Deekie was born to be weird

Mai stiti ce ziceam acu 4 zile?
Ei bine..
Afara s-a mai incalzit.
Asa ca am profitat si am mers pe jos de la bunica pana acasa.
Si daca tot aveam 1 kilometru sau mai mult pana acasa,m-am bucurat de o plimbare.
Razele soarelui erau asa de mangaietoare.
Cat de fericita ma simteam alaturi de el.
Am ocolit si prin parc de fericire,varsandu-mi totusi o lacrima pe trotuarul caldut pentru ca imi lipsesti din nou.
Dar am zis NU!
Si mi-am sters ochii inlacrimati si am zambit.
Era soare..
Era tot ce-mi doream.
Am trecut de la agonie de la extaz in foarte putin timp din nou.
Acum mi-e bine,foarte bine.
Astept sa inceapa scoala.
Desi stiu ca peste o luna la aaaaprox ora asta am sa-mi citesc postarea si am sa-mi traumatizez singura degetele pentru ca am zis asta.
Dar sunt curioasa cum e la liceu,ce colegi voi avea..
Cum va fi sa nu mai stiu ca sunt la nici 2 minute de scoala.
Sa invat sa ma descurc printre aglomeratia tramvaielor.
Sa simt fluturasi in stomac in ultima ora,stiind cine ma va duce acasa.
Ah si ma vor astepta multe.
Profit totusi de ultimele zile ramase si incerc sa lenevesc si sa dorm mult.
Si ce bine e cand te bagi in pat la caldurica si iti inmoi capul in perna.
Nu mai stiu cum e sa pretuiesti somnul in vacanta.
In timpul scolii imi amintesc ca imi venea sa plang la cat de bine...dar CAT de bine era in pat si stiam ca nu ma voi odihni destul.
Ce imi voi iubi si dori patul..
Dar ne plictisim de toate cu timpul.
Si vom sti sa pretuim din nou zilele de vineri cand intram pe usa si ne aruncam geanta in pat si zicem: asta-i frate!!
Asa simti ca traiesti..
Nu lenevind 3 luni de zile.
Nu ca nu mi-ar place sa stau degeaba,dar la un moment dat devii o leguma sedentara si te doare.
Nu ti se pare?
Ah si inainte sa inchei,am schimbat putin aspectul blogului.




I'm just standing here listening to Blink 182,the only fucking thing that really reminds of you..

Primo giorno di vacanza

Aaaah. Cat e ceasu? 12? In sfarsit am dormit mai mult. Si ce soare e afara! Visez? Nu cred...
Si asa incepe prima mea zi de vacanta.
Ma simt goala pe dinauntru,am asa o liniste care curge prin mine si parca plutesc.
Stau aici pe scaun si ma uit atenta la cerul albastru si la lumina soarelui de pe blocuri si imi aduc aminte de cand eram mica si mergeam dimineata pe plaja langa Mures cu tatal meu. Abia asteptam sa fac o baie cu colacul meu colorat si sa scap de caldura. Si cat imi placea sa stau la soare...
Vara asta sunt mult mai mare si o voi petrece altfel.
Dar...dar...ceva parca lipseste. Si nu stiu ce...Ceva ce am avut inainte si am pierdut. Ceva din entuziasmul meu de copil.
Observ ca cu fiecare an in care cresc,fiecare eveniment importat isi cam pierde din stalucire si devine banal aducandu-ma la dorinta sa fie ca in alti ani: Craciun,Paste chiar si vacanta de vara.
Poate doar mi se pare mie. Mama zice ca e din cauza ca am crescut si nu mai vad lumea ca pe o poveste ca si cand eram micuta. E destul de pacat. Mi-e dor sa vad totul in roz.
Acum nu stiu ce am din nou,sper sa-mi treaca cumva starea asta de melancolie,grija nefondata amestecata cu nebunie curata. Simt nevoia sa ma distrez bine,si voi face eu ceva.
Hai frate! Vara asta faci 15 ani,bucura-te de viata de adolescent..