Se afișează postările cu eticheta cer. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cer. Afișați toate postările

vineri, 7 decembrie 2012

Iarasi


Ma uit in jurul meu,ca sa observ gardul de gheata care ma inconjoara si se apropie,pana ma lasa fara aer. Crezusem ca l-am facut sa dispara,dar se pare ca nu mi-am invatat deloc trucurile magice. E atat de tarziu si ninge. E atat de tarziu,iar mie mi s-a furat si ultimul gram de somn pe care il mai aveam. Am turnat pe gat cafele sa-mi trezesc mintea. Degeaba; niciodata nu va functiona cum imi doresc eu.
Imi deschid fereastra ca sa pot intinde mana cu care sa mangai frigul,dar el m-a taiat. Nici nu ma asteptam la altceva,eu cu iarna suntem foste iubite. Acum cand ne intalnim privirile ne aruncam cutite. Ii simt mirosul si mi se face dor,atat..atat...de....dor...
Cu fiecare fulg care atinge asfaltul,ma simt de parca sunt lovita cu pietre mari si grele in piept. Ma apasa atat de rau incat ma prabusesc pe jos langa fereastra. In amnezia mea ma gandesc ca vine Craciunul,voi fi iarasi singura printre toate lucrurile ce ma ranesc. Dar nu mi-ar intinde nimeni o mana ! Nici de-al dracului ! De ce ma simt de parca cer atat de mult? Cer doar sa fiu iubita,nu suflet de inger la schimb.
S-au sinucis norii deasupra mea; calc cu o oarecare retinere pe sangele lor alb care trosneste la fiecare miscare. Raman in urma pasii mei impiedicati si picaturi negre de rimel. Nu multumesc,sunt bine. Am sa ma duc sa ma trantesc undeva la coltul strazii,in liniste,cu un pahar de whiskey. Nu,nu mi-e frig. Am venit sa admir peisajul. Nu-mi place caldura iarna,e..e un fel de iluzie. Nu exista.
De aici de jos,de unde stau eu,cerul pare la fel de ticlam ca si parul meu ars si decolorat. Imi intra tot in ochi,nu mai am ce sa fac. Nici nu sunt sigura daca vad cerul. Dar vad fulgii aia nenorociti,plapanzi.
Am pierdut iubirea vietii mele. Unde esti tu,misterioasa luna? Ma uit in gol si mai iau o inghititura. Toata ma scutur,mi s-a impaturat privirea; mi-au inghetat lacrimile de pe fata. Nu am cum sa le mai dau jos,s-au tatuat,le voi simiti mereu urmele ce s-au infipt in obrajii mei. Nu-i nimic.
Ma duc inauntru,ar fi tare pacat sa adorm aici si sa mor de frig,cred unii. Eu..sunt o visatoare. Oricum mi se spune ca am capul in nori. Poate acolo mi-e locul,eu stiu?
Pe drumul meu scurt,mi se picteaza in fata nasului inrosit,un chip bine cunoscut. Am zambit si am simtit cum un fior imi incalzeste tot corpul. Apoi mi-am amintit ca nu insemn nimic si am vrut sa il lovesc. Din pacate,chipul era doar o iluzie,iar eu am dat cu toata puterea mea intr-un perete. Oare mai avem pansamente acasa?

 

miercuri, 20 iulie 2011

Dupa ploaie

De doua zile ma tot relaxez cum nu m-am relaxat in viata mea. Ma simt asa de bine..nu stiu de ce. Sunt mai mult singura,poate de aia. Nu stiu,imi era asa de dor de singuratate si acum ma bucur de ea din plin.
Am stat,am lenevit,m-am jucat si am ascultat muzica. Am sperat ca azi ies dar a inceput ploaia. Nu conteaza..stateam pe geam si ascultam Da Vrei si eram pe tripu meu.
M-am pus in pat,am adormit ca-n puf,m-am trezit cu o conversatie foarte draguta la telefon. M-am simtit alintata ca o pisica.
S-a oprit ploaia pe la 8 asa,si pe la 9 am iesit si eu sa-mi fac siesta. Mi-am scos bicicleta si am iesit pe strada sa-mi fac kilometrul zilnic. Imi place aici,e liniste si nu e nimeni pe toate strazile. In tot cartieru asta.. Si mi se pare genial.
M-am gandit sa ies in tricou si pantaloni scurti la 17 grade. Ma lovise un frig..Dar am zis ca nu-mi pasa si am inceput sa cant: Pot sa gandesc cu voce tare,ca nimeni nu ma vede,nimeni nu ma crede, nimeni nu m-aude. Sunt un oarecare, pot sa fumez un joint seara la plimbare.Pot sa desfac o bere cand e soare. Pot sa ma urc in tren si sa o iau spre mare,a doua zi sa mergem prin Brasov sa cautam cazare. Pot sa nu am o cale clara de-orientare,la cota 2000 cu toti tovarasii calare. Pot sa ma culc, sa ma trezesc in alte dormitoare cu fel de fel de fete doritoare,un fel de meci in deplasare. O sa le scriu la fiecare o scrisoare imediat ce-ajung acasa la Bucale. Pot sa bat la usa la vecinul, sa-l inteb cum e vinul,daca e mai bun ca primul c-au inchis iar magazinul. Pot sa fac asta non-stop, o sa cutreier peste tot cand stau pe loc.Dada,deja le stiu pe de rost.
M-am incalzit si cred eram singura nebuna pe care a vazut-o cineva dansand pe bicicleta. Ma simt asa de bine in cartierul asta si ma plimbam mandra de mine de parca eu am construit totul. Ma simt intr-un fel mai bine ca acasa si as vrea sa fie mereu vara si sa fiu aici. Ca doar e ca la tara..
Era un cer albastru si parca tot fugea de mine,dar eu radeam de el ce tantalau era. Eu nu fugaream pe nimeni,eram in lumea mea.
Peste tot pe unde mergeam vedeam copilasi mici cum se jucau si parca ma bucuram de ei ca nu stateau in casa jucand ceva joc tampit pe computer. Si o gramada de pisici. Ce? PISIIIIICI ^.^ Doamne,m-as fi oprit la fiecare sa le smotocesc.
Apoi faceam slalom printre aer ca si copiii tembeli pe strada goala. Imi place cand am libertate de miscare si nu se holba nimeni la mine. Nu-mi doream nici sa fie nimeni langa mine,era asa..un vis vechi neimplinit de-al meu.
Si acum ce? Paiii..ma gandeam sa cer o cana calda de cacao si sa ma joc Sims pana pic de somn? Hmm. Da,suna foarte bine.
Ah! Vai,sa nu uit..inca o conversatie draguta mai am de purtat in seara asta.
Asa ca va las dragii mei.
Sul Sul ^^