Ea stia ca el nu-i poarta niciun gram de pasare. Renuntase in final la orice credinta. Drumul ei fiind anevoios in spate,obosita de dulce chin. Diminetile erau seci si inca se intreba care e de fapt motivul pentru care-si mai nastea capul din perna ce o iubea.
Ce nu stia ea insa,e ca el se trezea diminetile cu o ora mai devreme,ca sa poata sa ajunga la liceu. Geamul clasei lui,cel mai din stanga,dadea direct in fata blocului ei. Statea si o astepta sa iasa,doar ca sa o priveasca.
Ea nu l-a vazut niciodata,fiindca nu mai stia sa-si tina capul sus dupa ce-a fost desprins violent de umarul lui. Mergea adormita,injurand circumstantele,sa ajunga la masina.
El statea sprijinit de coltul peretelui si o privea in gol. O admira din fruntea ultimului sarut,pana la varfurile despicate ale parului ei zapacit. Da,da. Asa era si ea,zapacita si visatoare. Mereu se impiedica de doua ori inainte sa deschida usa masinii. Era farmecul ei,dragalasenia intruchipata. Si el o privea zambind,cand in incercarile ei rastalmacite de a scoate masina din curte,se lovea de gardul viu din spatele ei. Aproape de fiecare data.
Pleca incet si grijluiu,fredonand melodiile ei de suflet. O auzea,fiindca avea geamul deschis ca sa-si aprinda tigara matinala. In adierea racoroasa a zilelor posomorate de liceu,mirosul de flori al parului ei ii ajungea in simtiri. El n-a avut nicicand curaj.
Doi prosti ce suspinau in tacere.
Ma uit in jurul meu,ca sa observ gardul de gheata care ma inconjoara si se apropie,pana ma lasa fara aer. Crezusem ca l-am facut sa dispara,dar se pare ca nu mi-am invatat deloc trucurile magice. E atat de tarziu si ninge. E atat de tarziu,iar mie mi s-a furat si ultimul gram de somn pe care il mai aveam. Am turnat pe gat cafele sa-mi trezesc mintea. Degeaba; niciodata nu va functiona cum imi doresc eu.
Imi deschid fereastra ca sa pot intinde mana cu care sa mangai frigul,dar el m-a taiat. Nici nu ma asteptam la altceva,eu cu iarna suntem foste iubite. Acum cand ne intalnim privirile ne aruncam cutite. Ii simt mirosul si mi se face dor,atat..atat...de....dor...
Cu fiecare fulg care atinge asfaltul,ma simt de parca sunt lovita cu pietre mari si grele in piept. Ma apasa atat de rau incat ma prabusesc pe jos langa fereastra. In amnezia mea ma gandesc ca vine Craciunul,voi fi iarasi singura printre toate lucrurile ce ma ranesc. Dar nu mi-ar intinde nimeni o mana ! Nici de-al dracului ! De ce ma simt de parca cer atat de mult? Cer doar sa fiu iubita,nu suflet de inger la schimb.
S-au sinucis norii deasupra mea; calc cu o oarecare retinere pe sangele lor alb care trosneste la fiecare miscare. Raman in urma pasii mei impiedicati si picaturi negre de rimel. Nu multumesc,sunt bine. Am sa ma duc sa ma trantesc undeva la coltul strazii,in liniste,cu un pahar de whiskey. Nu,nu mi-e frig. Am venit sa admir peisajul. Nu-mi place caldura iarna,e..e un fel de iluzie. Nu exista.
De aici de jos,de unde stau eu,cerul pare la fel de ticlam ca si parul meu ars si decolorat. Imi intra tot in ochi,nu mai am ce sa fac. Nici nu sunt sigura daca vad cerul. Dar vad fulgii aia nenorociti,plapanzi.
Am pierdut iubirea vietii mele. Unde esti tu,misterioasa luna? Ma uit in gol si mai iau o inghititura. Toata ma scutur,mi s-a impaturat privirea; mi-au inghetat lacrimile de pe fata. Nu am cum sa le mai dau jos,s-au tatuat,le voi simiti mereu urmele ce s-au infipt in obrajii mei. Nu-i nimic.
Ma duc inauntru,ar fi tare pacat sa adorm aici si sa mor de frig,cred unii. Eu..sunt o visatoare. Oricum mi se spune ca am capul in nori. Poate acolo mi-e locul,eu stiu?
Pe drumul meu scurt,mi se picteaza in fata nasului inrosit,un chip bine cunoscut. Am zambit si am simtit cum un fior imi incalzeste tot corpul. Apoi mi-am amintit ca nu insemn nimic si am vrut sa il lovesc. Din pacate,chipul era doar o iluzie,iar eu am dat cu toata puterea mea intr-un perete. Oare mai avem pansamente acasa?
Iubite,stii de cate nopti imi esti in gand? Ce sa fac daca nu mai stiu sa iubesc? Am o nenorocita de inima,fara urma de petala de trandafir. Unde-ti sunt ochii ce-i trezeau pe ai mei prin marile albe de fulgi? Unde ti-e mana respinsa de dupa gatul meu? Mi-e dor de zambetul ce-mi aducea siguranta in camere bantuite de castel.
Ce daca am fugit prea mult dupa un tren pierdut? Eu stiu acum unul pe care l-am ochit demult,dar tot saream din el ca nu avea 5 stele si stateam ghemuita la clasa a 2a. Iti spun eu. Nu aveam sufletul curatat atat de bine incat sa ies din acel compartiment intunecat si sa incep sa-i colind coridoarele luminate si frumos decorate,cu flori de crin si zale de matase. Stiam c-am sa regret,dar am refuzat sa ma cred. Am sarit direct pe geam. Si ghici ce? Chiar eu eram conductorul. In final,acel tren s-a busit bine de o stanca. Mare..mare pacat.
Nu poti repara trecutul,oricat de multe ciocane,surubelnite si alte chichite ai mai avea.
Unde sa-mi ingrop nesiguranta si deasupra mormantului ei sa infig crucea iubirii tale? Probabil ca nu mai exista,iar eu..nici atat. Pe cati pereti sa-mi scriu strigatele numelui tau,cu lacrimi ce iau foc pe obrazul meu? Of,ce-nseamna sa calci in picioare cu tenisi subtiri un suflet. Karma. Atat..karma. O idiotenie zdrobitoare ce-mi mananca putina sangvinitate pe care o mai am.
Iubite,spune-mi ce sa fac! Cum sa alerg in bratele tale fara sa ma mai impredic de respingere? Te vreau la fel de mult cum un om uscat plange dupa apa in desertul aprig,iar cand te am te urasc,ca pe ultimul om.
Scoate-mi din minte boala ce-mi secatuieste sufletul si strange-ma in brate cu caldura,fa-ma sa simt ca sunt a ta si ca ma vrei,ca alergi dupa mine si ma prinzi ca pe o stea cazatoare. Pune-ti o dorinta in ochii mei si fa ca ei sa se aprinda la vederea chipului tau. Atinge-mi mana si ranile,pompandu-mi palpitatii la auzirea vocii tale.
Adu-mi in dar dragostea si arata-mi cum sa fiu din nou intreaga.
4 dimineata,-4 grade. Eu stateam pe balcon,fumam o tigara si tremuram. Acum stau in pat cu ochii deschisi. Nu ma gandesc la nimic. Sau..? Imi mai amintesc de el foarte vag si totul incepe sa dispara. Daca inchid putin ochii am imaginea ta in fata. Incepe sa-mi fie dor si vreau sa te strang in brate. Dar de unde sa te iau la ora asta? Nu mai vreau sa te fac sa suferi dar te vreau,undeva in adancul sufletului simt asta. Esti ceva ce mi-am dorit din totdeauna. Dar nu stiu de ce este un zid in fata mea care de multe ori imi opreste drumul spre tine. Dar stiu ca..stiu ca ai facut cumva si te-ai infipt bine in sufletul meu. Ai face bine sa ramai acolo si sa raspandesti in mine toata dragostea. Daca te intrebi,nu am baut. Nu am luat nimic. Asa ma simt acum si nu vroiam sa te trezesc ca sa auzi asta. Poate maine o sa am o alta parere,dar nu e vina mea. ACUM,asta simt..si ma simt bine. Am sufletul cald. Am sa trimit un gand bun intre visele tale si-un sarut pe frunte de noapte buna. Somn usor..
Ce mai faci iubita mea? Vad ca o duci bine,intr-un mod ciudat. Lumea ta o ia razna nu? Insa te descurci bine cu sentimentele,asa e? Micuta mea devine mai puternica.
Te tot prostesti tu intruna prin viata si as vrea sa te opresti.
Defapt,las-o naibii. Ma bucur ca te distrezi. Shoturile goale de tequila de pe masa imi pot confirma asta. Eh,bravo. Ai tot timpul din lume sa n-ai timp mai tarziu.
Dar te rog sa nu mai faci lucruri pe care sa le regreti,da? Nu merita. Nimeni nu merita. Capul sus!
Vad ca esti iubita si ai o gramada de prieteni. Cat de incredere sunt unii dintre ei nu stiu,dar te avertizez cu cine te distrezi dupa 12. Ai grija ca iar te faci de ras.
De cate ori ti-am zis sa nu mai visezi atata cu ochii pe geam? Gandesti prea mult,crede-ma. Vezi ce s-a intamplat daca m-ai ascultat mai devreme? N-ai nicio grija. Nu te mai gandi la nimic.
