Se afișează postările cu eticheta radiohead. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta radiohead. Afișați toate postările

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

12 fix pe Revolutiei

Uitasem placerea
Cum e sa te plimbi
Cand noptile le-am ingropat in somn adanc
Cu pastile,fara etanol
In urechi imi rasuna ipocrizia
Ce-mi trezeste adanc nevroza
In capul meu urla pitici
Si ma uit strident in luminile orasului
Sa-mi arda privirea
Ca sa nu mai vad ce am in jur si ce-am pierdut
Plutesc printre cadavre ce-si dau titlul de oameni
Am fost si eu candva
Dar acum sunt un "infer"
Destinul sapa o plaga adanca
Intre mine si ei
Asta seara
Am vazut cum din neant
Apare silueta virgina
Nestrivita de viata
Ce merita condamnarea in infern
Cum pasesc nervos
Ma incalzesc pana la oase
Dorind ca toamna sa-mi dea frigul
Sa simt
Sa traiesc
De ce?
Ca printre fiinte parsive si meschine
Sa ma tarasc
Fiindca dragostea e-nalta ca Eiffel-ul
Iar eu sunt cat un pui de vrabie
Ploile nu mai vin sa spele bulevardul
Plin ochi de suspinele mele
Imi astern in pat scenarii
Ce in mod cert in veci nu se desfasoara
Ma trezesc
E soare afara
Si ma-ntreb in fiecare dimineata
Tot ce-am simtit a fost un vis?

- pentru Robert




marți, 28 august 2012

Peisaj

Cand am ajuns aici,cerul era invelit in patura-i rece si gri. Un sunet fals de vioara imi era soptit in ureche. Soapta se indrepta in forma ei de fum spre vazduh,sufland cu putere parca zona inecacioasa de comfort a lunii. Misunau si bantuiau stelele. Adormita,luna isi arunca in valuri lumina peste raul bolnav. Am vazut in apa silueta unui baiat. Intr-o secunda mi-am deschis bine ochii si am vrut sa alerg si sa-l prind de mana. Era mult prea departe ca eu sa stiu inota pana la el. I-am spus sa se uite in spate,la ochii mei care-i purtau de grija umerilor lui inghititi de necuratenie.
Vantul apatic si-a facut si el aparitia,intrandu-mi in straturile subtiri de piele. Simteam ca traiesc in sfarsit. Imi mangaiam pielea aspra si rece,dor fiindu-mi de fiorii ce mi-i dadea vantul. Vad iarasi toamna cum imi ranjeste nenorocit de dupa un copac. Atrasa ca de o vraja imi arunc gandul catre ea,spunandu-i ca o astept,sa ma ia si sa ma omoare. Iarna si ea isi facea agale drum din departare,scorpii ce vor sa ma devoreze.
In acea tristete ma contopeam,era un 'bun venit acasa'. Ma zgariam incet pe palmele-mi umede. Nu mai pot sa simt durerea si vreau sa plang. Mi-ati luat pana si lacrimile! Nu mai simt nici fericirea. Mi-ati luat pana si zambetul! Cu stare asta ce sa fac? Am sangele rece.
Stai,unde e baiatul? Vreau sa-l privesc in ochi si sa-mi patrunda in suflet. Iar eu innebunita sa-l dezbrac. De sentimente,caci de restul m-am saturat. Nu mai e,l-am pierdut. De ce mi-a lipsit curajul ca sa sar dupa el? La dracu!
O lumina alba se taraia sangerand picuri in apa,iar eu o priveam in gol. Imi aprind tigara si o barfesc cu jumatate de plaman. Lasa ca e in regula cat mai avem bani pentru asta. Privesc in jur si ma gandesc la moarte in timp ce sunetul fals de vioara se sufoca in urechea mea,iar o voce scutura brusc niste note divine de parca salvarea mea a sosit. Mi se incalzeste sirea spinarii. Totul e calm acum,imi tiuie urechile si se aud ploscaituri in apa. Vreau sa ma arunc si sa dispar. Probabil acolo jos,dincolo de boala ce o poarta apa,e o lume noua. O lume plina de oameni cu fetele vinete si ochii largi deschisi care stiu sa respire sub apa. Oameni cu rani deschise pe tot corpul,care s-au avantat si ei. Ma primeste si pe mine cineva?
Imi striga cineva numele,imi e deja timpul? Doamne,nu stiu,doar ce mi-am rupt ceasul si mi l-am lasat acasa.
Vocea se apropie si chiuie tot mai tare. Era o persoana prea cunoscuta,eram in lumea reala. Nu,nu din nou! Lasa-ti-ma cu ei,au nevoie de mine!
Dar stai,daca asta e lumea reala,atunci ce am simtit eu pana acum ce a fost?
Un om statea langa mine,iar cu o privire ciudata,imi spune simplu: Radiohead.