Brain stew

E aproape 7 dimineata. Peste o saptamana la ora asta,voi fi deja treaza,pregatindu-ma pentru scoala. Nu am niciun pic de somn. Vocea mea interioara s-a gandit ca acum e momentul sa puna toate problemele mele cap la cap. Iar creierul meu s-a gandit sa ma injecteze cu toate amintirile placute,dar mai ales cu cele neplacute. Urasc cand mi se intampla asta. Stau in pat si privesc peretii. E un sport pe care-l practic frecvent mai nou.
Nu vreau sa ajung sa vad rasaritul. Fa-ma nebuna,dar pentru mine nu exista nimic mai deprimant decat zorii zilei dupa o noapte nedormita. Nu pot sa inteleg de ce.
As vrea sa vina vara,sa-mi vad de viciile mele pe balcon,in timp ce asist gratuit la concerte diverse de greieri. As vrea ca vantul cel cald sa ma mangaie mai dulce ca orice baiat pe care l-am avut vreodata. As vrea ca stelele sa-mi luceasca in privire iar copacii sa ma acopere cu frunzele lor de catifea,sa ma alinte.
Uite,am invatat din nou sa visez. Vezi prietene,vezi?
Visez,vis..vi...



Blogspot via Samsung Galaxy S II Vodafone

Cand ingerii pleaca

..ne lasa pierduti intr-o lume pe care credeam ca o cunoastem atat de bine.

Asa am fost si eu; si o faramita din mine inca mai simte efectul cutremurului. Ma catar spre iesirea din prapastie,vad deja soarele si zambesc. Simt cum mi se incalzeste corpul de o fericire nemarginita. O lumina puternica imi atinge vederea. Ma ustura ochii...Era ora 14,m-am trezit din visul meu placut. Buna dimineata viata de cosmar.
Afara e innorat si e frig..e mult,mult prea trist. Trebuie sa se gaseasca un sfarsit durerii pe care o simt cand nu visez. M-am saturat de toate astea. Drame,urlete,vorbe fara rost. Vreau sa mor si vreau acum. De ce mai respir? De ce ma mai chinui..?


Era ora 13:30,soarele puternic ma dezmiarda printre bratele ranite si ucise ale copacilor mei dragi. Imi tarasc picioarele amortite pe podea pana la geam si-mi spun in minte,in timp ce privesc in gol: lumea mea pare sa-si revina la normal.
Zilele trec,iar eu realizez ca viata mea e ciudata. Sunt pierduta si n-am incredere in nimeni. Dar niciodata nu m-am simtit mai bine ca acum. Ma simt ca o regina de alb in mainile unui incepator. Incerc sa am grija de toti si de toate,iar in schimb toti vor sa ma doboare.
Singuratatea e o prostie,suferinta e degeaba iar ingerii..vedeti voi..nu exista. Nu exista inca.
Sunt libera,deschisa unui nou inceput. Visez cu ochii deschisi,mai vars o lacrima. Dar uit incet incet de tot.
Am cei mai buni prieteni de pe pamant. Zambesc,dansez si traiesc viata din plin

Nu te baza pe nimeni sa-ti conduca viata. Caci odata ce ii pierzi esti lasat fara nimic si nu stii cum sa incepi sa traiesti. Si nu mai are cine sa te ajute..
Zambeste-ti de fiecare data cand te privesti in oglinda.
Nu uita ca esti mai bun decat ei.

Hate

Toata lumea ma stie ca o persoana pasnica. N-am urat pe nimeni niciodata. Si stiu ca ura nu naste copii.
Insa incetul cu incetul se sadeste in mine ca o buruiana pe care nu vrea nimeni sa o smulga. O planta salbatica cu radacini adanci ce-mi sapa toate arterele inimii.
E cel mai urat sentiment pe care l-am avut in viata mea dar e in acelasi timp si placut. Imi umple organismul de adrenalina.
Ura iti trezeste adevaratele sentimente si cuvinte pe care naivitatea ta nu a vrut sa le arate. Ura te trezeste la realitate si nu te mai lasa sa visezi. Te face sa vrei in disperare sa distrugi tot ce-ai avut mai scump si mai bun. Te face sa realizezi toate minciunile,lasitatea,penibilismul si tupeul unui om. Ura duce catre razbunare,iar razbunarea e cel mai dulce antidot. As vrea sa pot sa-l folosesc,dar virusul acesta nu s-a dezvoltat atat de mult in mine ca sa fac asta.
Aici apare ratiunea,gandirea si sufletul bun al unui om. Nu stiu daca este un defect,o iluzie sau un lucru bun. Atata timp,m-am mintit ca e un lucru bun. Dar e intr-adevar o iluzie. De ce in lumea asta trebuie sa fii dur,rau si mincinos ca sa supravietuiesti si sa ti pasul cu ceilalti? Unii oameni sunt niste gunoaie,va spun. Si e pacat ca incep sa realizez asta fix acum.
Mi-e dor de copilarie..viata e o curva notorie.

Inner voice

Ce mai faci iubita mea? Vad ca o duci bine,intr-un mod ciudat. Lumea ta o ia razna nu? Insa te descurci bine cu sentimentele,asa e? Micuta mea devine mai puternica.
Te tot prostesti tu intruna prin viata si as vrea sa te opresti.
Defapt,las-o naibii. Ma bucur ca te distrezi. Shoturile goale de tequila de pe masa imi pot confirma asta. Eh,bravo. Ai tot timpul din lume sa n-ai timp mai tarziu.
Dar te rog sa nu mai faci lucruri pe care sa le regreti,da? Nu merita. Nimeni nu merita. Capul sus!
Vad ca esti iubita si ai o gramada de prieteni. Cat de incredere sunt unii dintre ei nu stiu,dar te avertizez cu cine te distrezi dupa 12. Ai grija ca iar te faci de ras.
De cate ori ti-am zis sa nu mai visezi atata cu ochii pe geam? Gandesti prea mult,crede-ma. Vezi ce s-a intamplat daca m-ai ascultat mai devreme? N-ai nicio grija. Nu te mai gandi la nimic.
Ce-i azi,luni? Aaa da,luni. Iar hoinaresti diseara,nu? Ce mai inventezi de data asta? Iara-i spui ca or sa fie acolo toti prietenii tai si maaaaama ce mega distractie va fi si defapt te trezesti doar cu 3 persoane si mori acolo de somn? Ti-am zis,tu o sa sfarsesti acolo tragand din pipele iubitului tau.
A apropo,ma bucur ca v-a trecut perioada aia. Asa de nasoala ai fost,jur. Nu-mi mai placea de tine. Nu ca n-as fi inrautatit eu situatia da-i ok.
Chiar,apropo de..
______________________
Femeie! Taci naibii din gura! Esti mai rau ca maicamea si Alecs la un loc. De jumatate de ora incerc sa adorm,am zis ca la 5 vreau sa ma apuc sa invat la biologie. Sunt rupta,cele mai proaste momente iti gasesti. Cand vorbesti prea mult,cand imi canti toate melodiile posibile si imposibile in cap. Auzi,stii ce? Fa bine si fredoneaza linistea. ............. Ba,esti incredibila. E fara 10,nu mai am nicio speranta de adormit din cauza ta. Pfff! Pentru Dumnezeu! Fie..adu caietu.

Azi

Azi vad ca sunt captiva in propria camera. O singura raza de soare imi orbeste ochiul lacrimand.
Ce fac? Pai..nu stiu. Totul e ravasit in jurul meu iar eu nu ma pot misca,nu vreau.
Afara e frig si e ca-n sfarsit de toamna. Ma simt murdara in suflet,dar inca nu am apucat sa prind ploaia ca sa mi-l spal. Vreau altceva,altcineva..dar nu altundeva. Aici,fara aer..doar fum.
Ma uit pe geam si vad cum se schimba luminile ca pe un ecran prost. Si cate-mi vin in cap..Cate un episod din fiecare film al vietii mele.
Azi sunt nostalgica si mi-e dor de tot ce-a fost. Azi..sunt fara tine. Azi traiesc in trecut. Si ma simt asa de bine in durerea mea.
Am realizat ca nu mai e mult si am sa ma intalnesc din nou cu eu cea trista si ca o sa ne contopim. Acum vad ce sens avea mesajul ei.
Aseara am inceput sa plang pentru ca am realizat ca greierii mei nu mai canta,nu mai sunt..Haina mea de frunze verzi se pierde in pamantul umed,in moartea lor eterna. Norii,zgarcitii dracului,tin toata caldura soarelui doar pentru ei..si mi s-a racit inima. Si-l ascunde de mine,dragul meu..De ce ti-am inchis eu privirea intreaga vara? Daca stiam cum e acum..
Serile coboara prea devreme la jumatatea ceasului meu,atunci cand stau pe o banca singura asteptand un strain prieten. Ma adorm si pe mine in intunericul lor,ma invelesc si ma drogheaza. Sunt doar eu si ei intr-o cutie,ascunsa atat de bine si de placut.
Eu nu ma mai intorc in niciun razboi,dar nici nu stiu cum voi mai trece peste anul acesta. Totul s-a schimbat intre noi,sau cel putin la mine. Va durea tot mai tare pe parcurs.
Liniste sufleteasca,unde esti tu?
Draga vara,in ce sicriu adanc ma ingropi?