Ce-i azi,luni? Aaa da,luni. Iar hoinaresti diseara,nu? Ce mai inventezi de data asta? Iara-i spui ca or sa fie acolo toti prietenii tai si maaaaama ce mega distractie va fi si defapt te trezesti doar cu 3 persoane si mori acolo de somn? Ti-am zis,tu o sa sfarsesti acolo tragand din pipele iubitului tau.
A apropo,ma bucur ca v-a trecut perioada aia. Asa de nasoala ai fost,jur. Nu-mi mai placea de tine. Nu ca n-as fi inrautatit eu situatia da-i ok.
Chiar,apropo de..
______________________
Femeie! Taci naibii din gura! Esti mai rau ca maicamea si Alecs la un loc. De jumatate de ora incerc sa adorm,am zis ca la 5 vreau sa ma apuc sa invat la biologie. Sunt rupta,cele mai proaste momente iti gasesti. Cand vorbesti prea mult,cand imi canti toate melodiile posibile si imposibile in cap. Auzi,stii ce? Fa bine si fredoneaza linistea. ............. Ba,esti incredibila. E fara 10,nu mai am nicio speranta de adormit din cauza ta. Pfff! Pentru Dumnezeu! Fie..adu caietu.
Ma uit in oglinda si ma intreb ce e neinregula cu mine. Mai nimic..
Imi vad ochii pierduti in alte ceruri,sunt o visatoare.
Traiesc o viata disfunctionala dar perfecta de adolescenta.
Imi petrec noptile tarzii de vara prin cafenele si in plimbari lungi pe malul Muresului. Ma uit la stele si as vrea sa fiu si eu una. Sa veghez pe timpul noptii sufletele pierdute ca mine,sa calatoresc prin vise alaturi de ele.
Doresc sa gasesc Luceafarul,sa ma indragosesc si eu la fel ca si Catalina. Am sa sufar in tacere in drumul catre el,sperand spre nimic.
Imi indulcesc diminetile la ora 3 cu rutini si melodii psihedelice. Gandurile mele nu au limite in concordanta cu soapte de greieri.
Incerc sa ma pacalesc zi de zi ca nu trebuie sa regret lucruri care odata m-au facut sa zambesc. Obisnuiesc sa ma hranesc cu amintiri adanci si sa ma las cuprinsa.
Ziua incerc sa ascund lucrul de care o sa-mi fie cel mai dor. Imi trag draperia si ma pierd in lumea mea. Zambesc cu tot chipul cand aud cuvintele acelea frumoase cu care ma alinta zi de zi sufletul meu pereche.
Astept sa vina seara si sa-l strang in brate,sarutandu-i buzele fine ca bobocul de trandafir. Sa-i simt mirosul dulce al sigurantei mele si a dragostei pe care mi-o poarta cu atata inocenta.
Explorez iata,cu el sau fara el,viata din plin. Fac lucruri ilegale sau imorale pe care orice adolescent le face odata si odata. Ma bucur de fiecare moment.
Realizez ca perioada aceasta nu mai dureaza mult si trebuie pe deplin savurata. Nu o sa las sa-mi scape din mana nici macar un moment de plictiseala. E al meu si e gratuit,curand nu va mai fi.
Peste cativa ani ne vom vedea facandu-ne cu mana dintr-un tren care va merge spre o destinatie necunoscuta inca.
Prefer sa zambesc spre soare,decat sa plang mai tarziu ca n-am facut-o niciodata.
"I wanted to explore the relationship between the present and the memory. All of us sleep with ghosts from the past, we carry them with us and they have a permanent effect on our daily lives. These ghosts embody all the people we loved, who have been important in our lives, who have changed us. While a lot of people spend their lives in therapy to manage them...I have the chance to carry them."
-Brian Molko
Stau de doua zile si ma gandesc doar la tampenii. Aberez ingrozitor si paranoia din mine ma omoara.
Uneori ma gandesc ca n-as fi vrut sa iubesc niciodata. Sau cel putin sa nu incep asa de devreme. Parca nu-si merita toata suferinta. Sunt momente de fericire si te simti ca cea mai alintata fata de pe lume. Dar e asta de ajuns? Dragostea e rupta din rai dar doare ca in iad.
Uneori as vrea sa uit tot. Si de tine,si de noi..si de tot ce am. Sunt 90% sigura ca n-ai aproape nicio vina dar mie mintea imi joaca feste. As vrea sa mi se rupa filmu o data,sa scap de starea asta ce o am mereu. Tampitu ala de gol in stomac cu toate grijile ei.
O fi fost totul mai usor inainte? Nu-mi amintesc..eram inca la varsta aia cand tot ce zboara se mananca. Chiar daca au trecut doar doi ani..
Sa ma vad iarasi acolo,ce mi-as zice? As lua-o de la capat?
Poate am facut o greseala si acum invat din ea. Poate n-am facut..
Paradoxal e ca n-as schimba nimic din trecut. Mi-e doar extrem de frica de viitor.
Din cauza gandurilor astea am avut un cosmar teribil azi noapte,n-am reusit sa dorm decat 6 ore. E prima oara in viata cand ma trezesc plangand in hohote nestiind daca chiar m-am trezit la realitate sau nu.
Nu..nu..nu mai vreau! Vreau sa ma controlez,nu mai rezist.
Ajung la nebuni in curand,va spun..
Ziua asta incepuse foarte bine. Adica,sa fim seriosi..Am trecut prin multe iar acum traiesc cele mai frumoase zile din viata mea.
Simt din nou caldura dragostei si distractia verii trecute ce-mi lipsea atat de mult.
Dar totusi eu sunt eu,si normal ca trebuia sa se strice ceva la 'mecanism'.
Am ramas singura acasa in seara asta,iar eu abia asteptam.
Problema cu mine e ca mereu cand raman singura acasa trebuie sa fac ceva 'ilegal',ceva ce nu pot face deobicei cand e lumea pe acasa.
Pacat insa ca n-am avut nicio sansa sau posibilitate.
Atunci m-am pus in fata monitorului si am cazut pe ganduri: bad idea. Eu daca ma afund asa nu iese decat melancolic si trist. Si mi-am adus aminte tot felu de chestii,inutile,dar pentru mine cica sunt semnificative.
Am zis c-o las balta si ma pun in pat sa ma uit la TV. Am gasit un film interesant. In secunda 2 am izbucnit in plans din cauza scenariului. Nu nu,nu e in regula cu mine. Am realizat ca nu ma simt bine,epic!
Si atunci am realizat ca am nevoie de tine dragul meu. Dar ia-te de unde nu esti.
M-am tot agitat prin casa in speranta ca-mi gasesc ceva care sa-mi ocupe timpu. Neaaa. Plangeam doar fara motiv.
Si pana la urma am ascultat sfatul sufletului meu drag. Uite ce-am facut..
Mi-am luat un scaunel si l-am asezat in dreptul usii de la balcon,in spatele perdelei. Afara nu ploua inca,dar fulgera superb,asa ca am apelat la amicul meu netul ca sa imi dea un playlist asa mai deee...seara ploioasa.
Nu ma asteptam la ce-a urmat.
M-am asezat pe scaun si am dat boxele mai tare. Din primele note atmosfera devenise divina. Stateam acolo cu lacrimi in ochi si ma leganam. Imi placea atat de mult incat ma furnicau tamplele. Chiar nu ma asteptam sa gasesc niste melodii atat,dar ATAT de sublime.
Stateam acolo si visam prostii colorate in timp ce se facea ziua pe cer. M-am oprit imediat cand am auzit ca incepe una dintre melodiile mele de suflet. Stiti? E ca in concertele alea cand nu te astepti sa pice o melodie pe care o adori. Si sa inceapa sa cante ce ai tu mai drag la suflet. Am bagat si eu un: oooodaaaaaa! Nu ma asteptam ca cineva sa fi auzit de Badfish de la Sublime.
La un moment dat a inceput sa ploua si ma simteam ca in paradis. Nu vroiam sa fiu nicaieri decat acolo pe scaunelul meu. Simteam cum perdeaua imi mangaie umerii alintata de vant. Vroiam sa ma amagesc ca e atingerea ta si-mi dadea fiori. Sa fi fost acolo,doar noi doi,fara sa zicem nimic..doar tu sa ma tii in brate iar eu sa ma sprijin de pieptul tau. Sa fi fost amandoi acolo,pe muzica aia,in ploaie,in liniste. Doar inimile noastre sa vorbeasca.
Ce vise frumoase aveam..
Intre timp a inceput ploaia si s-a lasat racoare. M-am dus de am furat o paturita din dulap si am pus-o pe mine. Nu vroiam in ruptul capului sa plec de acolo. As fi vrut sa-mi astern patul pe balcon printre flori. Caci venea asa un miros de frunze umede si vantul mangaia divin. As fi adormit pe muzica aia. Binecuvantat fie cel care a ales melodiile atat de bine.
Din pacate fantezia mea se termina repede. Dar ma simt mult mai bine si zambesc. Sper din suflet ca te vad maine,am nevoie de tine..
Ah si ma gandesc ca am sa ma smotocesc in patul meu la caldura.
Mi-e somn,noapte buna =)
[P.S.: Va las cu una din melodiile din playlist care m-a atins la inima deoarece parca ma descrie..]
