Uneori ma gandesc ca n-as fi vrut sa iubesc niciodata. Sau cel putin sa nu incep asa de devreme. Parca nu-si merita toata suferinta. Sunt momente de fericire si te simti ca cea mai alintata fata de pe lume. Dar e asta de ajuns? Dragostea e rupta din rai dar doare ca in iad.
Uneori as vrea sa uit tot. Si de tine,si de noi..si de tot ce am. Sunt 90% sigura ca n-ai aproape nicio vina dar mie mintea imi joaca feste. As vrea sa mi se rupa filmu o data,sa scap de starea asta ce o am mereu. Tampitu ala de gol in stomac cu toate grijile ei.
O fi fost totul mai usor inainte? Nu-mi amintesc..eram inca la varsta aia cand tot ce zboara se mananca. Chiar daca au trecut doar doi ani..
Sa ma vad iarasi acolo,ce mi-as zice? As lua-o de la capat?
Poate am facut o greseala si acum invat din ea. Poate n-am facut..
Paradoxal e ca n-as schimba nimic din trecut. Mi-e doar extrem de frica de viitor.
Din cauza gandurilor astea am avut un cosmar teribil azi noapte,n-am reusit sa dorm decat 6 ore. E prima oara in viata cand ma trezesc plangand in hohote nestiind daca chiar m-am trezit la realitate sau nu.
Nu..nu..nu mai vreau! Vreau sa ma controlez,nu mai rezist.
Ajung la nebuni in curand,va spun..
"Doar tu alegi ce e bine si ce nu,daca drogu tau te tine intr-un continuu deja-vu. Si lasa frica-n spate oriunde te duci,si oricat ai fi de departe stii ca n-ai cum sa fugi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu