Farewell

Tremuranda-mi tin mana pe hartie

Am sifonat-o stramb de durere.

In suflet adunata mi-e bruma

Si-mi lasa roua rece sa-mi curga pe obraji.

N-am curaj sa impart cu tine gandul meu

Pierit.

Ai plecat cu constiinta nepatata

Luandu-mi vremurile portocalii din ceruri.

Am aflat ca tu esti cel ce nordul mi-ai furat.

Cautand debusolata,de mine m-am impiedicat.

Ma trag inapoi in lanturi catre tine,

Tu nu mai esti sa vezi chinul din mine.

Ma pierd in zare iar si iar

In ureche cu planset sincopat de pian.

Imi amintesc subit acea zi trista,

Cu adio ti-am suflat printr-o batista.

Te-am privit pana-ai plecat,

Speram o eternitate in gandul tau eu sa mai fi stat.

Deja pun pariu c-ai si uitat.

Am sa te caut in genunchi prin lume,

Dand de mii de exemplare de "tine".

Niciunul nu m-a acoperit.

Erai arcusul viorii mele.

Nu mai stiu sa cant decat la stele.

Nici ele nu te mai aduc inapoi.

M-arunc in viata fara vreun drum,
Era mai bine langa tine acum.

Sunt sigura ca soarta-mi va incropi o alta dragoste,

Fara de tine sa nu mai simt in mine-o pacoste.

O durere

O lacrima

Tacere.

Are sa ma tina-n brate si iar am sa cersesc

Cu lacrimi calde pe sufletul sau ceresc.

Peisaj

Cand am ajuns aici,cerul era invelit in patura-i rece si gri. Un sunet fals de vioara imi era soptit in ureche. Soapta se indrepta in forma ei de fum spre vazduh,sufland cu putere parca zona inecacioasa de comfort a lunii. Misunau si bantuiau stelele. Adormita,luna isi arunca in valuri lumina peste raul bolnav. Am vazut in apa silueta unui baiat. Intr-o secunda mi-am deschis bine ochii si am vrut sa alerg si sa-l prind de mana. Era mult prea departe ca eu sa stiu inota pana la el. I-am spus sa se uite in spate,la ochii mei care-i purtau de grija umerilor lui inghititi de necuratenie.
Vantul apatic si-a facut si el aparitia,intrandu-mi in straturile subtiri de piele. Simteam ca traiesc in sfarsit. Imi mangaiam pielea aspra si rece,dor fiindu-mi de fiorii ce mi-i dadea vantul. Vad iarasi toamna cum imi ranjeste nenorocit de dupa un copac. Atrasa ca de o vraja imi arunc gandul catre ea,spunandu-i ca o astept,sa ma ia si sa ma omoare. Iarna si ea isi facea agale drum din departare,scorpii ce vor sa ma devoreze.
In acea tristete ma contopeam,era un 'bun venit acasa'. Ma zgariam incet pe palmele-mi umede. Nu mai pot sa simt durerea si vreau sa plang. Mi-ati luat pana si lacrimile! Nu mai simt nici fericirea. Mi-ati luat pana si zambetul! Cu stare asta ce sa fac? Am sangele rece.
Stai,unde e baiatul? Vreau sa-l privesc in ochi si sa-mi patrunda in suflet. Iar eu innebunita sa-l dezbrac. De sentimente,caci de restul m-am saturat. Nu mai e,l-am pierdut. De ce mi-a lipsit curajul ca sa sar dupa el? La dracu!
O lumina alba se taraia sangerand picuri in apa,iar eu o priveam in gol. Imi aprind tigara si o barfesc cu jumatate de plaman. Lasa ca e in regula cat mai avem bani pentru asta. Privesc in jur si ma gandesc la moarte in timp ce sunetul fals de vioara se sufoca in urechea mea,iar o voce scutura brusc niste note divine de parca salvarea mea a sosit. Mi se incalzeste sirea spinarii. Totul e calm acum,imi tiuie urechile si se aud ploscaituri in apa. Vreau sa ma arunc si sa dispar. Probabil acolo jos,dincolo de boala ce o poarta apa,e o lume noua. O lume plina de oameni cu fetele vinete si ochii largi deschisi care stiu sa respire sub apa. Oameni cu rani deschise pe tot corpul,care s-au avantat si ei. Ma primeste si pe mine cineva?
Imi striga cineva numele,imi e deja timpul? Doamne,nu stiu,doar ce mi-am rupt ceasul si mi l-am lasat acasa.
Vocea se apropie si chiuie tot mai tare. Era o persoana prea cunoscuta,eram in lumea reala. Nu,nu din nou! Lasa-ti-ma cu ei,au nevoie de mine!
Dar stai,daca asta e lumea reala,atunci ce am simtit eu pana acum ce a fost?
Un om statea langa mine,iar cu o privire ciudata,imi spune simplu: Radiohead.

