Nu poti glumi cu lacrimi in ochi..

Astazi,am decis si eu sa ies la plimbare cu Fat Frumos..
Fericita ca nu mai ploua si ca aveam acordul mamei sa ies,plec topaind.
Dar din pacate nu prea am putut sta ca a inceput ploaia..
Doi nebuni se plimbau pe ploaie cu umbrela inchisa :))
Alex nu avea nicio treaba cu precipitatiile,insa eu ma rugam de el sa deschida umbrela.
Pana la urma am stat putin sub umbrela sa ne vedem de treburile noastre ca nu ne puteam desparti prea usor.
Mi-as fi dorit sa ne faca cienva o poza 8->
Cat de bine era..
Apoi am plecat plina de draci,toata uda si cu Conversi murdari :))
O sun pe Mara ca sa am pe cine ma descarca..

Si acum ca sa trecem la subiect..
Azi am fost pentru prima data la spital la mama.
Aveam o spaima intensa in mine..nu stiu de ce.
Imi era frica sa-i vad fata,sa nu fie..ah..am avut antecedente :|
In timp ce mergeam pe coridoarele morbide ale spitalului incepuse sa imi creasca pulsu,sa imi scada glicemia si sa nu mai am respiratie.
Cand am intrat in salon,era o gramada de lume.
Privirea mea disperata isi cauta mama..
Saraca zacea in ultimul pat din salon.
Ii fac cu mana usor si ma uit fix la ea.
Taicamiu ma trimite sa o pup,dar eu speriata: pot sa o ating? :|
Stateam pe un scaun langa ea si o priveam cum se chinuie in pat,cu un tub infipt sub coaste,incercand sa se miste..
Ma uitam insistent la icoana ce o avea la capatul patului si ma intrebam cine i-a pus-o acolo.
Nu stiam ca ai mei mai au credinta,nu prea i-am vazut cu dinastea,insa ma bucur..cand vad o icoana parca ma linistesc putin,deoarece ma gandesc ca cineva are grija de noi.
Chiar vorbind la modul cel mai serios,preferam sa fiu eu in locul ei.
Sa pot sa ii iau durerea,deoarece nu suportam sa o vad asa.
Imi intepa fiecare celula din corp,lacrimile ma ardeau in incercarea disperata de a iesi,insa eu nu vroiam sa o descurajez..
Femeile de acolo erau chiar dragute si se glumea,iar maicamea mai prindea firul glumelor.
Se uita la mine si zicea: nu rade de mine ca te bat :))
Pur si simplu incepusem sa ma uit in gol fara un motiv anume si ma gandeam ca langa mine e chiar mama,in aerul ala ingrozitor.
Cand am iesit,aveam asa o stare proasta si imi era si somn.
Dintr-o data tati imi spune: uite Andreea,aici e morga.
Eu: da stii tati? mersi ca mi-ai aratat unde e morga :|
Zice: da oricum nu e nimeni acolo..
Pe drum m-am apucat sa ascult melodia preferata a lu mama..
E una dintre cele mai frumoase melodii pe care le-am auzit vreodata.
Plangeam asa usor,incercam sa fac ca rimelul sa nu ma tradeze..
Sincer,va recomand sa o ascultati daca sunteti sensibili,pentru ca e o piesa superba.