Existam ieri,undeva singura in noapte. Eu una asa mi-am dorit. Ma uitam in gol prin fumul ce-mi salta din cerul gurii. Nu mai stiam ce sa fac,asa ca am stat,lipita de ciment. In fundal era o melodie asa draga mie. Am inchis ochii sa-mi ascund cioburile de lacrimi dintre gene. Nici sa plang cum trebuie nu mai stiu. Am simtit un gol in stomac. Privind in sus catre felinarul pal,in bataia vantului pitigator,rapuneau frunze uscate. Auzeam crengile smiorcaind de durere. Am ramas acolo prostita cu gura cascata fiindca nu stiam cum le puteam ajuta.
E ea. Se stinge..incet,ca o lumanare in apa ce-a fost odata stalp sustinator si puternic de ceara. Tuseste adieri racoroase si se inveleste cu nori de-ascunde stelele. N-am apucat sa ma bucur de tine. Ai sa pleci iar si de data asta iei tot ce-am eu mai drag. Imi arunci in cap toata viata si singuratatea,problemele si nelinistea.
Esti grabita ca un cersetor la o mana-ntinsa cu o paine calda. O iei si pleci. Nu mai stai la povesti. Asta-mi faci tu mie. Nici n-am apucat sa ma bucur de tine. Cateodata ma intreb ce ti-am facut de ma lasi prada mortii lumii.
De la inceputul tau am trait de parca o sa fii vesnic. Te pastrezi doar pentru altii. Nu credeam c-ai sa te duci. Probabil te-ai imbolnavit din pamant de oameni acri si rautaciosi. Te-nteleg ca vrei sa pleci. Dar macar ia-ma cu tine,sau..nu-i lua pe ei. De fapt,stii ce? Ia-ne pe toti. Vreau sa rad in hohote si sa simt iarba moale sub spatele meu iar si iar. Vreau sa simt mirosul lemnelor ce mocnesc in foc si caldura blajina a serii sub aripa lunii pline inca vreo mie de ani.
Ai fost pentru mine ca cea mai buna prietena,atat de apropiata. Mi-ai scris povesti in piele si-n suflet,mi-ai dat lacrimi si zambete. M-ai crescut si m-ai maturizat,m-ai innebunit de cap. Mi-ai dat tot ce am mai bun.
Anul asta tot tu esti cea care-mi schimba radical viata. E inevitabil ce vrei sa faci. Dar m-ai ranit profund. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce va urma. Vor fi nopti cu ger si fara somn,de-o singuratate mai crunta ca viscolul de-afara. Vor fi zile in care-mi voi dori sa mor. Doamne,nu ma lasa. Ma vor prinde iar in mrejele lor,pacalindu-ma sa-mi inchid sufletul si facandu-ma sa uit sa zambesc.
Promite-mi ca te intorci repede cu soare si zambete,fara de griji,cu parul dat dupa umeri,smechera si vioaie,asa cum te stiu de cand m-am modelat subtil in lume. As vrea sa poti sa ma lasi s-o iau iar de la capat,cu tine-n spate an dupa an. Mai lasa-ma macar o data.
N-o sa-mi inteleaga nimeni firea tragica pe care tu o retusezi si o ascunzi. Pleci si iese monstrul din mine. Nimeni nu stie cu adevarat ce rani adanci imi lasa departarea ta.
"Pan' la dementa,jur,mi-a mai ramas un vis."
- Marcel Bostan
P.S.: Copil prost cu vise mari,nu mai cauta prin lume ceva ce ai deja langa tine. Caci colindand alte meleaguri aievea,ai sa pierzi tot ce sperai sa ai. Ai sa uzi pereti cu septembriile din ochii tai.
Si acum,ca sa adaugam putina culoare tristetii (si ca sa se prinda tot neamu de ce am avut de zis mai sus):
