Cand am ajuns aici,cerul era invelit in patura-i rece si gri. Un sunet fals de vioara imi era soptit in ureche. Soapta se indrepta in forma ei de fum spre vazduh,sufland cu putere parca zona inecacioasa de comfort a lunii. Misunau si bantuiau stelele. Adormita,luna isi arunca in valuri lumina peste raul bolnav. Am vazut in apa silueta unui baiat. Intr-o secunda mi-am deschis bine ochii si am vrut sa alerg si sa-l prind de mana. Era mult prea departe ca eu sa stiu inota pana la el. I-am spus sa se uite in spate,la ochii mei care-i purtau de grija umerilor lui inghititi de necuratenie.
Vantul apatic si-a facut si el aparitia,intrandu-mi in straturile subtiri de piele. Simteam ca traiesc in sfarsit. Imi mangaiam pielea aspra si rece,dor fiindu-mi de fiorii ce mi-i dadea vantul. Vad iarasi toamna cum imi ranjeste nenorocit de dupa un copac. Atrasa ca de o vraja imi arunc gandul catre ea,spunandu-i ca o astept,sa ma ia si sa ma omoare. Iarna si ea isi facea agale drum din departare,scorpii ce vor sa ma devoreze.
In acea tristete ma contopeam,era un 'bun venit acasa'. Ma zgariam incet pe palmele-mi umede. Nu mai pot sa simt durerea si vreau sa plang. Mi-ati luat pana si lacrimile! Nu mai simt nici fericirea. Mi-ati luat pana si zambetul! Cu stare asta ce sa fac? Am sangele rece.
Stai,unde e baiatul? Vreau sa-l privesc in ochi si sa-mi patrunda in suflet. Iar eu innebunita sa-l dezbrac. De sentimente,caci de restul m-am saturat. Nu mai e,l-am pierdut. De ce mi-a lipsit curajul ca sa sar dupa el? La dracu!
O lumina alba se taraia sangerand picuri in apa,iar eu o priveam in gol. Imi aprind tigara si o barfesc cu jumatate de plaman. Lasa ca e in regula cat mai avem bani pentru asta. Privesc in jur si ma gandesc la moarte in timp ce sunetul fals de vioara se sufoca in urechea mea,iar o voce scutura brusc niste note divine de parca salvarea mea a sosit. Mi se incalzeste sirea spinarii. Totul e calm acum,imi tiuie urechile si se aud ploscaituri in apa. Vreau sa ma arunc si sa dispar. Probabil acolo jos,dincolo de boala ce o poarta apa,e o lume noua. O lume plina de oameni cu fetele vinete si ochii largi deschisi care stiu sa respire sub apa. Oameni cu rani deschise pe tot corpul,care s-au avantat si ei. Ma primeste si pe mine cineva?
Imi striga cineva numele,imi e deja timpul? Doamne,nu stiu,doar ce mi-am rupt ceasul si mi l-am lasat acasa.
Vocea se apropie si chiuie tot mai tare. Era o persoana prea cunoscuta,eram in lumea reala. Nu,nu din nou! Lasa-ti-ma cu ei,au nevoie de mine!
Dar stai,daca asta e lumea reala,atunci ce am simtit eu pana acum ce a fost?
Un om statea langa mine,iar cu o privire ciudata,imi spune simplu: Radiohead.
Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările
marți, 28 august 2012
sâmbătă, 8 octombrie 2011
Azi
Azi vad ca sunt captiva in propria camera. O singura raza de soare imi orbeste ochiul lacrimand.
Ce fac? Pai..nu stiu. Totul e ravasit in jurul meu iar eu nu ma pot misca,nu vreau.
Afara e frig si e ca-n sfarsit de toamna. Ma simt murdara in suflet,dar inca nu am apucat sa prind ploaia ca sa mi-l spal. Vreau altceva,altcineva..dar nu altundeva. Aici,fara aer..doar fum.
Ma uit pe geam si vad cum se schimba luminile ca pe un ecran prost. Si cate-mi vin in cap..Cate un episod din fiecare film al vietii mele.
Azi sunt nostalgica si mi-e dor de tot ce-a fost. Azi..sunt fara tine. Azi traiesc in trecut. Si ma simt asa de bine in durerea mea.
Am realizat ca nu mai e mult si am sa ma intalnesc din nou cu eu cea trista si ca o sa ne contopim. Acum vad ce sens avea mesajul ei.
Aseara am inceput sa plang pentru ca am realizat ca greierii mei nu mai canta,nu mai sunt..Haina mea de frunze verzi se pierde in pamantul umed,in moartea lor eterna. Norii,zgarcitii dracului,tin toata caldura soarelui doar pentru ei..si mi s-a racit inima. Si-l ascunde de mine,dragul meu..De ce ti-am inchis eu privirea intreaga vara? Daca stiam cum e acum..
Serile coboara prea devreme la jumatatea ceasului meu,atunci cand stau pe o banca singura asteptand un strain prieten. Ma adorm si pe mine in intunericul lor,ma invelesc si ma drogheaza. Sunt doar eu si ei intr-o cutie,ascunsa atat de bine si de placut.
Eu nu ma mai intorc in niciun razboi,dar nici nu stiu cum voi mai trece peste anul acesta. Totul s-a schimbat intre noi,sau cel putin la mine. Va durea tot mai tare pe parcurs.
Liniste sufleteasca,unde esti tu?
Draga vara,in ce sicriu adanc ma ingropi?
Ce fac? Pai..nu stiu. Totul e ravasit in jurul meu iar eu nu ma pot misca,nu vreau.
Afara e frig si e ca-n sfarsit de toamna. Ma simt murdara in suflet,dar inca nu am apucat sa prind ploaia ca sa mi-l spal. Vreau altceva,altcineva..dar nu altundeva. Aici,fara aer..doar fum.
Ma uit pe geam si vad cum se schimba luminile ca pe un ecran prost. Si cate-mi vin in cap..Cate un episod din fiecare film al vietii mele.
Azi sunt nostalgica si mi-e dor de tot ce-a fost. Azi..sunt fara tine. Azi traiesc in trecut. Si ma simt asa de bine in durerea mea.
Am realizat ca nu mai e mult si am sa ma intalnesc din nou cu eu cea trista si ca o sa ne contopim. Acum vad ce sens avea mesajul ei.
Aseara am inceput sa plang pentru ca am realizat ca greierii mei nu mai canta,nu mai sunt..Haina mea de frunze verzi se pierde in pamantul umed,in moartea lor eterna. Norii,zgarcitii dracului,tin toata caldura soarelui doar pentru ei..si mi s-a racit inima. Si-l ascunde de mine,dragul meu..De ce ti-am inchis eu privirea intreaga vara? Daca stiam cum e acum..
Serile coboara prea devreme la jumatatea ceasului meu,atunci cand stau pe o banca singura asteptand un strain prieten. Ma adorm si pe mine in intunericul lor,ma invelesc si ma drogheaza. Sunt doar eu si ei intr-o cutie,ascunsa atat de bine si de placut.
Eu nu ma mai intorc in niciun razboi,dar nici nu stiu cum voi mai trece peste anul acesta. Totul s-a schimbat intre noi,sau cel putin la mine. Va durea tot mai tare pe parcurs.
Liniste sufleteasca,unde esti tu?
Draga vara,in ce sicriu adanc ma ingropi?
Etichete:
astazi,
duality,
moarte,
ploaie,
razboi,
sicriu,
suflet murdar,
toamna,
vacanta de vara
joi, 4 noiembrie 2010
Singurul meu animalut..
Imi aduc aminte ziua aia cand am mers la magazinul de animale.
Era o zi ploioasa de 14 aprilie,primavara...
Mama mi-a promis ca imi ia un porcusor de guineea.
M-am uitat in cutiuta aia plina cu chestii mici si pufoase care alergau de colo colo.
I-am spus mamei ca-l vreau pe ala maro cu creasta...ca seamana cu un leu punkist.
L-am luat,i-am pus un nume,i-am ales o cusca portocalie si l-am adus in brate.
Cand imi amintesc ca era un ghemulet nevinovat pe care imi era si frica sa-l iau in brate.
Dar apoi eram incantata si ma jucam cu el in fiecare zi..
Cu timpul s-au indragostit toti de el si a devenit un membru important al familiei.
Intr-un an s-a facut cat un pui de catel..si tot la fel de jucaus.
Din pacate insa,dupa 2 ani jumate mi s-a stins in dimineata de 4 noiembrie..
L-am privit in cusca lui cum statea cu ochii inchisi intins pe paturita lui roz.
Nu-l vazusem niciodata asa linistit si mai ales cu ochisorii inchisi...nu avea liniste niciodata.
L-am mangaiat pe cap si am fugit in camera mea plangand;nu mai rezistam sa-l vad asa.
Azi cand am ajuns acasa ma uitam la cusca goala si simteam cum mi se pun pietre in stomac..
Paturita lui roz la fel de goala varata intr-un colt.
Stau aici pe scaun si la mai putin de 1 metru,locului ii lipseste ceva.
Ma uit in gol sperand ca macar printr-un miraj am sa-l mai vad acolo.
Si atat as vrea sa-l mai vad cum se agata de marginea custii,sa ma trezeasca din somn cand bea apa,sa-l mai hranesc pe ascuns la 11 noaptea...as da orice sa mai strig macar la el odata.
Totul in camera asta mi se pare fara culoare,trista...e un sentiment ce nu-l pot descrie.
Il vreau inapoi chiar daca nu-l merit..si nimeni n-o sa ma creada.
Dar totul mi se pare in zadar..
Adio!
"Mi-a murit singurul lucru la care nu am tinut cum ar fi trebuit"
Era o zi ploioasa de 14 aprilie,primavara...
Mama mi-a promis ca imi ia un porcusor de guineea.
M-am uitat in cutiuta aia plina cu chestii mici si pufoase care alergau de colo colo.
I-am spus mamei ca-l vreau pe ala maro cu creasta...ca seamana cu un leu punkist.
L-am luat,i-am pus un nume,i-am ales o cusca portocalie si l-am adus in brate.
Cand imi amintesc ca era un ghemulet nevinovat pe care imi era si frica sa-l iau in brate.
Dar apoi eram incantata si ma jucam cu el in fiecare zi..
Cu timpul s-au indragostit toti de el si a devenit un membru important al familiei.
Intr-un an s-a facut cat un pui de catel..si tot la fel de jucaus.
Din pacate insa,dupa 2 ani jumate mi s-a stins in dimineata de 4 noiembrie..
L-am privit in cusca lui cum statea cu ochii inchisi intins pe paturita lui roz.
Nu-l vazusem niciodata asa linistit si mai ales cu ochisorii inchisi...nu avea liniste niciodata.
L-am mangaiat pe cap si am fugit in camera mea plangand;nu mai rezistam sa-l vad asa.
Azi cand am ajuns acasa ma uitam la cusca goala si simteam cum mi se pun pietre in stomac..
Paturita lui roz la fel de goala varata intr-un colt.
Stau aici pe scaun si la mai putin de 1 metru,locului ii lipseste ceva.
Ma uit in gol sperand ca macar printr-un miraj am sa-l mai vad acolo.
Si atat as vrea sa-l mai vad cum se agata de marginea custii,sa ma trezeasca din somn cand bea apa,sa-l mai hranesc pe ascuns la 11 noaptea...as da orice sa mai strig macar la el odata.
Totul in camera asta mi se pare fara culoare,trista...e un sentiment ce nu-l pot descrie.
Il vreau inapoi chiar daca nu-l merit..si nimeni n-o sa ma creada.
Dar totul mi se pare in zadar..
Adio!
"Mi-a murit singurul lucru la care nu am tinut cum ar fi trebuit"
Etichete:
animalut,
chester,
moarte,
porcusor de guineea
miercuri, 11 august 2010
The sea...my tourniquet
N-am sa uit niciodata ziua in care i-am plans marii pe umar.
Mi-am varsat in ea lacrimile amare in timp ce valurile mari ma innecau..
Toata lumea se uita la mine asa ca mi-am plans durerea in apa sarata ce mi-a orbit ochii.
Mi-am plans dorul tau.
Am incercat sa ma arunc departe,sa mor departe de toti.
Dar marea m-a prins,imi cauta disperata inima sa imi simta bataile uscate.
Ce prostuta e prietena mea marea,ea nu stie ca inima mea nu mai traieste in mine.
Am uitat-o la tine pe un raft,inca ma intreb daca ai dat de ea..
Marea,sensibila mare..s-a induiosat de mine si m-a dus in bratele ei mai aproape de mal.
Vroia sa-mi dea speranta..
Eu nu vroiam speranta ei daca nu mai aveam dragostea ta.
Am simtit ca am pierdut-o prin vorbe ascutite ca pietrele aruncate vraiste.
M-am impins inapoi,departe din calea geamandurii manjita de alge.
Dar ea n-a vrut..ii era mila.
Mi-a vindecat toate ranile ce le aveam de o saptamana.
Imi venea sa-i multumesc dar n-am indraznit.
M-a impins de tot la mal,iar nisipul m-a manjit si m-a intepat cu scoici negre ca penele corbului de ciuda ca imi petreceam atata timp cu marea si nu cu el.
Eu cu nisipul nu m-am avut bine niciodata.
In timp ce stateam acolo,el imi soptea moartea,insa marea m-a tras cativa pasi inapoi si mi-a infundat urechea sa nu-l mai aud.
Mi-a infundat urechea in care imi spuneai tu cu vocea ta cea blanda ca ma iubesti,ma intrebam daca te voi mai auzi vreodata din cauza ei.
M-a aruncat inapoi pe nisip..
Stand acolo,soarele incerca sa ajunga la mine...dar ma ardea.
Mi-a trimis insa un pescarus care mi-a ciupit urechea spunandu-mi sa nu mai plang,caci acasa ma asteapta sufletul meu pereche.
M-am uitat la el cu neputinta si m-am intins la prosopul meu.
Din nisip scot un mic dispozitiv,toti se uitau la mine cu uimire.
Deschid clapeta si observ un mesaj: Te iubesc!
Zambesc...
Marea nu mai vrea sa ma mai vada plangand si imi mangaie varful degetelor cu spuma ei moale.
Ma uit la ei si le multumesc.
Fara mare,muream in zadar...
The perfect tourniquet for a deep wound.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

