Se afișează postările cu eticheta chip. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta chip. Afișați toate postările

joi, 21 februarie 2013

Scurt istoric

                             

Ochii orbi de adancul chipului meu,
Urechile asurzite de soaptele pe care ti le-am insiruit,
Buzele ruginind de lipsa sarutului meu,
Pielea inarmata cu sarma ascutita de atingerea degetelor mele reci,
Aratand ca n-ai pus filtru pe suflet.
Esti ca o tigara tare si fara rost
Intr-o dupa amiaza-n care din cer curg ploi de sange.
Trebuie eu sa scuip pe pamant veninul ce-l lasi in urma.
Ceva din el mi-a scapat in procesare,
Simt si-acum pe varful limbii mele amarul plecarii tale.
Te-am gasit si m-am strecurat in tine.
Locul e gol si pustiit,te-ai asuns de mine,
In alta inima in care nu te-ai fericit.
Simti acum gustul ironic al propriului venin,
Presarate adanc in buzele mele inecate in timp,cu vin.
Te-ntorci pe drumul tau atat de singur si de dragoste flamand,
Nestiind ca tot la pas cu mine ai sa mergi in gand.

vineri, 7 decembrie 2012

Iarasi


Ma uit in jurul meu,ca sa observ gardul de gheata care ma inconjoara si se apropie,pana ma lasa fara aer. Crezusem ca l-am facut sa dispara,dar se pare ca nu mi-am invatat deloc trucurile magice. E atat de tarziu si ninge. E atat de tarziu,iar mie mi s-a furat si ultimul gram de somn pe care il mai aveam. Am turnat pe gat cafele sa-mi trezesc mintea. Degeaba; niciodata nu va functiona cum imi doresc eu.
Imi deschid fereastra ca sa pot intinde mana cu care sa mangai frigul,dar el m-a taiat. Nici nu ma asteptam la altceva,eu cu iarna suntem foste iubite. Acum cand ne intalnim privirile ne aruncam cutite. Ii simt mirosul si mi se face dor,atat..atat...de....dor...
Cu fiecare fulg care atinge asfaltul,ma simt de parca sunt lovita cu pietre mari si grele in piept. Ma apasa atat de rau incat ma prabusesc pe jos langa fereastra. In amnezia mea ma gandesc ca vine Craciunul,voi fi iarasi singura printre toate lucrurile ce ma ranesc. Dar nu mi-ar intinde nimeni o mana ! Nici de-al dracului ! De ce ma simt de parca cer atat de mult? Cer doar sa fiu iubita,nu suflet de inger la schimb.
S-au sinucis norii deasupra mea; calc cu o oarecare retinere pe sangele lor alb care trosneste la fiecare miscare. Raman in urma pasii mei impiedicati si picaturi negre de rimel. Nu multumesc,sunt bine. Am sa ma duc sa ma trantesc undeva la coltul strazii,in liniste,cu un pahar de whiskey. Nu,nu mi-e frig. Am venit sa admir peisajul. Nu-mi place caldura iarna,e..e un fel de iluzie. Nu exista.
De aici de jos,de unde stau eu,cerul pare la fel de ticlam ca si parul meu ars si decolorat. Imi intra tot in ochi,nu mai am ce sa fac. Nici nu sunt sigura daca vad cerul. Dar vad fulgii aia nenorociti,plapanzi.
Am pierdut iubirea vietii mele. Unde esti tu,misterioasa luna? Ma uit in gol si mai iau o inghititura. Toata ma scutur,mi s-a impaturat privirea; mi-au inghetat lacrimile de pe fata. Nu am cum sa le mai dau jos,s-au tatuat,le voi simiti mereu urmele ce s-au infipt in obrajii mei. Nu-i nimic.
Ma duc inauntru,ar fi tare pacat sa adorm aici si sa mor de frig,cred unii. Eu..sunt o visatoare. Oricum mi se spune ca am capul in nori. Poate acolo mi-e locul,eu stiu?
Pe drumul meu scurt,mi se picteaza in fata nasului inrosit,un chip bine cunoscut. Am zambit si am simtit cum un fior imi incalzeste tot corpul. Apoi mi-am amintit ca nu insemn nimic si am vrut sa il lovesc. Din pacate,chipul era doar o iluzie,iar eu am dat cu toata puterea mea intr-un perete. Oare mai avem pansamente acasa?