Schizophrenia

Christmas lights. Lights. Everywhere but inside me. I look around,it's stiff and tough. I'm sick,so sick and I'm screaming bloody murder. Damn your eyes for making my heart melt into the ground. There's no one there to gather its liquid. Who am I to long for such fate? Fate? That poor thing,blamed for everything. I gotta stand up,or at least convince someone to do it for me. Blast !

I'm tired,but I'm not doing anything. I'm just picking up pieces of myself from different corners of this city. I'm all drunk and mental. Memories. I'm just lighting up cigarettes in lack of alcohol with antibiotics. They're not solving anything.

Bathroom. Hot water. Bubbles. Sharp needles. Blood.

What's that? It must be music. Do you know a synonym for this? It's magic. Why magic? Because you play it,in every way you can and it makes you go crazy,scream,die,float or even... Music is...pain. Teardrop. Blurry eyes.

Hahaha. What makes you think that I'm..haha..feeling bad? Oh honey,look at me,I'm not even crying. It's ok,shhh.. What? You wanna..hahahahaha..make it up to me? Dearly beloved,you're so silly. See this knife? I will stick it deep down your chest so you could feel it. It's all your fault,you little bitch. Don't scream at me you piece of shit,let your blood flow into the ground. Maybe all the flowers in the world will fade away,because you're that poisoned. Hahahaha !

I..I have no words to explain. Probably..happiness it's not meant to be. I'm always dragging myself,and after I just put myself back on my feet,I fall off again. Who am I kidding? I try to do the right things and refrain from the bad things every time. And guess what? It always goes wrong. I'm good to people,I help them with the little amount of force that I've gathered inside,and they still hurt me. I don't trust anyone anymore. I am constantly torn between killing myself and killing everyone around me. I tried everything I could,I ran all the miles and did all the good deeds. I still don't have the knowledge to fly.

Blank

Orasul e din nou invalmasit. Arata de parca cineva a sters tot pamantul si ne-a lasat sa umblam pe nimic. Alb,stralucind culori. Sunt peste tot lumini incetosate care-mi lumineaza prea putin calea. Ma uit in spate pe zapada fara de urma,doar eu am trecut pe aici. Incep sa rad in scarba,nici macar frigul nu ma agreeaza. Imi intra direct in gat si ma sufoca. Cineva chiar vrea sa ma vada sub nimicul ce noi obisnuiam sa-l numim pamant. Daca nici macar o nefiinta nu ma poate agreea,cum pot fi iubita de o fiinta?
Tot ce pot sa fac e sa ma intoc in frigul pal de acasa unde toti se prefac ca sunt fericiti. Casa e impodobita toata cu fel de fel de funde,flori,lumini si..nimicuri. Si asteptam ce? O zi in care totul va fi la fel,doar ca in plus,avem un copac imbracat cu toate prostiile in coltul camerei. Si sub el si anul asta,orice ar fi..nu-mi aduce mie nicio fericire.
Ma uit pe geam si ma pierd in golul de jos. Imi vin in cap atatea ganduri si iluzii,ca desi nu se intampla niciodata,nu stiu de ce mi le fac. Sa ma simt eu bine,sa se simta casa mai plina? Sa ma rog? Poate. Am vreun motiv? Prea multe. Ma asculta cineva? Nu va mai sinchisiti.
Maine e o noua zi,in care cu totii sarbatorim ca am reusit sa mai trecem printr-o saptamana de nopti dormite prea putin,dureri de cap si nervi intinsi pana la punctul de pocnire. Se vor ciocni si se vor sparge sticle. Pentru o seara imi pun o masca colorata pe chipul meu urat de lume. Imi sterge toate grijile si problemele,amintirile si tot ce ma apasa. Rad,rad cu pofta. Rad de rasul meu si al tau,al lui,al ei,al lor. Dansez,dansez zambind,dansez cu ochii inchisi,dansez in brate. Ma destind,uit,cant. Ajung apoi in patul meu din nou,poate voi plange,poate nu. Dar in sufletul meu oricum va fi un gol,la fel ca si-n pamant..

Iarasi

Ma uit in jurul meu,ca sa observ gardul de gheata care ma inconjoara si se apropie,pana ma lasa fara aer. Crezusem ca l-am facut sa dispara,dar se pare ca nu mi-am invatat deloc trucurile magice. E atat de tarziu si ninge. E atat de tarziu,iar mie mi s-a furat si ultimul gram de somn pe care il mai aveam. Am turnat pe gat cafele sa-mi trezesc mintea. Degeaba; niciodata nu va functiona cum imi doresc eu.
Imi deschid fereastra ca sa pot intinde mana cu care sa mangai frigul,dar el m-a taiat. Nici nu ma asteptam la altceva,eu cu iarna suntem foste iubite. Acum cand ne intalnim privirile ne aruncam cutite. Ii simt mirosul si mi se face dor,atat..atat...de....dor...
Cu fiecare fulg care atinge asfaltul,ma simt de parca sunt lovita cu pietre mari si grele in piept. Ma apasa atat de rau incat ma prabusesc pe jos langa fereastra. In amnezia mea ma gandesc ca vine Craciunul,voi fi iarasi singura printre toate lucrurile ce ma ranesc. Dar nu mi-ar intinde nimeni o mana ! Nici de-al dracului ! De ce ma simt de parca cer atat de mult? Cer doar sa fiu iubita,nu suflet de inger la schimb.
S-au sinucis norii deasupra mea; calc cu o oarecare retinere pe sangele lor alb care trosneste la fiecare miscare. Raman in urma pasii mei impiedicati si picaturi negre de rimel. Nu multumesc,sunt bine. Am sa ma duc sa ma trantesc undeva la coltul strazii,in liniste,cu un pahar de whiskey. Nu,nu mi-e frig. Am venit sa admir peisajul. Nu-mi place caldura iarna,e..e un fel de iluzie. Nu exista.
De aici de jos,de unde stau eu,cerul pare la fel de ticlam ca si parul meu ars si decolorat. Imi intra tot in ochi,nu mai am ce sa fac. Nici nu sunt sigura daca vad cerul. Dar vad fulgii aia nenorociti,plapanzi.
Am pierdut iubirea vietii mele. Unde esti tu,misterioasa luna? Ma uit in gol si mai iau o inghititura. Toata ma scutur,mi s-a impaturat privirea; mi-au inghetat lacrimile de pe fata. Nu am cum sa le mai dau jos,s-au tatuat,le voi simiti mereu urmele ce s-au infipt in obrajii mei. Nu-i nimic.
Ma duc inauntru,ar fi tare pacat sa adorm aici si sa mor de frig,cred unii. Eu..sunt o visatoare. Oricum mi se spune ca am capul in nori. Poate acolo mi-e locul,eu stiu?
Pe drumul meu scurt,mi se picteaza in fata nasului inrosit,un chip bine cunoscut. Am zambit si am simtit cum un fior imi incalzeste tot corpul. Apoi mi-am amintit ca nu insemn nimic si am vrut sa il lovesc. Din pacate,chipul era doar o iluzie,iar eu am dat cu toata puterea mea intr-un perete. Oare mai avem pansamente acasa?