Incep ca o poveste,deoarece va voi spune una.
A fost odata un om,ca oricare altul; cu calitatile si defectele sale.
Dar a fost un om bun si intelept,unul dintre oamenii la care am tinut enorm.
Era inalt si slab,vrednic de munca,credincios si darnic...aspru,dar drept.
Stia multe despre istoria stramosilor nostri; adormeam adesea in povestile lui.
Ma uitam la el cum se roaga in fiecare seara pentru noi toti,cu voce tare,raspicat...auzi-l-ar Dumnezeu.
Ziua eram pe langa el prin curte,incercam sa invat de la el cum sa tai lemne.
Eh si cate ma invatase,toate le-am uitat...
Mai faceam cate o nazbatie si striga la mine,iar eu fugeam plangand la batrana,bunica mea.
Venea apoi si ma alina,spunandu-mi sa fiu cuminte si-mi descretea fruntea cu un sarut.
Aveam noi un caine,cainele bunicului.
El ne apara de hoti si latra cat era ziua de mare.
Ce spunea batranu,aia facea.
Dar s-a intamplat ceva....am crescut.
Am devenit indiferenta.
Nu-mi mai pasa de bunicu si pe caine strigam mereu.
Ii raspuneam rastit si il raneam.
Imi povestea el cate si mai cate,dar nu ma mai uitam in ochii lui.
S-a stins incet,intr-o zi de 20 august.
Blestemata zi.
La mormantul lui azi mai cresc doar buruienile si bate vantul inghetat al sfarsitului de toamna.
Bunica e prea batrana sa mai aiba grija.
Langa bunicul vine locul ei,stie si ea cat de greu va fi.
Ne va fi si noua.
Merg prin gradina unde obisnuiam sa il gasesc mereu pe Mosu,bunicul meu.
As vrea sa-l mai gasesc odata acolo; dar l-as striga in zadar.
As vrea sa-i spun ca-mi pare rau pentru tot ce am facut.
Curtea-i goala fara batran si caine,s-a dus si el saracu.
E o liniste profunda si dureroasa.
Batrana s-a imbolnavit si ea,cat o voi mai avea aproape?
Scriu aceste randuri printre lacrimi si nu-mi e usor.
As vrea ca totul sa fie ca inainte cand stateam pe ladita in fundul gradinii si le spuneam poezii bunicilor mei.
Eram doar un copil.
De stiam atunci ce stiu acum n-as fi ratat nicio imbratisare si le-as fi spus atat de des cat de mult ii iubesc.
P.S.: Condoleante Dianei pentru tatal ei. Sa fii tare!
P.S.2: Stiu ca nu sunt genul care sa asculte asa ceva,insa melodia asta e singura care imi aduce aminte de strabunicii mei si copilaria pe care am avut-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu