Tremuranda-mi tin mana pe hartie
Am sifonat-o stramb de durere.
In suflet adunata mi-e bruma
Si-mi lasa roua rece sa-mi curga pe obraji.
N-am curaj sa impart cu tine gandul meu
Pierit.
Ai plecat cu constiinta nepatata
Luandu-mi vremurile portocalii din ceruri.
Am aflat ca tu esti cel ce nordul mi-ai furat.
Cautand debusolata,de mine m-am impiedicat.
Ma trag inapoi in lanturi catre tine,
Tu nu mai esti sa vezi chinul din mine.
Ma pierd in zare iar si iar
In ureche cu planset sincopat de pian.
Imi amintesc subit acea zi trista,
Cu adio ti-am suflat printr-o batista.
Te-am privit pana-ai plecat,
Speram o eternitate in gandul tau eu sa mai fi stat.
Deja pun pariu c-ai si uitat.
Am sa te caut in genunchi prin lume,
Dand de mii de exemplare de "tine".
Niciunul nu m-a acoperit.
Erai arcusul viorii mele.
Nu mai stiu sa cant decat la stele.
Nici ele nu te mai aduc inapoi.
M-arunc in viata fara vreun drum,
Era mai bine langa tine acum.
Era mai bine langa tine acum.
Sunt sigura ca soarta-mi va incropi o alta dragoste,
Fara de tine sa nu mai simt in mine-o pacoste.
O durere
O lacrima
Tacere.
Are sa ma tina-n brate si iar am sa cersesc
Cu lacrimi calde pe sufletul sau ceresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu