Inauntrul meu

Imi trageam dupa mine picioarele reci prin zapada. Lacrimi calde mi se pravaleau pe obraji. Au inghetat si ele in drumul lor spre inima mea care nu mai bate. Observ ca nimic nu o poate reabilita. Am invatat sa traiesc artificial. E usor asa fara prea multe sentimente,insa e pustiu si scrum. Aveam undeva ascuns in mine un soare care radia puternic; insa s-a stins ca un chibrit uitat in scrumiera goala si rece.
In jurul meu sunt oameni care-mi zambesc si-mi ofera dragostea lor. Eu stau si ii privesc fara cuvinte; indivizi care vorbesc o alta limba decat cea a sufletului meu. Primesc zi de zi de la ei imbratisari fara vreo insemnatate,care nu ma incalzesc cu nimic. Toti incearca sa-si dea cu parerea si sa inteleaga,fara sa le fi cerut eu vreodata ajutorul. Imi umplu doar capul cu prostii colorate.
Unde sunt eu aici? M-am pierdut in drum spre mine. Alerg pe strazi in speranta de-a gasi vreun indiciu. Totul e gol si necunoscut.
Imi deschid ochii si realizez ca tremur. Drumul asta spre nicaieri e mult prea lung. As da orice pentru un loc cald in care sa ma ascund o vreme si sa uit. Sa uit..
Langa mine sta umbra mea,singura mea prietena de mic copil. Ce stie ea? Doar ma urmareste mereu. Am fost si eu acolo,o umbra a unui nimeni. M-am dezlipit de talpile acelor pantofi si de atunci hoinaresc noaptea printre felinare.
Am incercat de cateva ori sa plec intr-o alta lume mai frumoasa. Dar de fiecare data ori am pierdut trenul,ori mi-am uitat bagajul. Sa plec? As pleca..dar mai stau. Aici e un film pe care nu-l pot rata. Vreau sa vad toate partile lui mai interesante. Dar daca voi ramane dezamagita de detalii,chiar ca plec in graba.
Ce mi-a mai ramas pana azi? La ce sa mai sper? Pe cine iau de mana si ma arunc in gol?
Dar cum dracu sa mor? Sunt doar o umbra cazuta pe trotuar.