Mmm..ce e cu lumina asta? Vai dar ce bine stau! Imi deschid incet ochii. Ah,iar mi s-au lipit nenorocitii de la aerul sarat. Ma ridic putin si ma uit in jur. Cu totii dorm inca. Ma uit la ceas,e ora 12. La cat ne-om fi culcat aseara? Ma pun inapoi cu capul pe perina si ma intorc cu fata la tine. Dormi dus si linistit. Esti asa de dragut ca nici nu mai am chef sa urlu la tine ca din cauza sforaitului tau n-am putut sa dorm. A meritat tot eforul ca sa nu raman corigenta la matematica. Altfel..nu ajungeam aici. Vreau sa sar la tine in brate si sa te sarut. Dar mi-e prea mila sa te trezesc.
Ma ridic in capul oaselor si ma simt putin ametita. Ne-am distrat bine aseara din cate vad.
Ma uit la telefon: niciun apel de la mama. Uh,am scapat si de data asta.
Ma duc la baie sa ma spal pe fata ca sa-mi revin. Ma opresc atent in fata oglinzii. Heei! Sa stii ca marea si perina mea imi fac niste bucle mult mai calumea decat coafeza mea de acasa. Nu mai am nevoie de placa azi.
Ma duc in camera si privesc relaxata pe fereastra. Ce linistita e marea..Si ce racoros adie vantul. E multa galagie pe plaja azi.
Vii tiptil prin spatele meu si ma prinzi de mijloc. Imi spui buna dimineata iar eu iti arunc un zambet siret. Te conving nerabdatoare sa mergem pe plaja. Nu-mi pasa ca e cald sau ca fac insolatie. Vreau sa plutesc in mare.
Tu incepi sa razi si dai din cap in semn de aprobare. Insa,daca vreau asta,diseara..vom dormi pe plaja.
Aurelian Andreescu - Valuri albe
sâmbătă, 31 martie 2012
duminică, 25 martie 2012
Poate ca
Mi-a venit un gand dureros in minte,asa ca m-am prabusit in pat. Priveam in gol tavanul de deasupra mea,adancita intr-o stare de transa. Am simtit un gol in piept,care imi cuprindea tot corpul. Imi venea sa plang,dar m-am abtinut,am zis: mai bine nu.
Mi-am scuturat putin capul sa ma trezesc si m-am ridicat din pat. M-am dus sa ma privesc in oglinda. Parul meu e alergat in toate partile,ochii-mi sunt tristi si obositi iar expresia fetei mele exprima efectiv mila. Dar imi spun: stii,esti totusi draguta,la prima vedere pari o fata timida,la locul ei. Tare pacat ar fi daca langa mine ar sta persoana mea la..6 ani. Cred ca mi-ar spune ca nu ar vrea sa creasca pentru a deveni asa ceva. Sau poate nici macar nu m-ar recunoaste.
Imi aduc aminte ca abia asteptam sa ajung la 15 ani,sa vad cum e. Imi doream sa fiu mai mare,sa fiu la liceu,sa fiu mai responsabila. Of cata naivitate e in mintea unui copil ! O vreau inapoi,alaturi de toata nepasarea.
Si ce-am facut eu? Ah,m-am aruncat cu capul inainte. Iar? Da normal..eu trebuie neaparat sa bag mana in foc si sa ma ard. Nu ma invat minte niciodata. Oricat as incerca sa ma indrept,n-am nicio ambitie.
Am ajuns sa ma simt un nimeni,bajocorita de cei in care mi-am pus cu drag tot sufletul.
M-am pus singura in lanturi,sunt dependenta. Sunt dependenta de o suferinta care imi face placere. Iar cand intrec limita,ma intreb oare de ce sunt privita asa?
Ar fi momentul sa ma despart de tot ce am,sa-mi deschid ochii si sa realizez ca unele vise trebuie sa ramana vise. Pardon,iluzii. Ah..si ca oamenii,lumea e rea. Vorba aia: oricat ai rupe sau ai taia o foaie,mereu va avea doua fete. Trebuie sa am incredere doar in mine si sa nu mai stau cu capul in nori. Trebuie sa stau cu capul deasupra lor,cat mai sus chiar. Cine se bucura mai mult de reusita mea decat mine?
Nu ma mai obosesc sa caut dragostea,e o porcarie. N-ai cum sa alergi dupa asa ceva,trebuie sa fii idiot ! Te gaseste ea cand te astepti mai putin,stai linistit.