Scrisoare catre Holden Caulfield

Îţi mai aminteşti de mine? Ne-am cunoscut acum multă vreme,în acea iarna în parcul central când căutai nişte raţe. Nu mai ştiu nimic de tine de atunci. Am purtat o discuţie lungă,am stat mult timp împreuna in perioada aceea. Eram singură iar tu erai unicul meu prieten. Te asemănai foarte mult cu mine,iar acesta era un lucru pe care îl adoram la tine.          
Ce ai mai făcut? Ce mai face Pheobe? Îmi aduc aminte cu cat dor imi povesteai de ea. Te-ai împacat cu părinţii tăi? Sper ca duci o viaţă mai buna.
În ultimele zile am stat întinsă pe pat cu ochii deschisi si m-am gândit la tine si la gândurile acelea fără rost. Îmi placea felul foarte sarcastic în care priveai in jurul tău. Aveam o oarecare admiraţie faţă de tine. Nu-ţi păsa ce ţi se va întâmpla sau de ce cred alţii despre tine. Erai mereu in filmul tău,cu privirea fixă către zăpada murdărită de scrumul de la ţigară.
 Îmi povesteai tu cât ai strabatut,încercând sa aflii care este sensul vieţii. Erai o totală contradicţie. Erai un pesimist,care sub o piele falsă ascundea un optimism fantastic,ce spera că încă mai există bunătate între sufletele oamenilor.
Îmi plăcea atitudinea ta non conformistă,însă aveai un comportament autodestructiv. Asta,din câte am văzut,te-a terminat psihic. Sper că eşti fericit acum.
Singurul lucru pe care nu puteam să-l suport la tine,era faptul că mereu îţi propuneai lucruri mari si mereu totul se termina cu tine stând singur,în depresie.
 Aş vrea ca tu sa fii aici acum,am nevoie de un prieten ca tine. Şi mie îmi e greu şi aş vrea sa pot vorbi cu cineva. Dar eu cred că numai tu m-ai putea înţelege. Suntem cam la fel şi amandoi am şti prin ce trece celălalt. Am ajuns ca tine şi vreau să plang pe umarul tău. Ascultă-mă măcar o data. Nu eşti un eşec,eşti modelul meu în viaţă!
Aştept un raspuns,îmi doresc să nu te fii schimbat. Pentru mine,eşti perfect.
                                                       Cu drag,
                                                           O prietenă




Don't ever tell anybody anything. If you do, you start missing everybody.
                                                              - Holden Caulfield

Despre mine

Ma uit in oglinda si ma intreb ce e neinregula cu mine. Mai nimic..
Imi vad ochii pierduti in alte ceruri,sunt o visatoare.
Traiesc o viata disfunctionala dar perfecta de adolescenta.
Imi petrec noptile tarzii de vara prin cafenele si in plimbari lungi pe malul Muresului. Ma uit la stele si as vrea sa fiu si eu una. Sa veghez pe timpul noptii sufletele pierdute ca mine,sa calatoresc prin vise alaturi de ele.
Doresc sa gasesc Luceafarul,sa ma indragosesc si eu la fel ca si Catalina. Am sa sufar in tacere in drumul catre el,sperand spre nimic.
Imi indulcesc diminetile la ora 3 cu rutini si melodii psihedelice. Gandurile mele nu au limite in concordanta cu soapte de greieri.
Incerc sa ma pacalesc zi de zi ca nu trebuie sa regret lucruri care odata m-au facut sa zambesc. Obisnuiesc sa ma hranesc cu amintiri adanci si sa ma las cuprinsa.
Ziua incerc sa ascund lucrul de care o sa-mi fie cel mai dor. Imi trag draperia si ma pierd in lumea mea. Zambesc cu tot chipul cand aud cuvintele acelea frumoase cu care ma alinta zi de zi sufletul meu pereche.
Astept sa vina seara si sa-l strang in brate,sarutandu-i buzele fine ca bobocul de trandafir. Sa-i simt mirosul dulce al sigurantei mele si a dragostei pe care mi-o poarta cu atata inocenta.
Explorez iata,cu el sau fara el,viata din plin. Fac lucruri ilegale sau imorale pe care orice adolescent le face odata si odata. Ma bucur de fiecare moment.
Realizez ca perioada aceasta nu mai dureaza mult si trebuie pe deplin savurata. Nu o sa las sa-mi scape din mana nici macar un moment de plictiseala. E al meu si e gratuit,curand nu va mai fi.
Peste cativa ani ne vom vedea facandu-ne cu mana dintr-un tren care va merge spre o destinatie necunoscuta inca.
Prefer sa zambesc spre soare,decat sa plang mai tarziu ca n-am facut-o niciodata.

"I wanted to explore the relationship between the present and the memory.
All of us sleep with ghosts from the past, we carry them with us and they have a permanent effect on our daily lives.
These ghosts embody all the people we loved, who have been important in our lives, who have changed us.
While a lot of people spend their lives in therapy to manage them...I have the chance to carry them."
                               -Brian Molko