Peisaj

Cand am ajuns aici,cerul era invelit in patura-i rece si gri. Un sunet fals de vioara imi era soptit in ureche. Soapta se indrepta in forma ei de fum spre vazduh,sufland cu putere parca zona inecacioasa de comfort a lunii. Misunau si bantuiau stelele. Adormita,luna isi arunca in valuri lumina peste raul bolnav. Am vazut in apa silueta unui baiat. Intr-o secunda mi-am deschis bine ochii si am vrut sa alerg si sa-l prind de mana. Era mult prea departe ca eu sa stiu inota pana la el. I-am spus sa se uite in spate,la ochii mei care-i purtau de grija umerilor lui inghititi de necuratenie.
Vantul apatic si-a facut si el aparitia,intrandu-mi in straturile subtiri de piele. Simteam ca traiesc in sfarsit. Imi mangaiam pielea aspra si rece,dor fiindu-mi de fiorii ce mi-i dadea vantul. Vad iarasi toamna cum imi ranjeste nenorocit de dupa un copac. Atrasa ca de o vraja imi arunc gandul catre ea,spunandu-i ca o astept,sa ma ia si sa ma omoare. Iarna si ea isi facea agale drum din departare,scorpii ce vor sa ma devoreze.
In acea tristete ma contopeam,era un 'bun venit acasa'. Ma zgariam incet pe palmele-mi umede. Nu mai pot sa simt durerea si vreau sa plang. Mi-ati luat pana si lacrimile! Nu mai simt nici fericirea. Mi-ati luat pana si zambetul! Cu stare asta ce sa fac? Am sangele rece.
Stai,unde e baiatul? Vreau sa-l privesc in ochi si sa-mi patrunda in suflet. Iar eu innebunita sa-l dezbrac. De sentimente,caci de restul m-am saturat. Nu mai e,l-am pierdut. De ce mi-a lipsit curajul ca sa sar dupa el? La dracu!
O lumina alba se taraia sangerand picuri in apa,iar eu o priveam in gol. Imi aprind tigara si o barfesc cu jumatate de plaman. Lasa ca e in regula cat mai avem bani pentru asta. Privesc in jur si ma gandesc la moarte in timp ce sunetul fals de vioara se sufoca in urechea mea,iar o voce scutura brusc niste note divine de parca salvarea mea a sosit. Mi se incalzeste sirea spinarii. Totul e calm acum,imi tiuie urechile si se aud ploscaituri in apa. Vreau sa ma arunc si sa dispar. Probabil acolo jos,dincolo de boala ce o poarta apa,e o lume noua. O lume plina de oameni cu fetele vinete si ochii largi deschisi care stiu sa respire sub apa. Oameni cu rani deschise pe tot corpul,care s-au avantat si ei. Ma primeste si pe mine cineva?
Imi striga cineva numele,imi e deja timpul? Doamne,nu stiu,doar ce mi-am rupt ceasul si mi l-am lasat acasa.
Vocea se apropie si chiuie tot mai tare. Era o persoana prea cunoscuta,eram in lumea reala. Nu,nu din nou! Lasa-ti-ma cu ei,au nevoie de mine!
Dar stai,daca asta e lumea reala,atunci ce am simtit eu pana acum ce a fost?
Un om statea langa mine,iar cu o privire ciudata,imi spune simplu: Radiohead.