Melancolica...dragostea

Iti amintesti azi cand am adormit in bratele tale?
Nu cred ca mai stii,nu erai atent la mine..
Eu imi amintesc bine caldura pieptului tau si bataile inimii tale ca cel mai frumos cantec de dragoste pe care l-am auzit vreodata.
Iti mai treceai degetele prin parul meu,cazand apoi pe obrajii mei reci;te uitai in gol..
Inghetam de frig,caci panza aia subtire de tricou ce mai statea pe mine nu era cine stie ce.
M-ai strans mai tare in brate si m-ai incalzit cu dragostea ta.
M-am uitat cu coada ochiului in sus la buzele tale care pareau sa se miste soptind niste vorbe pe care nu le-am inteles.
Tare as fi vrut sa stiu ce simteai atunci..
Asa ca ti le-am atins cu varful unghiilor ca sa simt inca o data,intr-un alt fel gustul dulce al buzelor tale uscate.
Atunci m-a lovit un fior in piept si te-am cuprins,m-am scufundat si mai tare pe umarul tau si ma jucam usor cu urechea ta.
M-am ostenit chiar sa ma ridic putin si sa-ti sarut obrazul fierbinte.
Ma iubeai,ma incalzeai si ma doreai langa tine.
Pentru mine lumea nu mai insemna nimic;acolo erai doar tu.
N-au trecut multe ore de atunci..
Si as dori sa mai simt din nou fiorul ala.
Ah Doamne de-ai stii..deja imi lipsesti.
De-ai fi cu mine seara de seara sa-mi alinti visele,sa-mi linistesti gandurile negre cu soaptele tale dulci si dragalase cu care m-am obisnuit mereu sa ma inveselesti.
Viata ar fi altfel daca as adormi seara de seara la pieptul tau.
Nu m-as satura,Doamne de ai stii..

'E sentimentul ala inefabil ca nu vei mai apuca niciodata sa retraiesti momentul efemer..sau ca vei astepta toata viata sa se intoarca. Esti pe margine aproape sa cazi,strans de toate mijloacele posibile. Speri ca va aparea o raza de lumina cand vei fi slabit de puteri. Si va aparea...poate prea tarziu.'

Una din zilele alea grele

Ma sperii si sar din pat.
Nenorocit de telefon,ah doamne e doar 6:45.
Stii ce mi-as dori sa dorm? Plapumea mea e asa calduta..
Renunt frate,renunt..hai ca maine e joi.
Ce avem de facut azi? Hmm..Dau test la latina. CE? Habar nu am ce trebuia sa invat. N-am inteles nimic,pe cuvant.
Ies totusi din casa si incerc sa ma binedispun. Imposibil..Acum au aparut ploile alea imposibil de triste. Mi-am facut skaterii praf..
Dar nu asta conteaza. Mi-am vazut de drumul meu cu castile in urechi..In tramvai era aceeasi imbulzeala tampita. Eu nu pot sa inteleg,dar chiar nu pot,oamenii care se imping ca idiotii. Ca sa ce?
Azi nu pot sa spun ca m-am simtit excelent la scoala. Aveam o stare grea de oboseala si nervozitate. Si asta pe langa ca dragul meu var m-a plimbat de vreo 3 ori pana la etaju 2 si in jos in pauza mare cu geanta in spate sa-l cautam pe Alecs. Just lovely!
Dar ziua a avut si partile ei bune..
De exemplu la ora de romana cand ma scufundam bine in scaunul meu si era asa caldut. Sorbeam din ciocolata calda in timp ce ascultam 'Scrisoare catre liceeni' a lui Tudor Chirila. Apoi mai scriam 2-3 substantive la latina. Insa la primele vorbe rostite de Tudor simteam ca-mi dau niste lacrimi,iar apoi am ajuns sa am fiori in tot corpul. Stiu eu bine de ce. Profu m-a impresionat foarte mult pentru ca a adus inregistrarea asta. Numai respect din partea mea.
Si la desen faceam eu acolo pe pictorita,de am ajuns sa am urme de albastru si pe obraji. Dar m-am relaxat asa de bine..Era un feeling dinala continuu dupa ora de romana.
Azi am renuntat la cor..n-am mai rezistat. M-am intors incet spre casa de brat cu Alecs prin ploaie. Era frumos..foarte frumos. Si liniste,eram doar noi pe un drum pustiu.
Fiecare dram de liniste imi alinta fiecare bucatica din creier. Doamne ce aveam nevoie de asta!
Azi e miercuri..in sfarsit ma pot relaxa. Mai luam o ciocolata calda..
Hai noroc!
What was hard had passed.