[partea I aici]
Azi..e duminica. Au trecut deja doua saptamani de atunci si nu s-a mai intors. Cred ca acum am realizat de ce zambise atat de trist. S-a dus,s-a dus pentru o vreme. In zadar m-am rugat eu.
Veneam astazi dinspre locul dinspre care venea cealalta eu in povestea anterioara. Insa schimbasem drumul,soarele din ochii mei pierise,parul meu era ravasit in zadar,iar apusul nu mai era..
Vantul cel rece nu mai era prietenul meu,imi ingheta venele si buzele atat de greu alintate. Priveam doar inaintea mea in zapada,eram atenta doar la pasii pe care ii faceam. In cap aveam mii de apasari,nicidecum amintiri.
Ma simteam ca o fantoma intr-un oras gri. Starea asta solitara deja nu-mi mai facea bine. In sufletul meu e scrum si-n inima cenusa.
Deasupra mea erau niste nori atat de tristi,gri si inghesuiti..de parca erau in doliu pentru copacii si pasarile care refuzau parca sa invie. Orasul era atat de singur. "Sometimes I feel like my only friend is the city I live in,the city of angels. Lonely as I am,together we cry.."
Mai treceau masini pe langa mine,insa parca treceau in aburi. Nu vedeam absolut nimic. Totul era inexistent. Vedeam trotuarele pe care ma plimbam,varsand lacrimi in amintirea a ceea ce au fost odata. Parca totul in jurul meu era mort. Vedeam in alb negru. Parca totul se terminase,vedeam ruinele locului in care am trait. Ma intorsesem parca din viitor,si asta era cel mai trist peisaj pe care l-am vazut vreodata.
Lipsa de culoare si viata imi chinuia sufletul. Tu,ea si fericirea mea ati disparut. Eu ce rost mai aveam?
Am ajuns acasa. Aceeasi camera,aceeasi durere,aceeasi culoare gri neschimbata. Asteptam ca ea sa se intoarca. N-a venit..Vroiam sa o intreb niste lucruri si sa o injur ca m-a lasat singura. Acum eu ce fac? Nu mai am reflectie sau umbra. De ce lipseste jumatate din mine? Stiam eu ca lipseste ceva...sau nu? Poate esti tu,poate sunt eu,poate e iarna. Dar tu,jumatate fericita..te vreau inapoi! Si mai vreau sa-i vad lui ochii albastri la inceputul verii,in lumina apusului,cand miroase a tei si pasarile-si canta simfoniile vesele. Cand...cand?! Nu mai suport.
M-am asezat in pat..era cald. Si ma gandeam ca as vrea macar odata in viata,cinci minute pretioase,in care sa ma pun in pat langa tine si sa adorm in timp ce imi respiri aer cald pe frunte si sa-ti simt inima cum bate langa a mea.
Astept primavara,astept sa-mi invie cineva sufletul...astept sa fie totul cum a fost inainte. Astept dragostea ta invelita in toate.
Si acum,fericirea mea..te mai intreb o data. Te intorci...candva? [partea a IIIa aici]
Ah dulce soare,ce zi frumoasa!
De cum m-am trezit m-am dus la geam. Si cum ma trezesc eu asa mai tarziu,deja soarele ma incalzea cu un zambet arazator,spunandu-mi parca: 'Am venit! :)'.
E o senzatie divina sa auzi prima pasare cantand dupa atata liniste. Zapada parca ingropase tot zgomotul din jurul nostru.
Simt cum primavara trage cu ochiul dupa colt. Eu o indemn: 'Haide,vino. Te asteptam,nu fii sfioasa.' Eh..ii va trece ei rusinea,va veni cand va vedea cata natura frumoasa poate aduce la loc.
Mi-e dor sa simt mirosul copacilor infloriti si atmosfera aceea de sanatate pura,veselie si caldura. Abia astept o duminica seara de mai,in care sa uit de orice grija,pe o banca in parc alaturi de celalalt soare al meu. Sa vad cum apusul se ineaca in celalalt mal al Muresului,spunandu-ne: 'Seara buna amicii mei.'
Vezi? Si visele devin mai frumoase cand te intorci la mine cu aceeasi dragoste neschimbata.
Am ajuns in final la momentul pe care nu-l asteptam niciodata,desi fara el nu se poate trai.
Momentul in care te dezlegi putin cam tare de lucrul de care te tineai strans atat de bine.
Fiind in ipostaza asta esti in disperare si simti ca o sa cazi..dar simti ca totusi te vei reusi sa te tragi cu un singur deget inapoi.
Si ti-e frica,plangi..nu stii ce iti va decide soarta,sau pur si simplu cum te vei decide.
Deodata parca vezi ca totul in fata ta se prabuseste,exagerezi,ajungi sa cazi nervos,doar pentru faptul ca iubesti atat de mult acel lucru si simti ca fara el,odata ajuns in prapastie nu vei mai iesi niciodata.
Vei iesi totusi..dar cu cata greutate? Cu cate rani pe care trebuie sa apesi mereu? Cu cate lacrimi? Cu cata suferinta si foame?
Asta in cel mai rau caz.
Mai exista acel lucru indepartat numit speranta.
Speri ca cineva acolo sus se va indura de tine si nu te va lasa sa suferi.
Problema e doar timpul si reactiile..actiunile si mai ales vorbele. Trebuie sa ti le alegi cu mare grija.
Dar ce faci atunci cand de cele mai multe ori ai dreptate si toata lumea te crede prost sau nebun? Si esti ingaduitor si zici lasa..
Cazi,cazi mult prin asta..
Cand nu iti este data credinta doare,cand esti binevoitor si lasi de la tine din suflet e si mai grav.
Toti profita..TOTI!
Nu conteaza de rangul pe care il au: frati,surori,veri si verisoare,prieteni sau iubiti/iubite.
Te simti singur si simti ca nu ai liniste. Vrei raspunsuri pe care nu vrei sa le ceri ca sa nu-ti ranesti orgolilul.
Astepti un singur telefon,o vorba sau un semn de viata,insa timpul nu trece..nu vrea.
Plangi cu frica ca nu vei dormi noptile si ca 2 saptamani vor deveni 2 ani.
Si poate asa va fi..
Plangi cu lacrimi amare si fierbinti. Ai vrea sa te arda de tot,sa mori dracului...ca oricum alta scapare n-ai.
Povestea mea e asta.
Mi-e frica de ce urmeaza,recunosc...sunt lasa si sensibila.
Doar pentru singurul fapt ca nu vreau sa ma despart de 'lucrul' meu la care tin mai mult decat la viata mea.
Cine vrea o sa ma creada,cine nu...sa se duca dracu din nou. [Ca sa nu zic altcumva]
Am ajuns sa plang de cel mult 2 ore,mi-e frig si ma doare capul..sincer nu-mi pasa ce o sa se intample cu mine.
Macar as vrea sa mor sa nu mai sufar.
Dar astept sa vad...unde voi ajunge cu asta?
Iti amintesti azi cand am adormit in bratele tale?
Nu cred ca mai stii,nu erai atent la mine..
Eu imi amintesc bine caldura pieptului tau si bataile inimii tale ca cel mai frumos cantec de dragoste pe care l-am auzit vreodata.
Iti mai treceai degetele prin parul meu,cazand apoi pe obrajii mei reci;te uitai in gol..
Inghetam de frig,caci panza aia subtire de tricou ce mai statea pe mine nu era cine stie ce.
M-ai strans mai tare in brate si m-ai incalzit cu dragostea ta.
M-am uitat cu coada ochiului in sus la buzele tale care pareau sa se miste soptind niste vorbe pe care nu le-am inteles.
Tare as fi vrut sa stiu ce simteai atunci..
Asa ca ti le-am atins cu varful unghiilor ca sa simt inca o data,intr-un alt fel gustul dulce al buzelor tale uscate.
Atunci m-a lovit un fior in piept si te-am cuprins,m-am scufundat si mai tare pe umarul tau si ma jucam usor cu urechea ta.
M-am ostenit chiar sa ma ridic putin si sa-ti sarut obrazul fierbinte.
Ma iubeai,ma incalzeai si ma doreai langa tine.
Pentru mine lumea nu mai insemna nimic;acolo erai doar tu.
N-au trecut multe ore de atunci..
Si as dori sa mai simt din nou fiorul ala.
Ah Doamne de-ai stii..deja imi lipsesti.
De-ai fi cu mine seara de seara sa-mi alinti visele,sa-mi linistesti gandurile negre cu soaptele tale dulci si dragalase cu care m-am obisnuit mereu sa ma inveselesti.
Viata ar fi altfel daca as adormi seara de seara la pieptul tau.
Nu m-as satura,Doamne de ai stii..
'E sentimentul ala inefabil ca nu vei mai apuca niciodata sa retraiesti momentul efemer..sau ca vei astepta toata viata sa se intoarca. Esti pe margine aproape sa cazi,strans de toate mijloacele posibile. Speri ca va aparea o raza de lumina cand vei fi slabit de puteri. Si va aparea...poate prea tarziu.'
Am gasit pe un blog un post atat de frumos si de adevarat despre un ironic spus 'ghid de utilizare' al unei femei. Atat de frumos ca am simtit nevoia de a-l impartasi cu voi. Iar voi,baieti sau barbati care imi cititi blogul,fiti atenti la aceste urmatoare randuri,caci omul care le-a scris n-a fost prost..
"Femeile, indiferent de religie, culoarea pielii sau a parului, de varsta, functioneaza la fel. Functioneaza cel mai bine atunci cand sunt iubite si protejate, pentru ca femeia a fost facuta pentru iubire.
Cand sta in metrou, cand se fardeaza, cand se urca in lift, cand ploua, cand ninge, cand mananca sau cand isi bea cafeaua cu lapte femeia trebuie sa se simta protejata. Daca ai reusit sa faci asta ai castigat-o.
Imbratisarile si saruturile functioneaza ca un combustibil minune. Fiecare deget trecut prin parul ei si fiecare tampla alintata usor o apropie si mai mult de tine. Iubeste-i fiecare bucatica de piele, fiecare alunita, coapsele, umerii, sanii. Iubeste-o si nu te opri aici.
Fii atat de destept incat sa nu razi de pasiunile ei ciudate – o pereche de pantofi in plus, un detaliu! - si rabdator cand isi pierde minute bune in fata oglinzii. Pana la urma, totul e pentru tine.
Bucuriile ei sunt simple si totusi sofisticate. Ai observat delicatetea cu care mangaie fiecare floare? Deci nu-i strica bucuriile mici din care ea se incarca tot pentru tine. Si raspunde-i cand te intreaba, nu o repezi niciodata.
Nu o mai compara cu celelalte femei din trecut daca ai ales sa-ti petreci viata cu ea. Inchide usile din trecut, schimba muzica, fa curat in casa, sterge praful si spala-i si vasele daca e nevoie. Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in noul barbat care iubeste o femeie.
N-o inlocui cu altele doar pentru putina placere. Pe masura ce ii faci ei rau iti faci si tie rau. Daca pici in prapastia asta caile de iesire sunt dureroase iar procesul de vindecare greoi.
Femeia functioneaza mai cu seama atunci cand o iubesti. Sa iubesti o femeie inseamna sa te iubesti pe tine insuti. Cand femeia nu mai functioneaza perfect inseamna ca n-o (mai) iubesti. Si ca te-ai abandonat. Si daca vreodata vrei sa pleci, nu te mai intoarce. Fii barbat."
Toata lumea a auzit macar o data in viata lui ca fericirea vine din lucruri marunte. E adevarat. Dar a zis vreodata din ce lucruri marunte? Fericirea incepe cu o zi insorita sau o zi ploioasa dupa o alta zi de canicula. Fericire gasesti intr-o floare,intr-o adiere de vant,intr-un sarut,intr-un zambet,intr-o porcarioara,intr-o poza,intr-o sticla de bere,intr-un sentiment de dor... Sunt lucruri marunte,aiureli..tampenii. Insa trebuie sa stii cum sa te bucuri de ele,macar cat esti adolescent. Trebuie sa te bucuri de adolescenta cu toate "simptomele" ei. E varsta cand trebuie sa urli de fericire,cand n-ai nicio grija. E varsta cand simti ca lumea e la picioarele tale,descoperi prima dragoste si visezi la multe. Iti construiesti viitorul pe placul tau,chiar daca undeva in adancul sufletului parca stii ca nu va fi asa...sau cine stie? Esti fericit cand revezi marea si ii auzi valurile care te cheama,cand iesi la o plimbare seara prin parc,cand alergi prin zapada,cand ingheti de frig ore insir pe o banca...cand esti indragostit,esti nebun. Multi sunt materialisti,multi cred ca banii iti aduc fericirea. Nu ti-o aduc,asa cum nu-ti aduc sanatatea. Poti fii sarac si sa fii fericit..
"Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata,dar in cautarea ei...merita s-alergi toata viata" - T.Chirila
Dragul meu,
Stau aici aproape de miezul noptii si ma gandesc la tine. Nu stiu de ce fac asta fix acum.
Afara ploua. Stropii aia blesemati imi aduc aminte de lacrimile mele. Lacrimi amare varsate de dor. De dorul cui? De dorul celui caruia nu i-a fost mila sa-mi smulga cu sete inima din piept si sa-mi farmece visele cu imbratisari tandre si saruturi calde ale unui inger decazut.
Imi ridic privirea catre cel mai drag lucru din camera asta mohorata. Mi-ai oferit candva o mica bucata de hartie. Ai reusit cumva sa-ti pictezi cu grija pe ea chipul perfect. Stiai ca va fi o schita speciala pe care o vei darui cuiva care ar da orice pentru tine.
Ma uit in privirea ta,scufundandu-ma parca in albastra Mare Neagra si incerc sa gasesc printre fire de nisip ganduri de aur si niste comori ascunse numite sentimente.
