vineri, 16 iulie 2010

Fermecata danseaza


De 5 zile e doar ea..
Doar ea si gandurile ei.
Gandurile zboara disperate prin camera facand zgomot.
Dar ea e cufundata in liniste.
Dorul ii tine companie.
Si-a gasit un leac care-i alina durerile psihice.
Se numeste muzica...
Isi luase casetofonul cel prafuit de pe raft.
A dat o mana peste el sa-l curete si s-a innecat cu praful ala negricios.
A gasit apoi dedesubt o caseta veche din amintirile ei,mi-a spus ea.
Dand drumul muzicii care acoperea zgomotul gandurilor netrebnice,a inchis ochii si a simtit cum corpul ei prinde viata.
Zbura purtata doar de simt si pasiune deasupra parchetului mucegait de lacrimi stinse,arse ca si chistoacele de tigari.
Se misca din toata inima,vibra de placere si armonie.
Era doar intr-un sutien si niste pantaloni subtiri negrii.
Era atat de cald..
Insa picaturile reci de sudoare ii curgeau pe spate cu gust rafinat de trandafir.
Ce minte perversa avea.
Isi dorea ca el sa vina s-o prinda de mijloc,traind armonia impreuna.
Isi dorea sa-i mangaie umarul cu un trandafir uscat pana la orgasm..
Notele se termina..se imprastie..
O scapa pe parchet,iar ea se arde in chistoacele de tigari aruncate pe podea nonsalant.
Cat de naiva e..
E singura.
E pierduta...
Te doreste.
Nothing's ever built to last.

2 comentarii:

Anonim spunea...

foarte frumos.

Powerslave spunea...

Mi-ai spus o data ca sunt sentimentele tale cele pe care le descrii in aceste poezii. Desi sunt destul de triste,pe hartie,sau in aceste caz pe blog,suna foarte frumos.Ai talent,ma'am! :)