Tudor Chirila - Scrisoare catre liceeni

Batranul

A fost odata..
Incep ca o poveste,deoarece va voi spune una.
A fost odata un om,ca oricare altul; cu calitatile si defectele sale.
Dar a fost un om bun si intelept,unul dintre oamenii la care am tinut enorm.
Era inalt si slab,vrednic de munca,credincios si darnic...aspru,dar drept.
Stia multe despre istoria stramosilor nostri; adormeam adesea in povestile lui.
Ma uitam la el cum se roaga in fiecare seara pentru noi toti,cu voce tare,raspicat...auzi-l-ar Dumnezeu.
Ziua eram pe langa el prin curte,incercam sa invat de la el cum sa tai lemne.
Eh si cate ma invatase,toate le-am uitat...
Mai faceam cate o nazbatie si striga la mine,iar eu fugeam plangand la batrana,bunica mea.
Venea apoi si ma alina,spunandu-mi sa fiu cuminte si-mi descretea fruntea cu un sarut.
Aveam noi un caine,cainele bunicului.
El ne apara de hoti si latra cat era ziua de mare.
Ce spunea batranu,aia facea.
Dar s-a intamplat ceva....am crescut.
Am devenit indiferenta.
Nu-mi mai pasa de bunicu si pe caine strigam mereu.
Ii raspuneam rastit si il raneam.
Imi povestea el cate si mai cate,dar nu ma mai uitam in ochii lui.
S-a stins incet,intr-o zi de 20 august.
Blestemata zi.
La mormantul lui azi mai cresc doar buruienile si bate vantul inghetat al sfarsitului de toamna.
Bunica e prea batrana sa mai aiba grija.
Langa bunicul vine locul ei,stie si ea cat de greu va fi.
Ne va fi si noua.
Merg prin gradina unde obisnuiam sa il gasesc mereu pe Mosu,bunicul meu.
As vrea sa-l mai gasesc odata acolo; dar l-as striga in zadar.
As vrea sa-i spun ca-mi pare rau pentru tot ce am facut.
Curtea-i goala fara batran si caine,s-a dus si el saracu.
E o liniste profunda si dureroasa.
Batrana s-a imbolnavit si ea,cat o voi mai avea aproape?
Scriu aceste randuri printre lacrimi si nu-mi e usor.
As vrea ca totul sa fie ca inainte cand stateam pe ladita in fundul gradinii si le spuneam poezii bunicilor mei.
Eram doar un copil.
De stiam atunci ce stiu acum n-as fi ratat nicio imbratisare si le-as fi spus atat de des cat de mult ii iubesc.

P.S.: Condoleante Dianei pentru tatal ei. Sa fii tare!
P.S.2: Stiu ca nu sunt genul care sa asculte asa ceva,insa melodia asta e singura care imi aduce aminte de strabunicii mei si copilaria pe care am avut-o.

Facebook..

Eu..
Persoana mea...
Mi-am facut cont pe Facebook!
:|
Inca nu-mi pot reveni din soc.
Am fost obligata crunt sa comit aceasta crima.
Dar nu am ce face.
Sincer nu am vrut sa-mi fac cont de Facebook pentru ca e doar un trend aiurea si..ma intelegeti.
Pana la urma nu am mai avut ce face,I just got sucked up into Facebook.
Shame on me.
Ma gasiti aici.
Asta e,voi ajunge si eu sa imi petrec timpul pe el pana la urma si sa devin nimic altceva decat o persoana comuna.
Sa folosesc glume gen Hi5..nope,Facebook! Pleosc!
Glumesc evident. :D
Facebookul e ca si cand ai fuma iarba online.
SIGUR vei deveni dependent.
Uraa :-L

I feel like this little poor guy.


Later Edit: Si apropo de subiect,fac o dedicatie :D