Ce daca am fugit prea mult dupa un tren pierdut? Eu stiu acum unul pe care l-am ochit demult,dar tot saream din el ca nu avea 5 stele si stateam ghemuita la clasa a 2a. Iti spun eu. Nu aveam sufletul curatat atat de bine incat sa ies din acel compartiment intunecat si sa incep sa-i colind coridoarele luminate si frumos decorate,cu flori de crin si zale de matase. Stiam c-am sa regret,dar am refuzat sa ma cred. Am sarit direct pe geam. Si ghici ce? Chiar eu eram conductorul. In final,acel tren s-a busit bine de o stanca. Mare..mare pacat.
Nu poti repara trecutul,oricat de multe ciocane,surubelnite si alte chichite ai mai avea.
Unde sa-mi ingrop nesiguranta si deasupra mormantului ei sa infig crucea iubirii tale? Probabil ca nu mai exista,iar eu..nici atat. Pe cati pereti sa-mi scriu strigatele numelui tau,cu lacrimi ce iau foc pe obrazul meu? Of,ce-nseamna sa calci in picioare cu tenisi subtiri un suflet. Karma. Atat..karma. O idiotenie zdrobitoare ce-mi mananca putina sangvinitate pe care o mai am.
Iubite,spune-mi ce sa fac! Cum sa alerg in bratele tale fara sa ma mai impredic de respingere? Te vreau la fel de mult cum un om uscat plange dupa apa in desertul aprig,iar cand te am te urasc,ca pe ultimul om.
Scoate-mi din minte boala ce-mi secatuieste sufletul si strange-ma in brate cu caldura,fa-ma sa simt ca sunt a ta si ca ma vrei,ca alergi dupa mine si ma prinzi ca pe o stea cazatoare. Pune-ti o dorinta in ochii mei si fa ca ei sa se aprinda la vederea chipului tau. Atinge-mi mana si ranile,pompandu-mi palpitatii la auzirea vocii tale.
Adu-mi in dar dragostea si arata-mi cum sa fiu din nou intreaga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu