Se afișează postările cu eticheta vara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vara. Afișați toate postările

luni, 26 august 2013

Deja straina

Existam ieri,undeva singura in noapte. Eu una asa mi-am dorit. Ma uitam in gol prin fumul ce-mi salta din cerul gurii. Nu mai stiam ce sa fac,asa ca am stat,lipita de ciment. In fundal era o melodie asa draga mie. Am inchis ochii sa-mi ascund cioburile de lacrimi dintre gene. Nici sa plang cum trebuie nu mai stiu. Am simtit un gol in stomac. Privind in sus catre felinarul pal,in bataia vantului pitigator,rapuneau frunze uscate. Auzeam crengile smiorcaind de durere. Am ramas acolo prostita cu gura cascata fiindca nu stiam cum le puteam ajuta. 
E ea. Se stinge..incet,ca o lumanare in apa ce-a fost odata stalp sustinator si puternic de ceara. Tuseste adieri racoroase si se inveleste cu nori de-ascunde stelele. N-am apucat sa ma bucur de tine. Ai sa pleci iar si de data asta iei tot ce-am eu mai drag. Imi arunci in cap toata viata si singuratatea,problemele si nelinistea. 
Esti grabita ca un cersetor la o mana-ntinsa cu o paine calda. O iei si pleci. Nu mai stai la povesti. Asta-mi faci tu mie. Nici n-am apucat sa ma bucur de tine. Cateodata ma intreb ce ti-am facut de ma lasi prada mortii lumii.
De la inceputul tau am trait de parca o sa fii vesnic. Te pastrezi doar pentru altii. Nu credeam c-ai sa te duci. Probabil te-ai imbolnavit din pamant de oameni acri si rautaciosi. Te-nteleg ca vrei sa pleci. Dar macar ia-ma cu tine,sau..nu-i lua pe ei. De fapt,stii ce? Ia-ne pe toti. Vreau sa rad in hohote si sa simt iarba moale sub spatele meu iar si iar. Vreau sa simt mirosul lemnelor ce mocnesc in foc si caldura blajina a serii sub aripa lunii pline inca vreo mie de ani. 
Ai fost pentru mine ca cea mai buna prietena,atat de apropiata. Mi-ai scris povesti in piele si-n suflet,mi-ai dat lacrimi si zambete. M-ai crescut si m-ai maturizat,m-ai innebunit de cap. Mi-ai dat tot ce am mai bun.
Anul asta tot tu esti cea care-mi schimba radical viata. E inevitabil ce vrei sa faci. Dar m-ai ranit profund. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce va urma. Vor fi nopti cu ger si fara somn,de-o singuratate mai crunta ca viscolul de-afara. Vor fi zile in care-mi voi dori sa mor. Doamne,nu ma lasa. Ma vor prinde iar in mrejele lor,pacalindu-ma sa-mi inchid sufletul si facandu-ma sa uit sa zambesc.
Promite-mi ca te intorci repede cu soare si zambete,fara de griji,cu parul dat dupa umeri,smechera si vioaie,asa cum te stiu de cand m-am modelat subtil in lume. As vrea sa poti sa ma lasi s-o iau iar de la capat,cu tine-n spate an dupa an. Mai lasa-ma macar o data.
N-o sa-mi inteleaga nimeni firea tragica pe care tu o retusezi si o ascunzi. Pleci si iese monstrul din mine. Nimeni nu stie cu adevarat ce rani adanci imi lasa departarea ta.

"Pan' la dementa,jur,mi-a mai ramas un vis."
                                            - Marcel Bostan

P.S.: Copil prost cu vise mari,nu mai cauta prin lume ceva ce ai deja langa tine. Caci colindand alte meleaguri aievea,ai sa pierzi tot ce sperai sa ai. Ai sa uzi pereti cu septembriile din ochii tai.




Si acum,ca sa adaugam putina culoare tristetii (si ca sa se prinda tot neamu de ce am avut de zis mai sus):

duminică, 3 iulie 2011

Away?

Intru pe usa si in casa miroase a caise. Urmez curioasa mirosul si dau de toti cei care-si fac bagajele. Aici e atmosfera aia cand toata lumea pleaca,chiar si eu. Si e vesel si e frumos.
Seara asta a fost mai mult decat superba. Am vazut un film calumea,am stat cu prietenii mei cei mai buni..si cam asta e tot ce conteaza.
O sa-mi fie dor de ei si dor de camera asta. Chiar daca nu-mi vine sa cred.. Cat am plans eu in ea,va plange si ea singura fiind.
Am vara la dispozitie si vreau sa ma simt bine la maxim. Gata,fara griji. Macar acum.
Vreau sa plec,vreau sa petrec timpul cu prieteni vechi,sa cunosc oameni noi,sa ma plimb cu bicicleta,sa plec in alta tara,sa-mi tin ziua cu fratii mei de-o viata. Vreau sa-mi deschid larg orizonturile. M-am saturat de aceleasi lucruri si temeri.
Azi iese soarele si-mi zambeste. Mai luam o bere si radem de trecut. O adolescenta avem,hai s-o traim asa cum trebuie.




miercuri, 1 septembrie 2010

Counting to autumn

Ieri
31 august...
Ploua,era frig..
Am iesit la o plimbare in cel mai neumblat loc din oras.
Undeva departe pe malul Muresului.
Asa de departe ca nici razele pale ale soarelui nu ma mai ajungeau.
Era atat de frig incat m-am pus pe iarba cu mainile in buzunar si ma uitam la o bucata de mare ce zacea in fata mea.
Era rece si trista,ca si soarele.
A aparut si el putin si m-a incalzit cu ultimele sale puteri.
Ii zambeam cu ochii inchisi.
S-a dus..
Am privit trista cum era purtat de nori cenusii.
Vantul incepuse sa imi alerge printre firele de par.
Toamna vicleana imi facea cu ochiul,iar iarna zambea diabolic de pe umarul ei.
Ucideau cu privirea fiecare frunza si fir de iarba.
Alergam sa prind ultima pata de vara.
O pata pe care sa o pastrez in amintire ca si pe ea.
Cea mai frumoasa vara din viata mea.
Dar eram doar eu si campul,in liniste..
Respiram un aer ce ma ardea pe dinauntru.
Era sumbru..
Azi,1 septembrie..miezul noptii.
Visele mele..s-au scurs ca si bucuria
Nu ma mai intorc in razboi.
Ma intorc intr-un loc pasnic.
Si de data asta stiu ca am sa ma intorc sa vad minunea celui de-al doilea anotimp.
Doar ca va fi greu si trist..
Dar nu la fel de greu ca atunci.
Va fi frumos.
Promit.
Eu..pentru tine.
De pielea mea calda si uscata se lovesc picaturi de nori.
Ploua din nou.
Norii plang cu lacrimi mari caci au ucis soarele fara sa-si dea seama.
Cerul plange si el caci natura moare pe zi ce trece.
Eu plang ca s-a dus o parte din mine.
Nu mai pot intoarce timpul.
Dar acum te am pe tine.
Tu..esti vara mea.
Tu..esti totul pentru mine.
Vom trece si peste asta
Impreuna.