VST

Vreau sa ma trezesc din somn,sa ma uit la ceas si sa fie ora 4. Sa-mi deschid ochii grei si obositi,iar cu ei sa strabat camera luminata pana la fereastra. Sa ma ridic desculta,timida si sa privesc catre cer. Acolo sus sa ma astepte un soare ce-mi mangaie cu caldura toate ranile si le vindeca,dandu-i pielii mele un miros bland de corcoduse coapte. Sa fie dogoare,eu sa stau pe balcon si sa musc cu sete dintr-un mar. Sa cante si sa adie pasarile prin copacii imbracati in verde carnaval.

Sa stau acolo linistita,gandindu-ma ca am timp. Am timp de toate si sunt iubita. Sa ma uit in jur si sa zambesc,cat de tare pot eu. Caci poate chiar voi fi iubita si lumea din jurul meu e un mister dezvaluit si vesel.

As lua cu mine pe oricine sa ne plimbam,seara pe faleza,cand copiii se alearga razand cu gura pana la urechi prin parcuri si deja greierii se pregatesc de hora. Sa stau intinsa pe iarba si sa ascult atent murmurul raului care curge maiestos printre pietre. Sa stau acolo intinsa,in iarba in care m-am nascut si sa astept momentul intalnirii cu iubita mea. Draga si iubita mea luna,a carei raze imi aduc zambetul. Luna ma face sa dansez si sa nu-mi mai fie frica de intuneric.

Vreau sa-mi petrec noptile tarzii strabatand natura si sa ma bucur de atingerea jucausa a vantului racoros dupa o zi ce mi-a umplut sufletul de caldura. As strabate nopti intregi asteptand mereu cu sufletul la gura cerul ce se va face albastru senin,ca ochii pe care ii iubesc.

Mi-as lua bicicleta si as fugi in campuri de floarea soarelui,intr-o rochita si o palarie mare de paie. M-as desfata in bratele lor in timp ce soarele mi-ar inchide la culoare pielea. Si atat as rade,Doamne..cat de fericita as fi.

Vreau ca toate astea la un loc sa faca armonie in inima mea dezordonata si sa ma faca sa uit ca iarna a trecut vreodata prin mine si m-a inghetat. Unde esti tu vara,cu diminetile tale tarzii,unde rasare soarele iar eu inca nu am adormit? Astept cu indarjire tigara promisa de pe balcon intre atatea flori parfumate,sub o liniste de aur,in care doar greierii mai au voie sa-si termine cantul.

Am sa adorm in cearceafurile mele cu mirosul marii si pentru prima data in mult timp,am sa pot respira. Voi simti in mine caldura mult asteptata si voi putea zice in soapta: traiesc..

Vise sau viitor

Mmm..ce e cu lumina asta? Vai dar ce bine stau! Imi deschid incet ochii. Ah,iar mi s-au lipit nenorocitii de la aerul sarat. Ma ridic putin si ma uit in jur. Cu totii dorm inca. Ma uit la ceas,e ora 12. La cat ne-om fi culcat aseara? Ma pun inapoi cu capul pe perina si ma intorc cu fata la tine. Dormi dus si linistit. Esti asa de dragut ca nici nu mai am chef sa urlu la tine ca din cauza sforaitului tau n-am putut sa dorm. A meritat tot eforul ca sa nu raman corigenta la matematica. Altfel..nu ajungeam aici. Vreau sa sar la tine in brate si sa te sarut. Dar mi-e prea mila sa te trezesc.
Ma ridic in capul oaselor si ma simt putin ametita. Ne-am distrat bine aseara din cate vad.
Ma uit la telefon: niciun apel de la mama. Uh,am scapat si de data asta.
Ma duc la baie sa ma spal pe fata ca sa-mi revin. Ma opresc atent in fata oglinzii. Heei! Sa stii ca marea si perina mea imi fac niste bucle mult mai calumea decat coafeza mea de acasa. Nu mai am nevoie de placa azi.
Ma duc in camera si privesc relaxata pe fereastra. Ce linistita e marea..Si ce racoros adie vantul. E multa galagie pe plaja azi.
Vii tiptil prin spatele meu si ma prinzi de mijloc. Imi spui buna dimineata iar eu iti arunc un zambet siret. Te conving nerabdatoare sa mergem pe plaja. Nu-mi pasa ca e cald sau ca fac insolatie. Vreau sa plutesc in mare.
Tu incepi sa razi si dai din cap in semn de aprobare. Insa,daca vreau asta,diseara..vom dormi pe plaja.

Aurelian Andreescu - Valuri albe 

Cand ingerii pleaca

..ne lasa pierduti intr-o lume pe care credeam ca o cunoastem atat de bine.

Asa am fost si eu; si o faramita din mine inca mai simte efectul cutremurului. Ma catar spre iesirea din prapastie,vad deja soarele si zambesc. Simt cum mi se incalzeste corpul de o fericire nemarginita. O lumina puternica imi atinge vederea. Ma ustura ochii...Era ora 14,m-am trezit din visul meu placut. Buna dimineata viata de cosmar.
Afara e innorat si e frig..e mult,mult prea trist. Trebuie sa se gaseasca un sfarsit durerii pe care o simt cand nu visez. M-am saturat de toate astea. Drame,urlete,vorbe fara rost. Vreau sa mor si vreau acum. De ce mai respir? De ce ma mai chinui..?


Era ora 13:30,soarele puternic ma dezmiarda printre bratele ranite si ucise ale copacilor mei dragi. Imi tarasc picioarele amortite pe podea pana la geam si-mi spun in minte,in timp ce privesc in gol: lumea mea pare sa-si revina la normal.
Zilele trec,iar eu realizez ca viata mea e ciudata. Sunt pierduta si n-am incredere in nimeni. Dar niciodata nu m-am simtit mai bine ca acum. Ma simt ca o regina de alb in mainile unui incepator. Incerc sa am grija de toti si de toate,iar in schimb toti vor sa ma doboare.
Singuratatea e o prostie,suferinta e degeaba iar ingerii..vedeti voi..nu exista. Nu exista inca.
Sunt libera,deschisa unui nou inceput. Visez cu ochii deschisi,mai vars o lacrima. Dar uit incet incet de tot.
Am cei mai buni prieteni de pe pamant. Zambesc,dansez si traiesc viata din plin

Nu te baza pe nimeni sa-ti conduca viata. Caci odata ce ii pierzi esti lasat fara nimic si nu stii cum sa incepi sa traiesti. Si nu mai are cine sa te ajute..
Zambeste-ti de fiecare data cand te privesti in oglinda.
Nu uita ca esti mai bun decat ei.

Away?

Intru pe usa si in casa miroase a caise. Urmez curioasa mirosul si dau de toti cei care-si fac bagajele. Aici e atmosfera aia cand toata lumea pleaca,chiar si eu. Si e vesel si e frumos.
Seara asta a fost mai mult decat superba. Am vazut un film calumea,am stat cu prietenii mei cei mai buni..si cam asta e tot ce conteaza.
O sa-mi fie dor de ei si dor de camera asta. Chiar daca nu-mi vine sa cred.. Cat am plans eu in ea,va plange si ea singura fiind.
Am vara la dispozitie si vreau sa ma simt bine la maxim. Gata,fara griji. Macar acum.
Vreau sa plec,vreau sa petrec timpul cu prieteni vechi,sa cunosc oameni noi,sa ma plimb cu bicicleta,sa plec in alta tara,sa-mi tin ziua cu fratii mei de-o viata. Vreau sa-mi deschid larg orizonturile. M-am saturat de aceleasi lucruri si temeri.
Azi iese soarele si-mi zambeste. Mai luam o bere si radem de trecut. O adolescenta avem,hai s-o traim asa cum trebuie.

Fluture

'Buna dimineata suflet bland',i-am spus cand l-am zarit la geamul meu.
'Haide,lasa-ma sa te ajut',am zis in timp ce-l ajutam sa se suie pe degetul meu. Nu prea mai putea sa zboare caci vantul i-a cam furat din praful magic de pe aripi. Era atat de firav,gingas..pictat cu lacrimi de primavara. Era singur si neajutorat. Nu cutezam sa ma ating de el mai mult decat am facut-o. Miscarile picioruselor lui pe degetul meu imi dadea friguri. Nu vroiam sa i se intample ceva.
Stiu ca a coborat aici doar ca sa aduca soarele si miresmele anotimpului ce va sa vie. M-am bucurat nespus insa nu stiam cum sa-l ajut. L-am plimbat prin perdele,frunze si raze de soare. I-am cantat fericirea mea.
L-am lasat putin pe jos si l-am incurajat: 'Haide prietene,zboara. Mi-ai facut o bucurie azi iar eu vreau sa te vad zburand'. Degeaba insa vorbeam eu.
L-am luat in palme si mi-am indreptat mainile spre soare. I-am suflat cu dor pe aripi si l-am impins usor in aer. A inceput incet sa-si ia zborul si-l priveam cum se indeparteaza in oceanul prea limpede si luminat al cerului.
La un moment dat mi s-a parut ca se intoarce,dar am vazut ca s-a asezat pe o creanga.
Un alt fluture colorat a trecut pe langa el si parca l-a furat cu parfum. I-am privit pe amandoi cum se alergau printre raze.
Un singur lucru m-a uimit. Pe creanga unde a stat el,chiar in locul acela...a iesit voios un mugure.

Duality part. III

[partea I aici]
In sfarsit! A venit acea duminica pe care o asteptam. Cu tot soarele,dragostea si fericirea ei. Imi primisem inapoi tot ce-mi doream defapt.
Parca fericirea mea se pierduse defapt in perechea de Conversi ascunsa bine sub dulap. De cum i-am incaltat am inceput sa zburd printre strazile orasului care inviase insfarsit.
Ea a venit inapoi. Se intrupase in mine intr-o dimineata fara sa realizez. S-a intors cand ma asteptam cel mai putin.
Duminica nu am mers chiar acasa,schimbasem drumul. Vroiam sa ma intorc prin locul obisnuit si sa traiesc din nou ce-am avut inainte. Insa m-am bucurat si asa de aerul cald si de norii umezi de ploaie. Era atmosfera aia din serile de vara pe la 5-6 inainte de-o furtuna. Era divin evident.
Parul meu nu mai era ravasit in zadar,soarele din ochii mei era mai plin de iubire ca niciodata si nu mai era nevoie sa-l trag dupa mine; topaia in nestire in jurul meu.
Nu stiam ca in zilele ce vor urma,soarele ma va mangaia mai dulce ca niciodata si ca sufletul meu se va incalzi din nou. A venit momentul mult iubit. Primavara cu florile ei. Imi era dor de diminetile cand ma trezeam si vedeam rasaritul care-si revarsa lumina rosie pe copaci. Parca lumina-i mai invie si vor inflori curand. Se vor albi ca de zapada parfumata si se vor delecta cu lacrimile mele.
Saptamana asta am fost pe malul Muresului. Locul acela in care toate sentimentele mele se intalnesc. Ma plimbam in partea mea fericita. Mergeam incolo,stiti voi..nu spre casa. Era atat de cald si asfaltul era atat de moale. Vedeam copiii cum se jucau fericiti prin parc si pasarelele se fugareau printre crengile copacilor facand atata zarva care ma faceau sa zambesc cu gura pana la urechi. Peisajul imi amintea intr-un fel de o dimineata de Pasti. Mai ales ca ii apucasera pe niste cocosi cantatul.
Sufletul meu se umpluse de atata bucurie incat imi venea sa ma opresc in mijlocul drumului si sa-mi tip fericirea pana la Dumnezeu si inapoi.
Imi era dor sa le simt imbratisarea,caldura,dragostea. Cuvintele de altadata,mainile ce le incalzeau pe ale mele atat de inghetate,aerul pe care il respirau in fata mea. Briza de seara si parfumul.
M-am intors seara,cum bine obisnuiesc. O luam catre casa vesela,cu privirea nostalgica catre apus. Era o liniste sublima in care imi auzeam doar pasii si gandurile.
Ajunsa din nou in locul acela de 'intalnire',m-am speriat destul de tare. M-am intalnit cu mine din nou. Insa eram eu cea trista. Atat de trista incat incepuse sa-mi raceasca sufletul. S-a uitat la mine cu atata durere,n-a mai zis nimic,nici n-a mai luat-o la pas cu mine. S-a intors pe partea cealalta a malului,de unde venisem eu prima data. S-a infofolit bine si cu capul plecat a luat-o pe drumul cu copacii ofiliti. Imi lasase in ochi parca un mesaj: ...ne vedem la iarna.

"Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare,
Un gandacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga si-un dor nemarginit
Aprind un soare dulce in sufletul uimit!"
                                Sfarsitul Iernii - Vasile Alecsandri




 

See the sun

Ah dulce soare,ce zi frumoasa!
De cum m-am trezit m-am dus la geam. Si cum ma trezesc eu asa mai tarziu,deja soarele ma incalzea cu un zambet arazator,spunandu-mi parca: 'Am venit! :)'.
E o senzatie divina sa auzi prima pasare cantand dupa atata liniste. Zapada parca ingropase tot zgomotul din jurul nostru.
Simt cum primavara trage cu ochiul dupa colt. Eu o indemn: 'Haide,vino. Te asteptam,nu fii sfioasa.' Eh..ii va trece ei rusinea,va veni cand va vedea cata natura frumoasa poate aduce la loc.
Mi-e dor sa simt mirosul copacilor infloriti si atmosfera aceea de sanatate pura,veselie si caldura. Abia astept o duminica seara de mai,in care sa uit de orice grija,pe o banca in parc alaturi de celalalt soare al meu. Sa vad cum apusul se ineaca in celalalt mal al Muresului,spunandu-ne: 'Seara buna amicii mei.'
Vezi? Si visele devin mai frumoase cand te intorci la mine cu aceeasi dragoste neschimbata.

Deekie was born to be weird

Mai stiti ce ziceam acu 4 zile?
Ei bine..
Afara s-a mai incalzit.
Asa ca am profitat si am mers pe jos de la bunica pana acasa.
Si daca tot aveam 1 kilometru sau mai mult pana acasa,m-am bucurat de o plimbare.
Razele soarelui erau asa de mangaietoare.
Cat de fericita ma simteam alaturi de el.
Am ocolit si prin parc de fericire,varsandu-mi totusi o lacrima pe trotuarul caldut pentru ca imi lipsesti din nou.
Dar am zis NU!
Si mi-am sters ochii inlacrimati si am zambit.
Era soare..
Era tot ce-mi doream.
Am trecut de la agonie de la extaz in foarte putin timp din nou.
Acum mi-e bine,foarte bine.
Astept sa inceapa scoala.
Desi stiu ca peste o luna la aaaaprox ora asta am sa-mi citesc postarea si am sa-mi traumatizez singura degetele pentru ca am zis asta.
Dar sunt curioasa cum e la liceu,ce colegi voi avea..
Cum va fi sa nu mai stiu ca sunt la nici 2 minute de scoala.
Sa invat sa ma descurc printre aglomeratia tramvaielor.
Sa simt fluturasi in stomac in ultima ora,stiind cine ma va duce acasa.
Ah si ma vor astepta multe.
Profit totusi de ultimele zile ramase si incerc sa lenevesc si sa dorm mult.
Si ce bine e cand te bagi in pat la caldurica si iti inmoi capul in perna.
Nu mai stiu cum e sa pretuiesti somnul in vacanta.
In timpul scolii imi amintesc ca imi venea sa plang la cat de bine...dar CAT de bine era in pat si stiam ca nu ma voi odihni destul.
Ce imi voi iubi si dori patul..
Dar ne plictisim de toate cu timpul.
Si vom sti sa pretuim din nou zilele de vineri cand intram pe usa si ne aruncam geanta in pat si zicem: asta-i frate!!
Asa simti ca traiesti..
Nu lenevind 3 luni de zile.
Nu ca nu mi-ar place sa stau degeaba,dar la un moment dat devii o leguma sedentara si te doare.
Nu ti se pare?
Ah si inainte sa inchei,am schimbat putin aspectul blogului.




I'm just standing here listening to Blink 182,the only fucking thing that really reminds of you..

The sea...my tourniquet

N-am sa uit niciodata ziua in care i-am plans marii pe umar.
Mi-am varsat in ea lacrimile amare in timp ce valurile mari ma innecau..
Toata lumea se uita la mine asa ca mi-am plans durerea in apa sarata ce mi-a orbit ochii.
Mi-am plans dorul tau.
Am incercat sa ma arunc departe,sa mor departe de toti.
Dar marea m-a prins,imi cauta disperata inima sa imi simta bataile uscate.
Ce prostuta e prietena mea marea,ea nu stie ca inima mea nu mai traieste in mine.
Am uitat-o la tine pe un raft,inca ma intreb daca ai dat de ea..
Marea,sensibila mare..s-a induiosat de mine si m-a dus in bratele ei mai aproape de mal.
Vroia sa-mi dea speranta..
Eu nu vroiam speranta ei daca nu mai aveam dragostea ta.
Am simtit ca am pierdut-o prin vorbe ascutite ca pietrele aruncate vraiste.
M-am impins inapoi,departe din calea geamandurii manjita de alge.
Dar ea n-a vrut..ii era mila.
Mi-a vindecat toate ranile ce le aveam de o saptamana.
Imi venea sa-i multumesc dar n-am indraznit.
M-a impins de tot la mal,iar nisipul m-a manjit si m-a intepat cu scoici negre ca penele corbului de ciuda ca imi petreceam atata timp cu marea si nu cu el.
Eu cu nisipul nu m-am avut bine niciodata.
In timp ce stateam acolo,el imi soptea moartea,insa marea m-a tras cativa pasi inapoi si mi-a infundat urechea sa nu-l mai aud.
Mi-a infundat urechea in care imi spuneai tu cu vocea ta cea blanda ca ma iubesti,ma intrebam daca te voi mai auzi vreodata din cauza ei.
M-a aruncat inapoi pe nisip..
Stand acolo,soarele incerca sa ajunga la mine...dar ma ardea.
Mi-a trimis insa un pescarus care mi-a ciupit urechea spunandu-mi sa nu mai plang,caci acasa ma asteapta sufletul meu pereche.
M-am uitat la el cu neputinta si m-am intins la prosopul meu.
Din nisip scot un mic dispozitiv,toti se uitau la mine cu uimire.
Deschid clapeta si observ un mesaj: Te iubesc!
Zambesc...
Marea nu mai vrea sa ma mai vada plangand si imi mangaie varful degetelor cu spuma ei moale.
Ma uit la ei si le multumesc.
Fara mare,muream in zadar...
The perfect tourniquet for a deep wound.