Incerc sa-i explic reflectiei tale durerea mea. Se uita la mine si nu-mi raspunde. Urechea ta e prea departe ca soapta buzelor mele sa ti-o incalzeasca. Si incep sa tip la ea printre roua ce se topeste pe obrajii mei fierbinti de dor: "De ce imi faci asta?!". Rasuflul meu atat de epuizat imi mai da un impuls: "De ce ma lasi sa sufar printre atatia oameni care se hranesc din sufletul meu?".
Ma trantesc efectiv istovita pe covor. Ce ma fac acum? Te doresc atat de tare langa mine incat mi se cutremura tot corpul de o durere cumplita. Stau cu ochii inchisi,stransi bine...durerea mi-a paralizat miscarile. Parca iti aud pasii,sunetul vocii. Nu mai rezist,ma torturezi.
Dorul de tine e ca lipsa de stupefiante,ma sufoc si mor fara dragostea ta. As face orice sa ajung la tine acum.
Cate nopti au trecut de cand ai plecat? Am atatea sa-ti spun...De ti-ar pasa macar putin de ce indrug eu aici. Ma intreb daca iti aduci aminte macar intr-o nenorocita de secunda ca exist. Vorbesc doar tampenii si nu stiu ce sa insir. Cum sa-ti explic ca fara tine viata mea ar fi stearsa si fara sens? Stiai ca si un curcubeu lipsit de o singura pata de culoare e mort? Asa sunt eu fara ochii tai albastri. Singura culoare care imi lipseste acum.
Gandindu-ma cum le placeau degetelor mele sa se joace de-ascunsa prin parul tau moale,mostenit de la batranul soare,de la care ai invatat sa zambesti atat de dragastos si dulce;incep din nou sa plang si sa sper la un miracol.
Ceasul asta tampit imi rade in fata. Ticaie insistent fara sa se miste. Iti jur ca-mi vine sa-l pocnesc! Cifrele din calendar se alearga pe-o amarata de foaie,insa eu mi-am pierdut pixul cu care le asezam la locul lor. Nu mai am notiunea timpului. Trece extrem de greu,parca s-a oprit.
Stiu doar ca sufletul meu e gol si ca ziua ploua;iar noptile nedormite ma fac sa vreau sa mor.
Ma gandesc acum la optimismul meu,la cum vad in tine restul vietii mele...Esti tot ce-mi doresc si-mi voi dori vreodata. Esti omul cu care vreau sa impart totul pana cand imi voi da ultima suflare in bratele tale triste si invechite de vreme.
Adu-ti aminte de ce zic acum. Nu indraznesc sa mint...Dragostea ta pentru mine e totul: mancare,oxigen,apa,viata. Nu vreau sa te pierd.
P.S.: Te iubesc. Si te rog...vino acasa pentru numele lui Dumnezeu!
Sufletul tau atat de simplu,dar unic si ireal Zambetul cald,ochii blanzi si inima curata Sunt tot ce-au lipsit din al vietii mele ideal Si-mi dezleaga linistea decolorata. Ti-am intalnit privirea inhibata A cerului de mai,imaculata M-ai privit usor, Cerandu-mi ajutor. Parul tau cusut cu ata fina a razelor de soare, Chipul tau afectuos si dulce,foaie plina de-amintire. Inima ta blanda Alearga dragastos in mana mea stanga. Ma ghemuiesc usor la pieptul tau si-ti ascult rasuflarea inghetata, Te joci cu mana-n parul meu si fruntea-mi saruti N-am iubit asa pe nimeni niciodata Si-as vrea sa te opresti,inima sa-mi asculti. As vrea sa-ti arat printr-un singur sarut Caci cu un cuvant nu ar fi prea mult. Sa-nchizi ochii,sa te lasi in voia mea Eu nu te voi lasa sa te pierzi in stupida singuratate Care mi-a tinut atat de multa vreme parte. Erai ca valul ce se lovea pierdut de mal, Nestiind umbra-ti incotro se-ndreapta. Asteptai un suflet normal Demult si el te-asteapta.. Eu te voi tine de mana Te ghidez usor pe sarma, N-ai nevoie de ratiunea tremurata, Din realitate inspirata. Stau langa tine,cu privirea-n orice-ti miscare, Imi spui povesti,caci visele mele sunt plictisitoare. Iti preling mana-ncet pe buze, Opreste-te te rog cateva secunde... Si-ti soptesc c-un suflu in ureche: Te iubesc,esti sufletul meu pereche!
All of us sleep with ghosts from the past, we carry them with us and they have a permanent effect on our daily lives.
These ghosts embody all the people we loved, who have been important in our lives, who have changed us.
While a lot of people spend their lives in therapy to manage them...I have the chance to carry them."
-Brian Molko