Blank

Orasul e din nou invalmasit. Arata de parca cineva a sters tot pamantul si ne-a lasat sa umblam pe nimic. Alb,stralucind culori. Sunt peste tot lumini incetosate care-mi lumineaza prea putin calea. Ma uit in spate pe zapada fara de urma,doar eu am trecut pe aici. Incep sa rad in scarba,nici macar frigul nu ma agreeaza. Imi intra direct in gat si ma sufoca. Cineva chiar vrea sa ma vada sub nimicul ce noi obisnuiam sa-l numim pamant. Daca nici macar o nefiinta nu ma poate agreea,cum pot fi iubita de o fiinta?
Tot ce pot sa fac e sa ma intoc in frigul pal de acasa unde toti se prefac ca sunt fericiti. Casa e impodobita toata cu fel de fel de funde,flori,lumini si..nimicuri. Si asteptam ce? O zi in care totul va fi la fel,doar ca in plus,avem un copac imbracat cu toate prostiile in coltul camerei. Si sub el si anul asta,orice ar fi..nu-mi aduce mie nicio fericire.
Ma uit pe geam si ma pierd in golul de jos. Imi vin in cap atatea ganduri si iluzii,ca desi nu se intampla niciodata,nu stiu de ce mi le fac. Sa ma simt eu bine,sa se simta casa mai plina? Sa ma rog? Poate. Am vreun motiv? Prea multe. Ma asculta cineva? Nu va mai sinchisiti.
Maine e o noua zi,in care cu totii sarbatorim ca am reusit sa mai trecem printr-o saptamana de nopti dormite prea putin,dureri de cap si nervi intinsi pana la punctul de pocnire. Se vor ciocni si se vor sparge sticle. Pentru o seara imi pun o masca colorata pe chipul meu urat de lume. Imi sterge toate grijile si problemele,amintirile si tot ce ma apasa. Rad,rad cu pofta. Rad de rasul meu si al tau,al lui,al ei,al lor. Dansez,dansez zambind,dansez cu ochii inchisi,dansez in brate. Ma destind,uit,cant. Ajung apoi in patul meu din nou,poate voi plange,poate nu. Dar in sufletul meu oricum va fi un gol,la fel ca si-n pamant..

Iarasi

Ma uit in jurul meu,ca sa observ gardul de gheata care ma inconjoara si se apropie,pana ma lasa fara aer. Crezusem ca l-am facut sa dispara,dar se pare ca nu mi-am invatat deloc trucurile magice. E atat de tarziu si ninge. E atat de tarziu,iar mie mi s-a furat si ultimul gram de somn pe care il mai aveam. Am turnat pe gat cafele sa-mi trezesc mintea. Degeaba; niciodata nu va functiona cum imi doresc eu.
Imi deschid fereastra ca sa pot intinde mana cu care sa mangai frigul,dar el m-a taiat. Nici nu ma asteptam la altceva,eu cu iarna suntem foste iubite. Acum cand ne intalnim privirile ne aruncam cutite. Ii simt mirosul si mi se face dor,atat..atat...de....dor...
Cu fiecare fulg care atinge asfaltul,ma simt de parca sunt lovita cu pietre mari si grele in piept. Ma apasa atat de rau incat ma prabusesc pe jos langa fereastra. In amnezia mea ma gandesc ca vine Craciunul,voi fi iarasi singura printre toate lucrurile ce ma ranesc. Dar nu mi-ar intinde nimeni o mana ! Nici de-al dracului ! De ce ma simt de parca cer atat de mult? Cer doar sa fiu iubita,nu suflet de inger la schimb.
S-au sinucis norii deasupra mea; calc cu o oarecare retinere pe sangele lor alb care trosneste la fiecare miscare. Raman in urma pasii mei impiedicati si picaturi negre de rimel. Nu multumesc,sunt bine. Am sa ma duc sa ma trantesc undeva la coltul strazii,in liniste,cu un pahar de whiskey. Nu,nu mi-e frig. Am venit sa admir peisajul. Nu-mi place caldura iarna,e..e un fel de iluzie. Nu exista.
De aici de jos,de unde stau eu,cerul pare la fel de ticlam ca si parul meu ars si decolorat. Imi intra tot in ochi,nu mai am ce sa fac. Nici nu sunt sigura daca vad cerul. Dar vad fulgii aia nenorociti,plapanzi.
Am pierdut iubirea vietii mele. Unde esti tu,misterioasa luna? Ma uit in gol si mai iau o inghititura. Toata ma scutur,mi s-a impaturat privirea; mi-au inghetat lacrimile de pe fata. Nu am cum sa le mai dau jos,s-au tatuat,le voi simiti mereu urmele ce s-au infipt in obrajii mei. Nu-i nimic.
Ma duc inauntru,ar fi tare pacat sa adorm aici si sa mor de frig,cred unii. Eu..sunt o visatoare. Oricum mi se spune ca am capul in nori. Poate acolo mi-e locul,eu stiu?
Pe drumul meu scurt,mi se picteaza in fata nasului inrosit,un chip bine cunoscut. Am zambit si am simtit cum un fior imi incalzeste tot corpul. Apoi mi-am amintit ca nu insemn nimic si am vrut sa il lovesc. Din pacate,chipul era doar o iluzie,iar eu am dat cu toata puterea mea intr-un perete. Oare mai avem pansamente acasa?

 

Peisaj

Cand am ajuns aici,cerul era invelit in patura-i rece si gri. Un sunet fals de vioara imi era soptit in ureche. Soapta se indrepta in forma ei de fum spre vazduh,sufland cu putere parca zona inecacioasa de comfort a lunii. Misunau si bantuiau stelele. Adormita,luna isi arunca in valuri lumina peste raul bolnav. Am vazut in apa silueta unui baiat. Intr-o secunda mi-am deschis bine ochii si am vrut sa alerg si sa-l prind de mana. Era mult prea departe ca eu sa stiu inota pana la el. I-am spus sa se uite in spate,la ochii mei care-i purtau de grija umerilor lui inghititi de necuratenie.
Vantul apatic si-a facut si el aparitia,intrandu-mi in straturile subtiri de piele. Simteam ca traiesc in sfarsit. Imi mangaiam pielea aspra si rece,dor fiindu-mi de fiorii ce mi-i dadea vantul. Vad iarasi toamna cum imi ranjeste nenorocit de dupa un copac. Atrasa ca de o vraja imi arunc gandul catre ea,spunandu-i ca o astept,sa ma ia si sa ma omoare. Iarna si ea isi facea agale drum din departare,scorpii ce vor sa ma devoreze.
In acea tristete ma contopeam,era un 'bun venit acasa'. Ma zgariam incet pe palmele-mi umede. Nu mai pot sa simt durerea si vreau sa plang. Mi-ati luat pana si lacrimile! Nu mai simt nici fericirea. Mi-ati luat pana si zambetul! Cu stare asta ce sa fac? Am sangele rece.
Stai,unde e baiatul? Vreau sa-l privesc in ochi si sa-mi patrunda in suflet. Iar eu innebunita sa-l dezbrac. De sentimente,caci de restul m-am saturat. Nu mai e,l-am pierdut. De ce mi-a lipsit curajul ca sa sar dupa el? La dracu!
O lumina alba se taraia sangerand picuri in apa,iar eu o priveam in gol. Imi aprind tigara si o barfesc cu jumatate de plaman. Lasa ca e in regula cat mai avem bani pentru asta. Privesc in jur si ma gandesc la moarte in timp ce sunetul fals de vioara se sufoca in urechea mea,iar o voce scutura brusc niste note divine de parca salvarea mea a sosit. Mi se incalzeste sirea spinarii. Totul e calm acum,imi tiuie urechile si se aud ploscaituri in apa. Vreau sa ma arunc si sa dispar. Probabil acolo jos,dincolo de boala ce o poarta apa,e o lume noua. O lume plina de oameni cu fetele vinete si ochii largi deschisi care stiu sa respire sub apa. Oameni cu rani deschise pe tot corpul,care s-au avantat si ei. Ma primeste si pe mine cineva?
Imi striga cineva numele,imi e deja timpul? Doamne,nu stiu,doar ce mi-am rupt ceasul si mi l-am lasat acasa.
Vocea se apropie si chiuie tot mai tare. Era o persoana prea cunoscuta,eram in lumea reala. Nu,nu din nou! Lasa-ti-ma cu ei,au nevoie de mine!
Dar stai,daca asta e lumea reala,atunci ce am simtit eu pana acum ce a fost?
Un om statea langa mine,iar cu o privire ciudata,imi spune simplu: Radiohead.

Same old place

M-am trezit moarta. Afara era innorat si intuneric. E prima dimineata fara tine si sincer nu vreau sa ma ridic din pat. M-am indragostit parsiv de pat si m-am contopit. Minutele din ceas alearga parca-n maraton si eu iarasi o sa intarzii. Nu,nu vreau sa imi incep ziua. Cel putin nu asa.
Nu am de ales,ma ridic scarbita. Ies din casa iar afara ploua stupid. Abia daca observ picaturile alea mici si nenorocite. Dar ma sacaie,le simt in varful crestetului. Mi-e frig,dar nici nu ma grabesc. O iau usor la pas si-mi vad de viciul meu. Am o singura umbra alaturi,macar atat. Te-am zarit ! Cacat..imi tresalta inima. Nu te mai privesc,nu mai are niciun rost. Nu mai am ce sa iti spun.
Imi vad de drum ingandurata. E tarziu. Mi-e tot mai frig. Tremurand murmur un solo de chitara de la Guns N' Roses.
Ma uit imprejur,nimeni. Umbra s-a dus. Avea si ea treburile ei. Ma trezesc brusc inconjurata de oameni galagiosi si nervosi. Imi transmit si mie aceeasi stare,nenorocindu-mi-o pe a mea si mai tare. Urlu in disperare ca nu ii mai suport. Nimeni nu ma ia in serios. Nu mai vreau sa stau aici,vreau acasa..ingropata-n propriul aer. Ma iau si plec. Imi pun castile in urechi si sunt in filmul meu. Nu vad pe nimeni,oricine ar fi. Astazi eu nu exist pentru voi.
Cineva ma deranjeaza cu un apel,sunt foarte pregatita sa injur. Dar brusc mi se lumineaza fata. Ah,bunul meu prieten ! M-am bucurat nespus sa-l strang in brate.
M-am mai calmat,e inca liniste. E noapte si e frig. Ma uit pe tavan si ma gandesc ca deja imi e dor. Mi-e foarte dor ! Dar,eh..fiecare lucru isi are rostul lui. Mai bine m-as baga in pat,a doua zi cica va fi soare si frumos. Poate incet incet imi revin. Maine o iau de la capat.

"Asa ca..nu te mai uita la mine cu ochii astia goi si mai bine invata-ma sa adorm zambind. Si iubeste-ma asa cum sunt.."
             - Tudor Chirila

Sentiment

4 dimineata,-4 grade. Eu stateam pe balcon,fumam o tigara si tremuram.
Acum stau in pat cu ochii deschisi. Nu ma gandesc la nimic. Sau..? Imi mai amintesc de el foarte vag si totul incepe sa dispara. Daca inchid putin ochii am imaginea ta in fata. Incepe sa-mi fie dor si vreau sa te strang in brate. Dar de unde sa te iau la ora asta? 
Nu mai vreau sa te fac sa suferi dar te vreau,undeva in adancul sufletului simt asta. Esti ceva ce mi-am dorit din totdeauna. Dar nu stiu de ce este un zid in fata mea care de multe ori imi opreste drumul spre tine. Dar stiu ca..stiu ca ai facut cumva si te-ai infipt bine in sufletul meu. Ai face bine sa ramai acolo si sa raspandesti in mine toata dragostea.
Daca te intrebi,nu am baut. Nu am luat nimic. Asa ma simt acum si nu vroiam sa te trezesc ca sa auzi asta. Poate maine o sa am o alta parere,dar nu e vina mea. ACUM,asta simt..si ma simt bine. Am sufletul cald.
Am sa trimit un gand bun intre visele tale si-un sarut pe frunte de noapte buna.
Somn usor..

Counting to autumn

Ieri
31 august...
Ploua,era frig..
Am iesit la o plimbare in cel mai neumblat loc din oras.
Undeva departe pe malul Muresului.
Asa de departe ca nici razele pale ale soarelui nu ma mai ajungeau.
Era atat de frig incat m-am pus pe iarba cu mainile in buzunar si ma uitam la o bucata de mare ce zacea in fata mea.
Era rece si trista,ca si soarele.
A aparut si el putin si m-a incalzit cu ultimele sale puteri.
Ii zambeam cu ochii inchisi.
S-a dus..
Am privit trista cum era purtat de nori cenusii.
Vantul incepuse sa imi alerge printre firele de par.
Toamna vicleana imi facea cu ochiul,iar iarna zambea diabolic de pe umarul ei.
Ucideau cu privirea fiecare frunza si fir de iarba.
Alergam sa prind ultima pata de vara.
O pata pe care sa o pastrez in amintire ca si pe ea.
Cea mai frumoasa vara din viata mea.
Dar eram doar eu si campul,in liniste..
Respiram un aer ce ma ardea pe dinauntru.
Era sumbru..
Azi,1 septembrie..miezul noptii.
Visele mele..s-au scurs ca si bucuria
Nu ma mai intorc in razboi.
Ma intorc intr-un loc pasnic.
Si de data asta stiu ca am sa ma intorc sa vad minunea celui de-al doilea anotimp.
Doar ca va fi greu si trist..
Dar nu la fel de greu ca atunci.
Va fi frumos.
Promit.
Eu..pentru tine.
De pielea mea calda si uscata se lovesc picaturi de nori.
Ploua din nou.
Norii plang cu lacrimi mari caci au ucis soarele fara sa-si dea seama.
Cerul plange si el caci natura moare pe zi ce trece.
Eu plang ca s-a dus o parte din mine.
Nu mai pot intoarce timpul.
Dar acum te am pe tine.
Tu..esti vara mea.
Tu..esti totul pentru mine.
Vom trece si peste asta
Impreuna.