Inauntrul meu

Imi trageam dupa mine picioarele reci prin zapada. Lacrimi calde mi se pravaleau pe obraji. Au inghetat si ele in drumul lor spre inima mea care nu mai bate. Observ ca nimic nu o poate reabilita. Am invatat sa traiesc artificial. E usor asa fara prea multe sentimente,insa e pustiu si scrum. Aveam undeva ascuns in mine un soare care radia puternic; insa s-a stins ca un chibrit uitat in scrumiera goala si rece.
In jurul meu sunt oameni care-mi zambesc si-mi ofera dragostea lor. Eu stau si ii privesc fara cuvinte; indivizi care vorbesc o alta limba decat cea a sufletului meu. Primesc zi de zi de la ei imbratisari fara vreo insemnatate,care nu ma incalzesc cu nimic. Toti incearca sa-si dea cu parerea si sa inteleaga,fara sa le fi cerut eu vreodata ajutorul. Imi umplu doar capul cu prostii colorate.
Unde sunt eu aici? M-am pierdut in drum spre mine. Alerg pe strazi in speranta de-a gasi vreun indiciu. Totul e gol si necunoscut.
Imi deschid ochii si realizez ca tremur. Drumul asta spre nicaieri e mult prea lung. As da orice pentru un loc cald in care sa ma ascund o vreme si sa uit. Sa uit..
Langa mine sta umbra mea,singura mea prietena de mic copil. Ce stie ea? Doar ma urmareste mereu. Am fost si eu acolo,o umbra a unui nimeni. M-am dezlipit de talpile acelor pantofi si de atunci hoinaresc noaptea printre felinare.
Am incercat de cateva ori sa plec intr-o alta lume mai frumoasa. Dar de fiecare data ori am pierdut trenul,ori mi-am uitat bagajul. Sa plec? As pleca..dar mai stau. Aici e un film pe care nu-l pot rata. Vreau sa vad toate partile lui mai interesante. Dar daca voi ramane dezamagita de detalii,chiar ca plec in graba.
Ce mi-a mai ramas pana azi? La ce sa mai sper? Pe cine iau de mana si ma arunc in gol?
Dar cum dracu sa mor? Sunt doar o umbra cazuta pe trotuar.

Dupa ploaie

De doua zile ma tot relaxez cum nu m-am relaxat in viata mea. Ma simt asa de bine..nu stiu de ce. Sunt mai mult singura,poate de aia. Nu stiu,imi era asa de dor de singuratate si acum ma bucur de ea din plin.
Am stat,am lenevit,m-am jucat si am ascultat muzica. Am sperat ca azi ies dar a inceput ploaia. Nu conteaza..stateam pe geam si ascultam Da Vrei si eram pe tripu meu.
M-am pus in pat,am adormit ca-n puf,m-am trezit cu o conversatie foarte draguta la telefon. M-am simtit alintata ca o pisica.
S-a oprit ploaia pe la 8 asa,si pe la 9 am iesit si eu sa-mi fac siesta. Mi-am scos bicicleta si am iesit pe strada sa-mi fac kilometrul zilnic. Imi place aici,e liniste si nu e nimeni pe toate strazile. In tot cartieru asta.. Si mi se pare genial.
M-am gandit sa ies in tricou si pantaloni scurti la 17 grade. Ma lovise un frig..Dar am zis ca nu-mi pasa si am inceput sa cant: Pot sa gandesc cu voce tare,ca nimeni nu ma vede,nimeni nu ma crede, nimeni nu m-aude. Sunt un oarecare, pot sa fumez un joint seara la plimbare.Pot sa desfac o bere cand e soare. Pot sa ma urc in tren si sa o iau spre mare,a doua zi sa mergem prin Brasov sa cautam cazare. Pot sa nu am o cale clara de-orientare,la cota 2000 cu toti tovarasii calare. Pot sa ma culc, sa ma trezesc in alte dormitoare cu fel de fel de fete doritoare,un fel de meci in deplasare. O sa le scriu la fiecare o scrisoare imediat ce-ajung acasa la Bucale. Pot sa bat la usa la vecinul, sa-l inteb cum e vinul,daca e mai bun ca primul c-au inchis iar magazinul. Pot sa fac asta non-stop, o sa cutreier peste tot cand stau pe loc.Dada,deja le stiu pe de rost.
M-am incalzit si cred eram singura nebuna pe care a vazut-o cineva dansand pe bicicleta. Ma simt asa de bine in cartierul asta si ma plimbam mandra de mine de parca eu am construit totul. Ma simt intr-un fel mai bine ca acasa si as vrea sa fie mereu vara si sa fiu aici. Ca doar e ca la tara..
Era un cer albastru si parca tot fugea de mine,dar eu radeam de el ce tantalau era. Eu nu fugaream pe nimeni,eram in lumea mea.
Peste tot pe unde mergeam vedeam copilasi mici cum se jucau si parca ma bucuram de ei ca nu stateau in casa jucand ceva joc tampit pe computer. Si o gramada de pisici. Ce? PISIIIIICI ^.^ Doamne,m-as fi oprit la fiecare sa le smotocesc.
Apoi faceam slalom printre aer ca si copiii tembeli pe strada goala. Imi place cand am libertate de miscare si nu se holba nimeni la mine. Nu-mi doream nici sa fie nimeni langa mine,era asa..un vis vechi neimplinit de-al meu.
Si acum ce? Paiii..ma gandeam sa cer o cana calda de cacao si sa ma joc Sims pana pic de somn? Hmm. Da,suna foarte bine.
Ah! Vai,sa nu uit..inca o conversatie draguta mai am de purtat in seara asta.
Asa ca va las dragii mei.
Sul Sul ^^