Suflet gol

Iubite,stii de cate nopti imi esti in gand? Ce sa fac daca nu mai stiu sa iubesc? Am o nenorocita de inima,fara urma de petala de trandafir. Unde-ti sunt ochii ce-i trezeau pe ai mei prin marile albe de fulgi? Unde ti-e mana respinsa de dupa gatul meu? Mi-e dor de zambetul ce-mi aducea siguranta in camere bantuite de castel.
Ce daca am fugit prea mult dupa un tren pierdut? Eu stiu acum unul pe care l-am ochit demult,dar tot saream din el ca nu avea 5 stele si stateam ghemuita la clasa a 2a. Iti spun eu. Nu aveam sufletul curatat atat de bine incat sa ies din acel compartiment intunecat si sa incep sa-i colind coridoarele luminate si frumos decorate,cu flori de crin si zale de matase. Stiam c-am sa regret,dar am refuzat sa ma cred. Am sarit direct pe geam. Si ghici ce? Chiar eu eram conductorul. In final,acel tren s-a busit bine de o stanca. Mare..mare pacat.
Nu poti repara trecutul,oricat de multe ciocane,surubelnite si alte chichite ai mai avea.
Unde sa-mi ingrop nesiguranta si deasupra mormantului ei sa infig crucea iubirii tale? Probabil ca nu mai exista,iar eu..nici atat. Pe cati pereti sa-mi scriu strigatele numelui tau,cu lacrimi ce iau foc pe obrazul meu? Of,ce-nseamna sa calci in picioare cu tenisi subtiri un suflet. Karma. Atat..karma. O idiotenie zdrobitoare ce-mi mananca putina sangvinitate pe care o mai am.
Iubite,spune-mi ce sa fac! Cum sa alerg in bratele tale fara sa ma mai impredic de respingere? Te vreau la fel de mult cum un om uscat plange dupa apa in desertul aprig,iar cand te am te urasc,ca pe ultimul om.
Scoate-mi din minte boala ce-mi secatuieste sufletul si strange-ma in brate cu caldura,fa-ma sa simt ca sunt a ta si ca ma vrei,ca alergi dupa mine si ma prinzi ca pe o stea cazatoare. Pune-ti o dorinta in ochii mei si fa ca ei sa se aprinda la vederea chipului tau. Atinge-mi mana si ranile,pompandu-mi palpitatii la auzirea vocii tale.
Adu-mi in dar dragostea si arata-mi cum sa fiu din nou intreaga.

Despre mine

Ma uit in oglinda si ma intreb ce e neinregula cu mine. Mai nimic..
Imi vad ochii pierduti in alte ceruri,sunt o visatoare.
Traiesc o viata disfunctionala dar perfecta de adolescenta.
Imi petrec noptile tarzii de vara prin cafenele si in plimbari lungi pe malul Muresului. Ma uit la stele si as vrea sa fiu si eu una. Sa veghez pe timpul noptii sufletele pierdute ca mine,sa calatoresc prin vise alaturi de ele.
Doresc sa gasesc Luceafarul,sa ma indragosesc si eu la fel ca si Catalina. Am sa sufar in tacere in drumul catre el,sperand spre nimic.
Imi indulcesc diminetile la ora 3 cu rutini si melodii psihedelice. Gandurile mele nu au limite in concordanta cu soapte de greieri.
Incerc sa ma pacalesc zi de zi ca nu trebuie sa regret lucruri care odata m-au facut sa zambesc. Obisnuiesc sa ma hranesc cu amintiri adanci si sa ma las cuprinsa.
Ziua incerc sa ascund lucrul de care o sa-mi fie cel mai dor. Imi trag draperia si ma pierd in lumea mea. Zambesc cu tot chipul cand aud cuvintele acelea frumoase cu care ma alinta zi de zi sufletul meu pereche.
Astept sa vina seara si sa-l strang in brate,sarutandu-i buzele fine ca bobocul de trandafir. Sa-i simt mirosul dulce al sigurantei mele si a dragostei pe care mi-o poarta cu atata inocenta.
Explorez iata,cu el sau fara el,viata din plin. Fac lucruri ilegale sau imorale pe care orice adolescent le face odata si odata. Ma bucur de fiecare moment.
Realizez ca perioada aceasta nu mai dureaza mult si trebuie pe deplin savurata. Nu o sa las sa-mi scape din mana nici macar un moment de plictiseala. E al meu si e gratuit,curand nu va mai fi.
Peste cativa ani ne vom vedea facandu-ne cu mana dintr-un tren care va merge spre o destinatie necunoscuta inca.
Prefer sa zambesc spre soare,decat sa plang mai tarziu ca n-am facut-o niciodata.

"I wanted to explore the relationship between the present and the memory.
All of us sleep with ghosts from the past, we carry them with us and they have a permanent effect on our daily lives.
These ghosts embody all the people we loved, who have been important in our lives, who have changed us.
While a lot of people spend their lives in therapy to manage them...I have the chance to carry them."
                               -Brian Molko

Fermecata danseaza

De 5 zile e doar ea..
Doar ea si gandurile ei.
Gandurile zboara disperate prin camera facand zgomot.
Dar ea e cufundata in liniste.
Dorul ii tine companie.
Si-a gasit un leac care-i alina durerile psihice.
Se numeste muzica...
Isi luase casetofonul cel prafuit de pe raft.
A dat o mana peste el sa-l curete si s-a innecat cu praful ala negricios.
A gasit apoi dedesubt o caseta veche din amintirile ei,mi-a spus ea.
Dand drumul muzicii care acoperea zgomotul gandurilor netrebnice,a inchis ochii si a simtit cum corpul ei prinde viata.
Zbura purtata doar de simt si pasiune deasupra parchetului mucegait de lacrimi stinse,arse ca si chistoacele de tigari.
Se misca din toata inima,vibra de placere si armonie.
Era doar intr-un sutien si niste pantaloni subtiri negrii.
Era atat de cald..
Insa picaturile reci de sudoare ii curgeau pe spate cu gust rafinat de trandafir.
Ce minte perversa avea.
Isi dorea ca el sa vina s-o prinda de mijloc,traind armonia impreuna.
Isi dorea sa-i mangaie umarul cu un trandafir uscat pana la orgasm..
Notele se termina..se imprastie..
O scapa pe parchet,iar ea se arde in chistoacele de tigari aruncate pe podea nonsalant.
Cat de naiva e..
E singura.
E pierduta...
Te doreste.
Nothing's ever built to last.