Visare

Amalgam de vise se pierde-n primavara

Ca mirosul florilor de cires

Vantul gadila simtirea,

Soarele cu caldura lui

Tiparita-n ochi caprui.

Fum de tigara pierdut in norii serii,

Stele botezand cerul prea albastru.

Fericirea invie din amintire

S-au dus zilele iernii.

Preacurat sufletul asteapta noaptea Invierii.

Dimineti cu miros de lamaie

Si rasuflarea ta in urechea-mi surda.

Pasul meu zglobiu in drum spre nicaieri,
Fara griji si fara teama.

Din departari cantecul meu ma cheama.

Si de-ar sti cerul de suflet bland

Zambetul ascuns dupa chipul indurerat.

Pacea din inima si lumina din ochi,

De unde lacrimi fierbinti au curs.

S-au aratat toate cand in brate m-ai strans.

                                          Dar sa stii ca niciodata nu vei ramane singur,

Vei avea mereu un suflet langa tine.

Te va alina cand lacrimile dor

Va rade langa tine cand marea iti va mangaia genunchii.

Lumea intreaga e a ta.

Tu,copile,vei face ce-ti doresti cu ea!

Fluture

'Buna dimineata suflet bland',i-am spus cand l-am zarit la geamul meu.
'Haide,lasa-ma sa te ajut',am zis in timp ce-l ajutam sa se suie pe degetul meu. Nu prea mai putea sa zboare caci vantul i-a cam furat din praful magic de pe aripi. Era atat de firav,gingas..pictat cu lacrimi de primavara. Era singur si neajutorat. Nu cutezam sa ma ating de el mai mult decat am facut-o. Miscarile picioruselor lui pe degetul meu imi dadea friguri. Nu vroiam sa i se intample ceva.
Stiu ca a coborat aici doar ca sa aduca soarele si miresmele anotimpului ce va sa vie. M-am bucurat nespus insa nu stiam cum sa-l ajut. L-am plimbat prin perdele,frunze si raze de soare. I-am cantat fericirea mea.
L-am lasat putin pe jos si l-am incurajat: 'Haide prietene,zboara. Mi-ai facut o bucurie azi iar eu vreau sa te vad zburand'. Degeaba insa vorbeam eu.
L-am luat in palme si mi-am indreptat mainile spre soare. I-am suflat cu dor pe aripi si l-am impins usor in aer. A inceput incet sa-si ia zborul si-l priveam cum se indeparteaza in oceanul prea limpede si luminat al cerului.
La un moment dat mi s-a parut ca se intoarce,dar am vazut ca s-a asezat pe o creanga.
Un alt fluture colorat a trecut pe langa el si parca l-a furat cu parfum. I-am privit pe amandoi cum se alergau printre raze.
Un singur lucru m-a uimit. Pe creanga unde a stat el,chiar in locul acela...a iesit voios un mugure.

Duality part. III

[partea I aici]
In sfarsit! A venit acea duminica pe care o asteptam. Cu tot soarele,dragostea si fericirea ei. Imi primisem inapoi tot ce-mi doream defapt.
Parca fericirea mea se pierduse defapt in perechea de Conversi ascunsa bine sub dulap. De cum i-am incaltat am inceput sa zburd printre strazile orasului care inviase insfarsit.
Ea a venit inapoi. Se intrupase in mine intr-o dimineata fara sa realizez. S-a intors cand ma asteptam cel mai putin.
Duminica nu am mers chiar acasa,schimbasem drumul. Vroiam sa ma intorc prin locul obisnuit si sa traiesc din nou ce-am avut inainte. Insa m-am bucurat si asa de aerul cald si de norii umezi de ploaie. Era atmosfera aia din serile de vara pe la 5-6 inainte de-o furtuna. Era divin evident.
Parul meu nu mai era ravasit in zadar,soarele din ochii mei era mai plin de iubire ca niciodata si nu mai era nevoie sa-l trag dupa mine; topaia in nestire in jurul meu.
Nu stiam ca in zilele ce vor urma,soarele ma va mangaia mai dulce ca niciodata si ca sufletul meu se va incalzi din nou. A venit momentul mult iubit. Primavara cu florile ei. Imi era dor de diminetile cand ma trezeam si vedeam rasaritul care-si revarsa lumina rosie pe copaci. Parca lumina-i mai invie si vor inflori curand. Se vor albi ca de zapada parfumata si se vor delecta cu lacrimile mele.
Saptamana asta am fost pe malul Muresului. Locul acela in care toate sentimentele mele se intalnesc. Ma plimbam in partea mea fericita. Mergeam incolo,stiti voi..nu spre casa. Era atat de cald si asfaltul era atat de moale. Vedeam copiii cum se jucau fericiti prin parc si pasarelele se fugareau printre crengile copacilor facand atata zarva care ma faceau sa zambesc cu gura pana la urechi. Peisajul imi amintea intr-un fel de o dimineata de Pasti. Mai ales ca ii apucasera pe niste cocosi cantatul.
Sufletul meu se umpluse de atata bucurie incat imi venea sa ma opresc in mijlocul drumului si sa-mi tip fericirea pana la Dumnezeu si inapoi.
Imi era dor sa le simt imbratisarea,caldura,dragostea. Cuvintele de altadata,mainile ce le incalzeau pe ale mele atat de inghetate,aerul pe care il respirau in fata mea. Briza de seara si parfumul.
M-am intors seara,cum bine obisnuiesc. O luam catre casa vesela,cu privirea nostalgica catre apus. Era o liniste sublima in care imi auzeam doar pasii si gandurile.
Ajunsa din nou in locul acela de 'intalnire',m-am speriat destul de tare. M-am intalnit cu mine din nou. Insa eram eu cea trista. Atat de trista incat incepuse sa-mi raceasca sufletul. S-a uitat la mine cu atata durere,n-a mai zis nimic,nici n-a mai luat-o la pas cu mine. S-a intors pe partea cealalta a malului,de unde venisem eu prima data. S-a infofolit bine si cu capul plecat a luat-o pe drumul cu copacii ofiliti. Imi lasase in ochi parca un mesaj: ...ne vedem la iarna.

"Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare,
Un gandacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga si-un dor nemarginit
Aprind un soare dulce in sufletul uimit!"
                                Sfarsitul Iernii - Vasile Alecsandri




 

Duality part. II

[partea I aici]
Azi..e duminica. Au trecut deja doua saptamani de atunci si nu s-a mai intors. Cred ca acum am realizat de ce zambise atat de trist. S-a dus,s-a dus pentru o vreme. In zadar m-am rugat eu.
Veneam astazi dinspre locul dinspre care venea cealalta eu in povestea anterioara. Insa schimbasem drumul,soarele din ochii mei pierise,parul meu era ravasit in zadar,iar apusul nu mai era..
Vantul cel rece nu mai era prietenul meu,imi ingheta venele si buzele atat de greu alintate. Priveam doar inaintea mea in zapada,eram atenta doar la pasii pe care ii faceam. In cap aveam mii de apasari,nicidecum amintiri.
Ma simteam ca o fantoma intr-un oras gri. Starea asta solitara deja nu-mi mai facea bine. In sufletul meu e scrum si-n inima cenusa.
Deasupra mea erau niste nori atat de tristi,gri si inghesuiti..de parca erau in doliu pentru copacii si pasarile care refuzau parca sa invie. Orasul era atat de singur.
"Sometimes I feel like my only friend is the city I live in,the city of angels. Lonely as I am,together we cry.."
Mai treceau masini pe langa mine,insa parca treceau in aburi. Nu vedeam absolut nimic. Totul era inexistent. Vedeam trotuarele pe care ma plimbam,varsand lacrimi in amintirea a ceea ce au fost odata. Parca totul in jurul meu era mort. Vedeam in alb negru. Parca totul se terminase,vedeam ruinele locului in care am trait. Ma intorsesem parca din viitor,si asta era cel mai trist peisaj pe care l-am vazut vreodata.
Lipsa de culoare si viata imi chinuia sufletul. Tu,ea si fericirea mea ati disparut. Eu ce rost mai aveam?
Am ajuns acasa. Aceeasi camera,aceeasi durere,aceeasi culoare gri neschimbata. Asteptam ca ea sa se intoarca. N-a venit..Vroiam sa o intreb niste lucruri si sa o injur ca m-a lasat singura. Acum eu ce fac? Nu mai am reflectie sau umbra. De ce lipseste jumatate din mine? Stiam eu ca lipseste ceva...sau nu? Poate esti tu,poate sunt eu,poate e iarna. Dar tu,jumatate fericita..te vreau inapoi! Si mai vreau sa-i vad lui ochii albastri la inceputul verii,in lumina apusului,cand miroase a tei si pasarile-si canta simfoniile vesele. Cand...cand?! Nu mai suport.
M-am asezat in pat..era cald. Si ma gandeam ca as vrea macar odata in viata,cinci minute pretioase,in care sa ma pun in pat langa tine si sa adorm in timp ce imi respiri aer cald pe frunte si sa-ti simt inima cum bate langa a mea.
Astept primavara,astept sa-mi invie cineva sufletul...astept sa fie totul cum a fost inainte. Astept dragostea ta invelita in toate.
Si acum,fericirea mea..te mai intreb o data. Te intorci...candva?
[partea a IIIa aici]

See the sun

Ah dulce soare,ce zi frumoasa!
De cum m-am trezit m-am dus la geam. Si cum ma trezesc eu asa mai tarziu,deja soarele ma incalzea cu un zambet arazator,spunandu-mi parca: 'Am venit! :)'.
E o senzatie divina sa auzi prima pasare cantand dupa atata liniste. Zapada parca ingropase tot zgomotul din jurul nostru.
Simt cum primavara trage cu ochiul dupa colt. Eu o indemn: 'Haide,vino. Te asteptam,nu fii sfioasa.' Eh..ii va trece ei rusinea,va veni cand va vedea cata natura frumoasa poate aduce la loc.
Mi-e dor sa simt mirosul copacilor infloriti si atmosfera aceea de sanatate pura,veselie si caldura. Abia astept o duminica seara de mai,in care sa uit de orice grija,pe o banca in parc alaturi de celalalt soare al meu. Sa vad cum apusul se ineaca in celalalt mal al Muresului,spunandu-ne: 'Seara buna amicii mei.'
Vezi? Si visele devin mai frumoase cand te intorci la mine cu aceeasi dragoste neschimbata.