Deja straina

Existam ieri,undeva singura in noapte. Eu una asa mi-am dorit. Ma uitam in gol prin fumul ce-mi salta din cerul gurii. Nu mai stiam ce sa fac,asa ca am stat,lipita de ciment. In fundal era o melodie asa draga mie. Am inchis ochii sa-mi ascund cioburile de lacrimi dintre gene. Nici sa plang cum trebuie nu mai stiu. Am simtit un gol in stomac. Privind in sus catre felinarul pal,in bataia vantului pitigator,rapuneau frunze uscate. Auzeam crengile smiorcaind de durere. Am ramas acolo prostita cu gura cascata fiindca nu stiam cum le puteam ajuta. 

E ea. Se stinge..incet,ca o lumanare in apa ce-a fost odata stalp sustinator si puternic de ceara. Tuseste adieri racoroase si se inveleste cu nori de-ascunde stelele. N-am apucat sa ma bucur de tine. Ai sa pleci iar si de data asta iei tot ce-am eu mai drag. Imi arunci in cap toata viata si singuratatea,problemele si nelinistea. 

Esti grabita ca un cersetor la o mana-ntinsa cu o paine calda. O iei si pleci. Nu mai stai la povesti. Asta-mi faci tu mie. Nici n-am apucat sa ma bucur de tine. Cateodata ma intreb ce ti-am facut de ma lasi prada mortii lumii.

De la inceputul tau am trait de parca o sa fii vesnic. Te pastrezi doar pentru altii. Nu credeam c-ai sa te duci. Probabil te-ai imbolnavit din pamant de oameni acri si rautaciosi. Te-nteleg ca vrei sa pleci. Dar macar ia-ma cu tine,sau..nu-i lua pe ei. De fapt,stii ce? Ia-ne pe toti. Vreau sa rad in hohote si sa simt iarba moale sub spatele meu iar si iar. Vreau sa simt mirosul lemnelor ce mocnesc in foc si caldura blajina a serii sub aripa lunii pline inca vreo mie de ani. 

Ai fost pentru mine ca cea mai buna prietena,atat de apropiata. Mi-ai scris povesti in piele si-n suflet,mi-ai dat lacrimi si zambete. M-ai crescut si m-ai maturizat,m-ai innebunit de cap. Mi-ai dat tot ce am mai bun.

Anul asta tot tu esti cea care-mi schimba radical viata. E inevitabil ce vrei sa faci. Dar m-ai ranit profund. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce va urma. Vor fi nopti cu ger si fara somn,de-o singuratate mai crunta ca viscolul de-afara. Vor fi zile in care-mi voi dori sa mor. Doamne,nu ma lasa. Ma vor prinde iar in mrejele lor,pacalindu-ma sa-mi inchid sufletul si facandu-ma sa uit sa zambesc.

Promite-mi ca te intorci repede cu soare si zambete,fara de griji,cu parul dat dupa umeri,smechera si vioaie,asa cum te stiu de cand m-am modelat subtil in lume. As vrea sa poti sa ma lasi s-o iau iar de la capat,cu tine-n spate an dupa an. Mai lasa-ma macar o data.

N-o sa-mi inteleaga nimeni firea tragica pe care tu o retusezi si o ascunzi. Pleci si iese monstrul din mine. Nimeni nu stie cu adevarat ce rani adanci imi lasa departarea ta.

"Pan' la dementa,jur,mi-a mai ramas un vis."

                                            - Marcel Bostan

P.S.: Copil prost cu vise mari,nu mai cauta prin lume ceva ce ai deja langa tine. Caci colindand alte meleaguri aievea,ai sa pierzi tot ce sperai sa ai. Ai sa uzi pereti cu septembriile din ochii tai.

Si acum,ca sa adaugam putina culoare tristetii (si ca sa se prinda tot neamu de ce am avut de zis mai sus):

Scurt istoric

                             

Ochii orbi de adancul chipului meu,

Urechile asurzite de soaptele pe care ti le-am insiruit,

Buzele ruginind de lipsa sarutului meu,

Pielea inarmata cu sarma ascutita de atingerea degetelor mele reci,

Aratand ca n-ai pus filtru pe suflet.

Esti ca o tigara tare si fara rost

Intr-o dupa amiaza-n care din cer curg ploi de sange.

