What Went Wrong?

Am ajuns in final la momentul pe care nu-l asteptam niciodata,desi fara el nu se poate trai.
Momentul in care te dezlegi putin cam tare de lucrul de care te tineai strans atat de bine.
Fiind in ipostaza asta esti in disperare si simti ca o sa cazi..dar simti ca totusi te vei reusi sa te tragi cu un singur deget inapoi.
Si ti-e frica,plangi..nu stii ce iti va decide soarta,sau pur si simplu cum te vei decide.
Deodata parca vezi ca totul in fata ta se prabuseste,exagerezi,ajungi sa cazi nervos,doar pentru faptul ca iubesti atat de mult acel lucru si simti ca fara el,odata ajuns in prapastie nu vei mai iesi niciodata.
Vei iesi totusi..dar cu cata greutate? Cu cate rani pe care trebuie sa apesi mereu? Cu cate lacrimi? Cu cata suferinta si foame?
Asta in cel mai rau caz.
Mai exista acel lucru indepartat numit speranta.
Speri ca cineva acolo sus se va indura de tine si nu te va lasa sa suferi.
Problema e doar timpul si reactiile..actiunile si mai ales vorbele. Trebuie sa ti le alegi cu mare grija.
Dar ce faci atunci cand de cele mai multe ori ai dreptate si toata lumea te crede prost sau nebun? Si esti ingaduitor si zici lasa..
Cazi,cazi mult prin asta..
Cand nu iti este data credinta doare,cand esti binevoitor si lasi de la tine din suflet e si mai grav.
Toti profita..TOTI!
Nu conteaza de rangul pe care il au: frati,surori,veri si verisoare,prieteni sau iubiti/iubite.
Te simti singur si simti ca nu ai liniste. Vrei raspunsuri pe care nu vrei sa le ceri ca sa nu-ti ranesti orgolilul.
Astepti un singur telefon,o vorba sau un semn de viata,insa timpul nu trece..nu vrea.
Plangi cu frica ca nu vei dormi noptile si ca 2 saptamani vor deveni 2 ani.
Si poate asa va fi..
Plangi cu lacrimi amare si fierbinti. Ai vrea sa te arda de tot,sa mori dracului...ca oricum alta scapare n-ai.
Povestea mea e asta.
Mi-e frica de ce urmeaza,recunosc...sunt lasa si sensibila.
Doar pentru singurul fapt ca nu vreau sa ma despart de 'lucrul' meu la care tin mai mult decat la viata mea.
Cine vrea o sa ma creada,cine nu...sa se duca dracu din nou. [Ca sa nu zic altcumva]
Am ajuns sa plang de cel mult 2 ore,mi-e frig si ma doare capul..sincer nu-mi pasa ce o sa se intample cu mine.
Macar as vrea sa mor sa nu mai sufar.
Dar astept sa vad...unde voi ajunge cu asta?

Melancolica...dragostea

Iti amintesti azi cand am adormit in bratele tale?
Nu cred ca mai stii,nu erai atent la mine..
Eu imi amintesc bine caldura pieptului tau si bataile inimii tale ca cel mai frumos cantec de dragoste pe care l-am auzit vreodata.
Iti mai treceai degetele prin parul meu,cazand apoi pe obrajii mei reci;te uitai in gol..
Inghetam de frig,caci panza aia subtire de tricou ce mai statea pe mine nu era cine stie ce.
M-ai strans mai tare in brate si m-ai incalzit cu dragostea ta.
M-am uitat cu coada ochiului in sus la buzele tale care pareau sa se miste soptind niste vorbe pe care nu le-am inteles.
Tare as fi vrut sa stiu ce simteai atunci..
Asa ca ti le-am atins cu varful unghiilor ca sa simt inca o data,intr-un alt fel gustul dulce al buzelor tale uscate.
Atunci m-a lovit un fior in piept si te-am cuprins,m-am scufundat si mai tare pe umarul tau si ma jucam usor cu urechea ta.
M-am ostenit chiar sa ma ridic putin si sa-ti sarut obrazul fierbinte.
Ma iubeai,ma incalzeai si ma doreai langa tine.
Pentru mine lumea nu mai insemna nimic;acolo erai doar tu.
N-au trecut multe ore de atunci..
Si as dori sa mai simt din nou fiorul ala.
Ah Doamne de-ai stii..deja imi lipsesti.
De-ai fi cu mine seara de seara sa-mi alinti visele,sa-mi linistesti gandurile negre cu soaptele tale dulci si dragalase cu care m-am obisnuit mereu sa ma inveselesti.
Viata ar fi altfel daca as adormi seara de seara la pieptul tau.
Nu m-as satura,Doamne de ai stii..

'E sentimentul ala inefabil ca nu vei mai apuca niciodata sa retraiesti momentul efemer..sau ca vei astepta toata viata sa se intoarca. Esti pe margine aproape sa cazi,strans de toate mijloacele posibile. Speri ca va aparea o raza de lumina cand vei fi slabit de puteri. Si va aparea...poate prea tarziu.'