Brain stew

E aproape 7 dimineata. Peste o saptamana la ora asta,voi fi deja treaza,pregatindu-ma pentru scoala. Nu am niciun pic de somn. Vocea mea interioara s-a gandit ca acum e momentul sa puna toate problemele mele cap la cap. Iar creierul meu s-a gandit sa ma injecteze cu toate amintirile placute,dar mai ales cu cele neplacute. Urasc cand mi se intampla asta. Stau in pat si privesc peretii. E un sport pe care-l practic frecvent mai nou.
Nu vreau sa ajung sa vad rasaritul. Fa-ma nebuna,dar pentru mine nu exista nimic mai deprimant decat zorii zilei dupa o noapte nedormita. Nu pot sa inteleg de ce.
As vrea sa vina vara,sa-mi vad de viciile mele pe balcon,in timp ce asist gratuit la concerte diverse de greieri. As vrea ca vantul cel cald sa ma mangaie mai dulce ca orice baiat pe care l-am avut vreodata. As vrea ca stelele sa-mi luceasca in privire iar copacii sa ma acopere cu frunzele lor de catifea,sa ma alinte.
Uite,am invatat din nou sa visez. Vezi prietene,vezi?
Visez,vis..vi...



Blogspot via Samsung Galaxy S II Vodafone