Visare

Amalgam de vise se pierde-n primavara

Ca mirosul florilor de cires

Vantul gadila simtirea,

Soarele cu caldura lui

Tiparita-n ochi caprui.

Fum de tigara pierdut in norii serii,

Stele botezand cerul prea albastru.

Fericirea invie din amintire

S-au dus zilele iernii.

Preacurat sufletul asteapta noaptea Invierii.

Dimineti cu miros de lamaie

Si rasuflarea ta in urechea-mi surda.

Pasul meu zglobiu in drum spre nicaieri,
Fara griji si fara teama.

Din departari cantecul meu ma cheama.

Si de-ar sti cerul de suflet bland

Zambetul ascuns dupa chipul indurerat.

Pacea din inima si lumina din ochi,

De unde lacrimi fierbinti au curs.

S-au aratat toate cand in brate m-ai strans.

                                          Dar sa stii ca niciodata nu vei ramane singur,

Vei avea mereu un suflet langa tine.

Te va alina cand lacrimile dor

Va rade langa tine cand marea iti va mangaia genunchii.

Lumea intreaga e a ta.

Tu,copile,vei face ce-ti doresti cu ea!

Counting to autumn

Ieri
31 august...
Ploua,era frig..
Am iesit la o plimbare in cel mai neumblat loc din oras.
Undeva departe pe malul Muresului.
Asa de departe ca nici razele pale ale soarelui nu ma mai ajungeau.
Era atat de frig incat m-am pus pe iarba cu mainile in buzunar si ma uitam la o bucata de mare ce zacea in fata mea.
Era rece si trista,ca si soarele.
A aparut si el putin si m-a incalzit cu ultimele sale puteri.
Ii zambeam cu ochii inchisi.
S-a dus..
Am privit trista cum era purtat de nori cenusii.
Vantul incepuse sa imi alerge printre firele de par.
Toamna vicleana imi facea cu ochiul,iar iarna zambea diabolic de pe umarul ei.
Ucideau cu privirea fiecare frunza si fir de iarba.
Alergam sa prind ultima pata de vara.
O pata pe care sa o pastrez in amintire ca si pe ea.
Cea mai frumoasa vara din viata mea.
Dar eram doar eu si campul,in liniste..
Respiram un aer ce ma ardea pe dinauntru.
Era sumbru..
Azi,1 septembrie..miezul noptii.
Visele mele..s-au scurs ca si bucuria
Nu ma mai intorc in razboi.
Ma intorc intr-un loc pasnic.
Si de data asta stiu ca am sa ma intorc sa vad minunea celui de-al doilea anotimp.
Doar ca va fi greu si trist..
Dar nu la fel de greu ca atunci.
Va fi frumos.
Promit.
Eu..pentru tine.
De pielea mea calda si uscata se lovesc picaturi de nori.
Ploua din nou.
Norii plang cu lacrimi mari caci au ucis soarele fara sa-si dea seama.
Cerul plange si el caci natura moare pe zi ce trece.
Eu plang ca s-a dus o parte din mine.
Nu mai pot intoarce timpul.
Dar acum te am pe tine.
Tu..esti vara mea.
Tu..esti totul pentru mine.
Vom trece si peste asta
Impreuna.

The sea...my tourniquet

N-am sa uit niciodata ziua in care i-am plans marii pe umar.
Mi-am varsat in ea lacrimile amare in timp ce valurile mari ma innecau..
Toata lumea se uita la mine asa ca mi-am plans durerea in apa sarata ce mi-a orbit ochii.
Mi-am plans dorul tau.
Am incercat sa ma arunc departe,sa mor departe de toti.
Dar marea m-a prins,imi cauta disperata inima sa imi simta bataile uscate.
Ce prostuta e prietena mea marea,ea nu stie ca inima mea nu mai traieste in mine.
Am uitat-o la tine pe un raft,inca ma intreb daca ai dat de ea..
Marea,sensibila mare..s-a induiosat de mine si m-a dus in bratele ei mai aproape de mal.
Vroia sa-mi dea speranta..
Eu nu vroiam speranta ei daca nu mai aveam dragostea ta.
Am simtit ca am pierdut-o prin vorbe ascutite ca pietrele aruncate vraiste.
M-am impins inapoi,departe din calea geamandurii manjita de alge.
Dar ea n-a vrut..ii era mila.
Mi-a vindecat toate ranile ce le aveam de o saptamana.
Imi venea sa-i multumesc dar n-am indraznit.
M-a impins de tot la mal,iar nisipul m-a manjit si m-a intepat cu scoici negre ca penele corbului de ciuda ca imi petreceam atata timp cu marea si nu cu el.
Eu cu nisipul nu m-am avut bine niciodata.
In timp ce stateam acolo,el imi soptea moartea,insa marea m-a tras cativa pasi inapoi si mi-a infundat urechea sa nu-l mai aud.
Mi-a infundat urechea in care imi spuneai tu cu vocea ta cea blanda ca ma iubesti,ma intrebam daca te voi mai auzi vreodata din cauza ei.
M-a aruncat inapoi pe nisip..
Stand acolo,soarele incerca sa ajunga la mine...dar ma ardea.
Mi-a trimis insa un pescarus care mi-a ciupit urechea spunandu-mi sa nu mai plang,caci acasa ma asteapta sufletul meu pereche.
M-am uitat la el cu neputinta si m-am intins la prosopul meu.
Din nisip scot un mic dispozitiv,toti se uitau la mine cu uimire.
Deschid clapeta si observ un mesaj: Te iubesc!
Zambesc...
Marea nu mai vrea sa ma mai vada plangand si imi mangaie varful degetelor cu spuma ei moale.
Ma uit la ei si le multumesc.
Fara mare,muream in zadar...
The perfect tourniquet for a deep wound.

Fericire

Toata lumea a auzit macar o data in viata lui ca fericirea vine din lucruri marunte.
E adevarat.
Dar a zis vreodata din ce lucruri marunte?
Fericirea incepe cu o zi insorita sau o zi ploioasa dupa o alta zi de canicula.
Fericire gasesti intr-o floare,intr-o adiere de vant,intr-un sarut,intr-un zambet,intr-o porcarioara,intr-o poza,intr-o sticla de bere,intr-un sentiment de dor...
Sunt lucruri marunte,aiureli..tampenii.
Insa trebuie sa stii cum sa te bucuri de ele,macar cat esti adolescent.
Trebuie sa te bucuri de adolescenta cu toate "simptomele" ei.
E varsta cand trebuie sa urli de fericire,cand n-ai nicio grija.
E varsta cand simti ca lumea e la picioarele tale,descoperi prima dragoste si visezi la multe.
Iti construiesti viitorul pe placul tau,chiar daca undeva in adancul sufletului parca stii ca nu va fi asa...sau cine stie?
Esti fericit cand revezi marea si ii auzi valurile care te cheama,cand iesi la o plimbare seara prin parc,cand alergi prin zapada,cand ingheti de frig ore insir pe o banca...cand esti indragostit,esti nebun.
Multi sunt materialisti,multi cred ca banii iti aduc fericirea.
Nu ti-o aduc,asa cum nu-ti aduc sanatatea.
Poti fii sarac si sa fii fericit..

"Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata,dar in cautarea ei...merita s-alergi toata viata" - T.Chirila