Brain stew

E aproape 7 dimineata. Peste o saptamana la ora asta,voi fi deja treaza,pregatindu-ma pentru scoala. Nu am niciun pic de somn. Vocea mea interioara s-a gandit ca acum e momentul sa puna toate problemele mele cap la cap. Iar creierul meu s-a gandit sa ma injecteze cu toate amintirile placute,dar mai ales cu cele neplacute. Urasc cand mi se intampla asta. Stau in pat si privesc peretii. E un sport pe care-l practic frecvent mai nou.
Nu vreau sa ajung sa vad rasaritul. Fa-ma nebuna,dar pentru mine nu exista nimic mai deprimant decat zorii zilei dupa o noapte nedormita. Nu pot sa inteleg de ce.
As vrea sa vina vara,sa-mi vad de viciile mele pe balcon,in timp ce asist gratuit la concerte diverse de greieri. As vrea ca vantul cel cald sa ma mangaie mai dulce ca orice baiat pe care l-am avut vreodata. As vrea ca stelele sa-mi luceasca in privire iar copacii sa ma acopere cu frunzele lor de catifea,sa ma alinte.
Uite,am invatat din nou sa visez. Vezi prietene,vezi?
Visez,vis..vi...



Blogspot via Samsung Galaxy S II Vodafone

Despre mine

Ma uit in oglinda si ma intreb ce e neinregula cu mine. Mai nimic..
Imi vad ochii pierduti in alte ceruri,sunt o visatoare.
Traiesc o viata disfunctionala dar perfecta de adolescenta.
Imi petrec noptile tarzii de vara prin cafenele si in plimbari lungi pe malul Muresului. Ma uit la stele si as vrea sa fiu si eu una. Sa veghez pe timpul noptii sufletele pierdute ca mine,sa calatoresc prin vise alaturi de ele.
Doresc sa gasesc Luceafarul,sa ma indragosesc si eu la fel ca si Catalina. Am sa sufar in tacere in drumul catre el,sperand spre nimic.
Imi indulcesc diminetile la ora 3 cu rutini si melodii psihedelice. Gandurile mele nu au limite in concordanta cu soapte de greieri.
Incerc sa ma pacalesc zi de zi ca nu trebuie sa regret lucruri care odata m-au facut sa zambesc. Obisnuiesc sa ma hranesc cu amintiri adanci si sa ma las cuprinsa.
Ziua incerc sa ascund lucrul de care o sa-mi fie cel mai dor. Imi trag draperia si ma pierd in lumea mea. Zambesc cu tot chipul cand aud cuvintele acelea frumoase cu care ma alinta zi de zi sufletul meu pereche.
Astept sa vina seara si sa-l strang in brate,sarutandu-i buzele fine ca bobocul de trandafir. Sa-i simt mirosul dulce al sigurantei mele si a dragostei pe care mi-o poarta cu atata inocenta.
Explorez iata,cu el sau fara el,viata din plin. Fac lucruri ilegale sau imorale pe care orice adolescent le face odata si odata. Ma bucur de fiecare moment.
Realizez ca perioada aceasta nu mai dureaza mult si trebuie pe deplin savurata. Nu o sa las sa-mi scape din mana nici macar un moment de plictiseala. E al meu si e gratuit,curand nu va mai fi.
Peste cativa ani ne vom vedea facandu-ne cu mana dintr-un tren care va merge spre o destinatie necunoscuta inca.
Prefer sa zambesc spre soare,decat sa plang mai tarziu ca n-am facut-o niciodata.

"I wanted to explore the relationship between the present and the memory.
All of us sleep with ghosts from the past, we carry them with us and they have a permanent effect on our daily lives.
These ghosts embody all the people we loved, who have been important in our lives, who have changed us.
While a lot of people spend their lives in therapy to manage them...I have the chance to carry them."
                               -Brian Molko