Acum ma obosesc sa observ o directie catre care mi-am inchis ochii de prea multe ori in ultima vreme. Am sa fiu atenta la prieteni si la cei carora le pasa de mine. Si am sa am grija ca ei sa primeasca ce le este cuvenit. Vreau sa ajut,sa dau sfaturi,sa muncesc,sa fiu acolo pentru oameni. Imi voi face si mie un bine.
Vreau sa invat sa am rabdare,sa ma joc cu copiii si sa le zambesc. Sa nu ma mai enervez,sa nu mai port ura in suflet,sa-mi cer iertare celora pe care i-am ranit.
Nu stiu cand voi muri. Se poate intampla chiar maine dimineata cand merg la scoala sau peste jumatate de ora. Dar stiti? De aceea,de-ar fi sa inchid ochii pentru vesnicie,nu vreau sa iau toate mizeriile lumii de sus in mormantul meu.
Vreau sa ajung sa spun cu mandrie: nu ma judeca pentru trecutul meu,eu..nu mai locuiesc de mult acolo.
Mi-am scuturat putin capul sa ma trezesc si m-am ridicat din pat. M-am dus sa ma privesc in oglinda. Parul meu e alergat in toate partile,ochii-mi sunt tristi si obositi iar expresia fetei mele exprima efectiv mila. Dar imi spun: stii,esti totusi draguta,la prima vedere pari o fata timida,la locul ei. Tare pacat ar fi daca langa mine ar sta persoana mea la..6 ani. Cred ca mi-ar spune ca nu ar vrea sa creasca pentru a deveni asa ceva. Sau poate nici macar nu m-ar recunoaste.
Imi aduc aminte ca abia asteptam sa ajung la 15 ani,sa vad cum e. Imi doream sa fiu mai mare,sa fiu la liceu,sa fiu mai responsabila. Of cata naivitate e in mintea unui copil ! O vreau inapoi,alaturi de toata nepasarea.
Si ce-am facut eu? Ah,m-am aruncat cu capul inainte. Iar? Da normal..eu trebuie neaparat sa bag mana in foc si sa ma ard. Nu ma invat minte niciodata. Oricat as incerca sa ma indrept,n-am nicio ambitie.
Am ajuns sa ma simt un nimeni,bajocorita de cei in care mi-am pus cu drag tot sufletul.
M-am pus singura in lanturi,sunt dependenta. Sunt dependenta de o suferinta care imi face placere. Iar cand intrec limita,ma intreb oare de ce sunt privita asa?
Ar fi momentul sa ma despart de tot ce am,sa-mi deschid ochii si sa realizez ca unele vise trebuie sa ramana vise. Pardon,iluzii. Ah..si ca oamenii,lumea e rea. Vorba aia: oricat ai rupe sau ai taia o foaie,mereu va avea doua fete. Trebuie sa am incredere doar in mine si sa nu mai stau cu capul in nori. Trebuie sa stau cu capul deasupra lor,cat mai sus chiar. Cine se bucura mai mult de reusita mea decat mine?
Nu ma mai obosesc sa caut dragostea,e o porcarie. N-ai cum sa alergi dupa asa ceva,trebuie sa fii idiot ! Te gaseste ea cand te astepti mai putin,stai linistit.
Acum ma obosesc sa observ o directie catre care mi-am inchis ochii de prea multe ori in ultima vreme. Am sa fiu atenta la prieteni si la cei carora le pasa de mine. Si am sa am grija ca ei sa primeasca ce le este cuvenit. Vreau sa ajut,sa dau sfaturi,sa muncesc,sa fiu acolo pentru oameni. Imi voi face si mie un bine.
Vreau sa invat sa am rabdare,sa ma joc cu copiii si sa le zambesc. Sa nu ma mai enervez,sa nu mai port ura in suflet,sa-mi cer iertare celora pe care i-am ranit.
Nu stiu cand voi muri. Se poate intampla chiar maine dimineata cand merg la scoala sau peste jumatate de ora. Dar stiti? De aceea,de-ar fi sa inchid ochii pentru vesnicie,nu vreau sa iau toate mizeriile lumii de sus in mormantul meu.
Vreau sa ajung sa spun cu mandrie: nu ma judeca pentru trecutul meu,eu..nu mai locuiesc de mult acolo.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)