Despre mine

Ma uit in oglinda si ma intreb ce e neinregula cu mine. Mai nimic..
Imi vad ochii pierduti in alte ceruri,sunt o visatoare.
Traiesc o viata disfunctionala dar perfecta de adolescenta.
Imi petrec noptile tarzii de vara prin cafenele si in plimbari lungi pe malul Muresului. Ma uit la stele si as vrea sa fiu si eu una. Sa veghez pe timpul noptii sufletele pierdute ca mine,sa calatoresc prin vise alaturi de ele.
Doresc sa gasesc Luceafarul,sa ma indragosesc si eu la fel ca si Catalina. Am sa sufar in tacere in drumul catre el,sperand spre nimic.
Imi indulcesc diminetile la ora 3 cu rutini si melodii psihedelice. Gandurile mele nu au limite in concordanta cu soapte de greieri.
Incerc sa ma pacalesc zi de zi ca nu trebuie sa regret lucruri care odata m-au facut sa zambesc. Obisnuiesc sa ma hranesc cu amintiri adanci si sa ma las cuprinsa.
Ziua incerc sa ascund lucrul de care o sa-mi fie cel mai dor. Imi trag draperia si ma pierd in lumea mea. Zambesc cu tot chipul cand aud cuvintele acelea frumoase cu care ma alinta zi de zi sufletul meu pereche.
Astept sa vina seara si sa-l strang in brate,sarutandu-i buzele fine ca bobocul de trandafir. Sa-i simt mirosul dulce al sigurantei mele si a dragostei pe care mi-o poarta cu atata inocenta.
Explorez iata,cu el sau fara el,viata din plin. Fac lucruri ilegale sau imorale pe care orice adolescent le face odata si odata. Ma bucur de fiecare moment.
Realizez ca perioada aceasta nu mai dureaza mult si trebuie pe deplin savurata. Nu o sa las sa-mi scape din mana nici macar un moment de plictiseala. E al meu si e gratuit,curand nu va mai fi.
Peste cativa ani ne vom vedea facandu-ne cu mana dintr-un tren care va merge spre o destinatie necunoscuta inca.
Prefer sa zambesc spre soare,decat sa plang mai tarziu ca n-am facut-o niciodata.

"I wanted to explore the relationship between the present and the memory.
All of us sleep with ghosts from the past, we carry them with us and they have a permanent effect on our daily lives.
These ghosts embody all the people we loved, who have been important in our lives, who have changed us.
While a lot of people spend their lives in therapy to manage them...I have the chance to carry them."
                               -Brian Molko

Deja...

E 4 dimineata.
E tarziu..
Ce dracu fac?
Indrug mii de cuvinte aiurea cu un prieten vechi.
Aproape 10 ani.
Ies afara si vad cum incepe sa se lumineze.
Deja din prag ma loveste linistea.
O liniste puternica..
Aradul doarme.
Eu stau aici si mi-e frig.
Ma gandesc la tine,dormi...
Esti departe de mine.
Ma cuprinde un fior ciudat...
Niste lilieci se alearga printre copaci.
Ma sperie.
Dar eu stau acolo..
In aer e un miros ce-mi aminteste de tine.
Nu pot sa ma intorc in casa.
O sa stau pana pe la 6 sa-l ascult pe tipu asta.
Cred..
Nu vreau sa dorm.
Stelele deja incep sa dispara.
Orele astea dintre noapte si dimineata devreme ma intristeaza,dar sunt fascinante.
Nici el n-are somn.
Imi povesteste de cate ori a vazut rasaritul..
E trist.
E oricum ceva in noi..
De ce?
Ne lipseste ceva.
Farmecul..
Renunt,mi-e somn..
Iti sarut fotografia,ma rog si ma bag in pat.
Ah..puf de perna.
Nu ma mai doare spatele.
Somn usor..
Visez..visez...vi..