Ieri31 august...
Ploua,era frig..
Am iesit la o plimbare in cel mai neumblat loc din oras.
Undeva departe pe malul Muresului.
Asa de departe ca nici razele pale ale soarelui nu ma mai ajungeau.
Era atat de frig incat m-am pus pe iarba cu mainile in buzunar si ma uitam la o bucata de mare ce zacea in fata mea.
Era rece si trista,ca si soarele.
A aparut si el putin si m-a incalzit cu ultimele sale puteri.
Ii zambeam cu ochii inchisi.
S-a dus..
Am privit trista cum era purtat de nori cenusii.
Vantul incepuse sa imi alerge printre firele de par.
Toamna vicleana imi facea cu ochiul,iar iarna zambea diabolic de pe umarul ei.
Ucideau cu privirea fiecare frunza si fir de iarba.
Alergam sa prind ultima pata de vara.
O pata pe care sa o pastrez in amintire ca si pe ea.
Cea mai frumoasa vara din viata mea.
Dar eram doar eu si campul,in liniste..
Respiram un aer ce ma ardea pe dinauntru.
Era sumbru..
Azi,1 septembrie..miezul noptii.
Visele mele..s-au scurs ca si bucuria
Nu ma mai intorc in razboi.
Ma intorc intr-un loc pasnic.
Si de data asta stiu ca am sa ma intorc sa vad minunea celui de-al doilea anotimp.
Doar ca va fi greu si trist..
Dar nu la fel de greu ca atunci.
Va fi frumos.
Promit.
Eu..pentru tine.
De pielea mea calda si uscata se lovesc picaturi de nori.
Ploua din nou.
Norii plang cu lacrimi mari caci au ucis soarele fara sa-si dea seama.
Cerul plange si el caci natura moare pe zi ce trece.
Eu plang ca s-a dus o parte din mine.
Nu mai pot intoarce timpul.
Dar acum te am pe tine.
Tu..esti vara mea.
Tu..esti totul pentru mine.
Vom trece si peste asta
Impreuna.