Trebuie eu sa scuip pe pamant veninul ce-l lasi in urma.

Ceva din el mi-a scapat in procesare,

Simt si-acum pe varful limbii mele amarul plecarii tale.

Te-am gasit si m-am strecurat in tine.

Locul e gol si pustiit,te-ai asuns de mine,

In alta inima in care nu te-ai fericit.

Simti acum gustul ironic al propriului venin,

Presarate adanc in buzele mele inecate in timp,cu vin.

Te-ntorci pe drumul tau atat de singur si de dragoste flamand,

Nestiind ca tot la pas cu mine ai sa mergi in gand.

Cand ingerii pleaca

..ne lasa pierduti intr-o lume pe care credeam ca o cunoastem atat de bine.

Asa am fost si eu; si o faramita din mine inca mai simte efectul cutremurului. Ma catar spre iesirea din prapastie,vad deja soarele si zambesc. Simt cum mi se incalzeste corpul de o fericire nemarginita. O lumina puternica imi atinge vederea. Ma ustura ochii...Era ora 14,m-am trezit din visul meu placut. Buna dimineata viata de cosmar.
Afara e innorat si e frig..e mult,mult prea trist. Trebuie sa se gaseasca un sfarsit durerii pe care o simt cand nu visez. M-am saturat de toate astea. Drame,urlete,vorbe fara rost. Vreau sa mor si vreau acum. De ce mai respir? De ce ma mai chinui..?


Era ora 13:30,soarele puternic ma dezmiarda printre bratele ranite si ucise ale copacilor mei dragi. Imi tarasc picioarele amortite pe podea pana la geam si-mi spun in minte,in timp ce privesc in gol: lumea mea pare sa-si revina la normal.
Zilele trec,iar eu realizez ca viata mea e ciudata. Sunt pierduta si n-am incredere in nimeni. Dar niciodata nu m-am simtit mai bine ca acum. Ma simt ca o regina de alb in mainile unui incepator. Incerc sa am grija de toti si de toate,iar in schimb toti vor sa ma doboare.
Singuratatea e o prostie,suferinta e degeaba iar ingerii..vedeti voi..nu exista. Nu exista inca.
Sunt libera,deschisa unui nou inceput. Visez cu ochii deschisi,mai vars o lacrima. Dar uit incet incet de tot.
Am cei mai buni prieteni de pe pamant. Zambesc,dansez si traiesc viata din plin

Nu te baza pe nimeni sa-ti conduca viata. Caci odata ce ii pierzi esti lasat fara nimic si nu stii cum sa incepi sa traiesti. Si nu mai are cine sa te ajute..
Zambeste-ti de fiecare data cand te privesti in oglinda.
Nu uita ca esti mai bun decat ei.

Visare

Amalgam de vise se pierde-n primavara

Ca mirosul florilor de cires

Vantul gadila simtirea,

Soarele cu caldura lui

Tiparita-n ochi caprui.

Fum de tigara pierdut in norii serii,

Stele botezand cerul prea albastru.

Fericirea invie din amintire

S-au dus zilele iernii.

Preacurat sufletul asteapta noaptea Invierii.

Dimineti cu miros de lamaie

Si rasuflarea ta in urechea-mi surda.

Pasul meu zglobiu in drum spre nicaieri,
Fara griji si fara teama.

Din departari cantecul meu ma cheama.

Si de-ar sti cerul de suflet bland

Zambetul ascuns dupa chipul indurerat.

Pacea din inima si lumina din ochi,

De unde lacrimi fierbinti au curs.

S-au aratat toate cand in brate m-ai strans.

                                          Dar sa stii ca niciodata nu vei ramane singur,

Vei avea mereu un suflet langa tine.

Te va alina cand lacrimile dor

Va rade langa tine cand marea iti va mangaia genunchii.

Lumea intreaga e a ta.

Tu,copile,vei face ce-ti doresti cu ea!

Duality part. II

[partea I aici]
Azi..e duminica. Au trecut deja doua saptamani de atunci si nu s-a mai intors. Cred ca acum am realizat de ce zambise atat de trist. S-a dus,s-a dus pentru o vreme. In zadar m-am rugat eu.
Veneam astazi dinspre locul dinspre care venea cealalta eu in povestea anterioara. Insa schimbasem drumul,soarele din ochii mei pierise,parul meu era ravasit in zadar,iar apusul nu mai era..
Vantul cel rece nu mai era prietenul meu,imi ingheta venele si buzele atat de greu alintate. Priveam doar inaintea mea in zapada,eram atenta doar la pasii pe care ii faceam. In cap aveam mii de apasari,nicidecum amintiri.
Ma simteam ca o fantoma intr-un oras gri. Starea asta solitara deja nu-mi mai facea bine. In sufletul meu e scrum si-n inima cenusa.
Deasupra mea erau niste nori atat de tristi,gri si inghesuiti..de parca erau in doliu pentru copacii si pasarile care refuzau parca sa invie. Orasul era atat de singur.
"Sometimes I feel like my only friend is the city I live in,the city of angels. Lonely as I am,together we cry.."
Mai treceau masini pe langa mine,insa parca treceau in aburi. Nu vedeam absolut nimic. Totul era inexistent. Vedeam trotuarele pe care ma plimbam,varsand lacrimi in amintirea a ceea ce au fost odata. Parca totul in jurul meu era mort. Vedeam in alb negru. Parca totul se terminase,vedeam ruinele locului in care am trait. Ma intorsesem parca din viitor,si asta era cel mai trist peisaj pe care l-am vazut vreodata.
Lipsa de culoare si viata imi chinuia sufletul. Tu,ea si fericirea mea ati disparut. Eu ce rost mai aveam?
Am ajuns acasa. Aceeasi camera,aceeasi durere,aceeasi culoare gri neschimbata. Asteptam ca ea sa se intoarca. N-a venit..Vroiam sa o intreb niste lucruri si sa o injur ca m-a lasat singura. Acum eu ce fac? Nu mai am reflectie sau umbra. De ce lipseste jumatate din mine? Stiam eu ca lipseste ceva...sau nu? Poate esti tu,poate sunt eu,poate e iarna. Dar tu,jumatate fericita..te vreau inapoi! Si mai vreau sa-i vad lui ochii albastri la inceputul verii,in lumina apusului,cand miroase a tei si pasarile-si canta simfoniile vesele. Cand...cand?! Nu mai suport.
M-am asezat in pat..era cald. Si ma gandeam ca as vrea macar odata in viata,cinci minute pretioase,in care sa ma pun in pat langa tine si sa adorm in timp ce imi respiri aer cald pe frunte si sa-ti simt inima cum bate langa a mea.
Astept primavara,astept sa-mi invie cineva sufletul...astept sa fie totul cum a fost inainte. Astept dragostea ta invelita in toate.
Si acum,fericirea mea..te mai intreb o data. Te intorci...candva?
[partea a IIIa aici]

Fermecata danseaza

De 5 zile e doar ea..
Doar ea si gandurile ei.
Gandurile zboara disperate prin camera facand zgomot.
Dar ea e cufundata in liniste.
Dorul ii tine companie.
Si-a gasit un leac care-i alina durerile psihice.
Se numeste muzica...
Isi luase casetofonul cel prafuit de pe raft.
A dat o mana peste el sa-l curete si s-a innecat cu praful ala negricios.
A gasit apoi dedesubt o caseta veche din amintirile ei,mi-a spus ea.
Dand drumul muzicii care acoperea zgomotul gandurilor netrebnice,a inchis ochii si a simtit cum corpul ei prinde viata.
Zbura purtata doar de simt si pasiune deasupra parchetului mucegait de lacrimi stinse,arse ca si chistoacele de tigari.
Se misca din toata inima,vibra de placere si armonie.
Era doar intr-un sutien si niste pantaloni subtiri negrii.
Era atat de cald..
Insa picaturile reci de sudoare ii curgeau pe spate cu gust rafinat de trandafir.
Ce minte perversa avea.
Isi dorea ca el sa vina s-o prinda de mijloc,traind armonia impreuna.
Isi dorea sa-i mangaie umarul cu un trandafir uscat pana la orgasm..
Notele se termina..se imprastie..
O scapa pe parchet,iar ea se arde in chistoacele de tigari aruncate pe podea nonsalant.
Cat de naiva e..
E singura.
E pierduta...
Te doreste.
Nothing's ever built to last.