Se afișează postările cu eticheta cantec. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cantec. Afișați toate postările

duminică, 3 aprilie 2011

Visare

Amalgam de vise se pierde-n primavara
Ca mirosul florilor de cires
Vantul gadila simtirea,
Soarele cu caldura lui
Tiparita-n ochi caprui.

Fum de tigara pierdut in norii serii,
Stele botezand cerul prea albastru.
Fericirea invie din amintire
S-au dus zilele iernii.
Preacurat sufletul asteapta noaptea Invierii.

Dimineti cu miros de lamaie
Si rasuflarea ta in urechea-mi surda.
Pasul meu zglobiu in drum spre nicaieri,
Fara griji si fara teama.
Din departari cantecul meu ma cheama.

Si de-ar sti cerul de suflet bland
Zambetul ascuns dupa chipul indurerat.
Pacea din inima si lumina din ochi,
De unde lacrimi fierbinti au curs.
S-au aratat toate cand in brate m-ai strans.

                                          Dar sa stii ca niciodata nu vei ramane singur,
Vei avea mereu un suflet langa tine.
Te va alina cand lacrimile dor
Va rade langa tine cand marea iti va mangaia genunchii.
Lumea intreaga e a ta.
Tu,copile,vei face ce-ti doresti cu ea!


vineri, 18 martie 2011

In seara asta..

Nu e o seara obisnuita de vineri. Ar fi trebuit sa fie veselie si cer instelat.
Stau la geam,privesc ploaia si ma gandesc la tine.
Strazile sunt ude si e liniste. Privesc in tacere..
Azi..a fost o zi oribila. M-am simtit de parca toata lumea se va sfarsi a doua zi.
Mi-e dor de tine desi te-am vazut azi.
Gresesc mult prin faptul ca te vreau atat de mult. Ce sa fac daca te iubesc?
Ne-am saturat,ne-am batut joc de noi.
Cantecul asta prost pe care il ascult mereu ma face sa plang.
Am plans si langa tine,dar nu cred ca ai vrut sa observi.
De ce? De ce se intampla mereu asa cand mi-e lumea mai draga? Ce e astenia asta dintre noi?
Preferam sa ma lovesti decat sa-mi spui,preferam sa tac decat sa ranesc.
Ma mint singura ca sunt fericita. Sunt!
E o prostie,caci parca as fi trista mereu. Altii au atatea motive sa planga,insa eu sunt lasa si chiar surprinsa de fricile mele copilaresti.
Sunt egoista si paranoica. Nu las de la mine sa nu care cumva sa imi scape ceva din mana.
E prea multa presiune,ma sufoc singura asa.
Cineva m-a intrebat unde e entuziasmul meu si i-am zis ca s-a dus..
Cineva mi-a zis astazi ca nu m-a vazut niciodata asa.
E o prostie,repet. Febra asta inutila ma face sa delirez.
Ma iertati ca sunt asa,it's just the way that I am.
Nu v-ati obisnuit cu mine,asa-i?
Asa voi fi mereu..
Zambesc,maine poate fi mai rau.