Brain stew

E aproape 7 dimineata. Peste o saptamana la ora asta,voi fi deja treaza,pregatindu-ma pentru scoala. Nu am niciun pic de somn. Vocea mea interioara s-a gandit ca acum e momentul sa puna toate problemele mele cap la cap. Iar creierul meu s-a gandit sa ma injecteze cu toate amintirile placute,dar mai ales cu cele neplacute. Urasc cand mi se intampla asta. Stau in pat si privesc peretii. E un sport pe care-l practic frecvent mai nou.
Nu vreau sa ajung sa vad rasaritul. Fa-ma nebuna,dar pentru mine nu exista nimic mai deprimant decat zorii zilei dupa o noapte nedormita. Nu pot sa inteleg de ce.
As vrea sa vina vara,sa-mi vad de viciile mele pe balcon,in timp ce asist gratuit la concerte diverse de greieri. As vrea ca vantul cel cald sa ma mangaie mai dulce ca orice baiat pe care l-am avut vreodata. As vrea ca stelele sa-mi luceasca in privire iar copacii sa ma acopere cu frunzele lor de catifea,sa ma alinte.
Uite,am invatat din nou sa visez. Vezi prietene,vezi?
Visez,vis..vi...



Blogspot via Samsung Galaxy S II Vodafone

Azi

Azi vad ca sunt captiva in propria camera. O singura raza de soare imi orbeste ochiul lacrimand.
Ce fac? Pai..nu stiu. Totul e ravasit in jurul meu iar eu nu ma pot misca,nu vreau.
Afara e frig si e ca-n sfarsit de toamna. Ma simt murdara in suflet,dar inca nu am apucat sa prind ploaia ca sa mi-l spal. Vreau altceva,altcineva..dar nu altundeva. Aici,fara aer..doar fum.
Ma uit pe geam si vad cum se schimba luminile ca pe un ecran prost. Si cate-mi vin in cap..Cate un episod din fiecare film al vietii mele.
Azi sunt nostalgica si mi-e dor de tot ce-a fost. Azi..sunt fara tine. Azi traiesc in trecut. Si ma simt asa de bine in durerea mea.
Am realizat ca nu mai e mult si am sa ma intalnesc din nou cu eu cea trista si ca o sa ne contopim. Acum vad ce sens avea mesajul ei.
Aseara am inceput sa plang pentru ca am realizat ca greierii mei nu mai canta,nu mai sunt..Haina mea de frunze verzi se pierde in pamantul umed,in moartea lor eterna. Norii,zgarcitii dracului,tin toata caldura soarelui doar pentru ei..si mi s-a racit inima. Si-l ascunde de mine,dragul meu..De ce ti-am inchis eu privirea intreaga vara? Daca stiam cum e acum..
Serile coboara prea devreme la jumatatea ceasului meu,atunci cand stau pe o banca singura asteptand un strain prieten. Ma adorm si pe mine in intunericul lor,ma invelesc si ma drogheaza. Sunt doar eu si ei intr-o cutie,ascunsa atat de bine si de placut.
Eu nu ma mai intorc in niciun razboi,dar nici nu stiu cum voi mai trece peste anul acesta. Totul s-a schimbat intre noi,sau cel putin la mine. Va durea tot mai tare pe parcurs.
Liniste sufleteasca,unde esti tu?
Draga vara,in ce sicriu adanc ma ingropi?

Fericire

Toata lumea a auzit macar o data in viata lui ca fericirea vine din lucruri marunte.
E adevarat.
Dar a zis vreodata din ce lucruri marunte?
Fericirea incepe cu o zi insorita sau o zi ploioasa dupa o alta zi de canicula.
Fericire gasesti intr-o floare,intr-o adiere de vant,intr-un sarut,intr-un zambet,intr-o porcarioara,intr-o poza,intr-o sticla de bere,intr-un sentiment de dor...
Sunt lucruri marunte,aiureli..tampenii.
Insa trebuie sa stii cum sa te bucuri de ele,macar cat esti adolescent.
Trebuie sa te bucuri de adolescenta cu toate "simptomele" ei.
E varsta cand trebuie sa urli de fericire,cand n-ai nicio grija.
E varsta cand simti ca lumea e la picioarele tale,descoperi prima dragoste si visezi la multe.
Iti construiesti viitorul pe placul tau,chiar daca undeva in adancul sufletului parca stii ca nu va fi asa...sau cine stie?
Esti fericit cand revezi marea si ii auzi valurile care te cheama,cand iesi la o plimbare seara prin parc,cand alergi prin zapada,cand ingheti de frig ore insir pe o banca...cand esti indragostit,esti nebun.
Multi sunt materialisti,multi cred ca banii iti aduc fericirea.
Nu ti-o aduc,asa cum nu-ti aduc sanatatea.
Poti fii sarac si sa fii fericit..

"Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata,dar in cautarea ei...merita s-alergi toata viata" - T.Chirila

Primo giorno di vacanza

Aaaah. Cat e ceasu? 12? In sfarsit am dormit mai mult. Si ce soare e afara! Visez? Nu cred...
Si asa incepe prima mea zi de vacanta.
Ma simt goala pe dinauntru,am asa o liniste care curge prin mine si parca plutesc.
Stau aici pe scaun si ma uit atenta la cerul albastru si la lumina soarelui de pe blocuri si imi aduc aminte de cand eram mica si mergeam dimineata pe plaja langa Mures cu tatal meu. Abia asteptam sa fac o baie cu colacul meu colorat si sa scap de caldura. Si cat imi placea sa stau la soare...
Vara asta sunt mult mai mare si o voi petrece altfel.
Dar...dar...ceva parca lipseste. Si nu stiu ce...Ceva ce am avut inainte si am pierdut. Ceva din entuziasmul meu de copil.
Observ ca cu fiecare an in care cresc,fiecare eveniment importat isi cam pierde din stalucire si devine banal aducandu-ma la dorinta sa fie ca in alti ani: Craciun,Paste chiar si vacanta de vara.
Poate doar mi se pare mie. Mama zice ca e din cauza ca am crescut si nu mai vad lumea ca pe o poveste ca si cand eram micuta. E destul de pacat. Mi-e dor sa vad totul in roz.
Acum nu stiu ce am din nou,sper sa-mi treaca cumva starea asta de melancolie,grija nefondata amestecata cu nebunie curata. Simt nevoia sa ma distrez bine,si voi face eu ceva.
Hai frate! Vara asta faci 15 ani,bucura-te de viata de adolescent..