Zilele trec

Incep sa ma obisnuiesc cu vacanta,ciudat sentiment.
Mi-am gasit tot felu de chestii de facut,incredibil,asa ca timpul a trecut destul de usor in comparatie de cat de groaznic vedeam saptamana asta.
Ce-am facut?
Pai..eh,sa vedeti. Sambata,duminica,luni si azi am tot vorbit cu Alex pe mess,am jucat tot felu de tampenii gen remi,domino si pool. Sincer,cu chestiile astea oricat de dull ar parea,timpu trece extrem de repede.
Si ii multumesc lui Matei ca m-a scos la film,sau..eu l-am batut la cap sa vina. :)) Nu stiu..I had I great time with you.
Dar daca vreti eu tot mai sunt disponibila la iesiri oriunde. Ma simt ciudat spunand asta.
De acuma incolo nu stiu ce fac..
Maine trebuie sa-mi fac curat prin dulapu cu haine. Ca cine stie ce comoara lu' Jack Sparrow mai gasesc acolo. Mai merg pe la bunamea si...mai stau si acasa.
Dar dar..daaaaaaaaaaaaar. Vreau sa vina Alecs acasa! Asa ca nu mai am multe de facut.
Am avut timp si sa am niste filme ciudate..
Va las cu ele.


"...daca ar fi sa mor tanara,nu ma ingropati. Faceti-ma cenusa si puneti-ma intr-o scrumiera pe pervazul geamului meu langa o tigara aprinsa."

Too much time for myself

Multi dintre oamenii care probabil nu ma cunosc,sau dintre cei care muncesc foarte mult m-ar injura.
De ce?
Mie nu-mi prieste deloc vacanta asta de februarie,nu stiu..pur si simplu e prea mult timp liber.
E deja a 3a sau a 4a zi de vacanta si eu deja incep sa ma plictisesc incetu cu incetu.
Alecs e plecat,si mi-am promis mai intai mie si apoi lui ca pot trai fara el. Asa e,pot..n-am nicio problema. Ma simt grozav! Doar ca ma plictisesc.
Mie sincer imi place la scoala mai nou,e ceva ce nu mi s-a mai intamplat de cand ma stiu. Nu stiu ce faceti voi dar eu ma simt foarte bine la scoala cu noii mei colegi. Dar deaia tot abia astept sa se faca 2 si sa plec acasa,intelegeti?
E foarte enervant ca e iarna,si posibilitatile sunt cam minime in ce priveste activitatile de afara. Anotimpul asta e foarte deprimant. Mai ales ca stai ca o leguma in casa si nu faci nimic. Apoi te intrebi de unde ai pus 5 kg pe tine.
Eu acum as prefera sa fac orice. Sa..ies la un film/suc/tigara/bere orice,sa ma plimb pe mal,sa vizitez alt oras,sa merg la bunici. ORICE doar sa nu mai stau inchisa intre 4 pereti.
Ca de plecat undeva intr-o 'excursie' nici vorba.
Va veti gandi ca sunt o persoana antisociabila si ca nu am prieteni si de aceea nu am ce face.
Antisociala NU! Doar ca eu nu iau prieten apropiat pe oricine. Si mie imi place sa ies doar cu prietenii apropiati pentru ca ma simt mai in apele mele. Asa..daca iesi cu un coleg pe care nu prea il cunosti si niciunu nu zice nimic te simti al naibii de ciudat.
Eu am prieteni,putini intr-adevar,dar mai bine putini si buni decat multi si cu cutite pe la spate. Doar ca unii sunt plecati iar altii au treburile lor.
Oricum..am timp berechet sa fac orice imi doresc. Sa dorm,sa ma joc,sa stau degeaba pe net,sa ascult muzica,sa fac lucruri pe care nu am niciodata ocazia sa le fac in timpul scolii,sa fac curat etc.
Problema e ca te plictisesti de toate frate.
Daca mai sunteti careva de aici ca si mine si CHIAR va plictisiti,ziceti-mi si mie. As fi fericita sa mai ies undeva cu persoane pe care as putea sa le cunosc mai bine.
Voi cum va distrati vacanta asta?

New Year's Resolutions? Neaaa.

Stiu..stiu.
N-am mai scris de vreo luna pe blog..dar presupun ca e ok.
Nu prea am mai avut nicio inspiratie dupa faza aia cu...stiti voi.
Si nici anotimpul asta nu imi mai da inspiratie. E foarte foarte de cacat.
E iarna si cei care ma cunosc stiu cam ce e in capul meu in anotimpu asta. Gol,nul,zero!
Ce sa zic? Am avut o vacanta de iarna destul de naspa,sau destul de ok..depinde din ce punct de vedere o iei.
In rest totul merge ca pe rotite [nu ca pe roate ca nu e totul perfect inca]. M-am obisnuit cu scoala,cu profii ciudati,mi-am facut prieteni..e ok ba.
Deocamdata anul a inceput destul de ok,presimt eu asa ca va fi unul ciudat. Caci nimic nu va mai fi la fel ca in vara lui 2010. Voi incerca eu sa-l fac sa merite.
Asa in rest n-am nicio ambitie sau ceva anu asta..Note mai bune la scoala si cam atat. Si fara certuri in 'familie'.
Asteptam un 'Awesome As Fuck',ceva shit nou de la Blink..
Macar la capitolul muzica am niste sperante anul asta.
Revenim la partea melancolica din mine:
Astept sa vina naibii primavara,sa simt din nou ca traiesc [cliseu,stiu..dar e true]. Sa simt si eu ca bate soarele pe mine macar putin. Si de acolo pornim cu inspiratia si declaratiile de dragoste.
Caci in urmatoarele zile simt nevoia sa va impartasesc experientele mele spooky de asta vara.
Nu serios,ma iertati ca sunt asa buimaca..si ca trec de la capra la castravete...dar am asa o stare ciudata.
Status: Emotionless.
Meh,mai multe updatari pe Facebook. Ca m-am molipsit si cu asta.
Sper sa nu mi-ati uitat blogul,dar chiar am avut niste probleme cu el si na..
Nu renunt eu asa de usor.
Ne cititm in viitorul apropiat..
Sul sul ^^

What Went Wrong?

Am ajuns in final la momentul pe care nu-l asteptam niciodata,desi fara el nu se poate trai.
Momentul in care te dezlegi putin cam tare de lucrul de care te tineai strans atat de bine.
Fiind in ipostaza asta esti in disperare si simti ca o sa cazi..dar simti ca totusi te vei reusi sa te tragi cu un singur deget inapoi.
Si ti-e frica,plangi..nu stii ce iti va decide soarta,sau pur si simplu cum te vei decide.
Deodata parca vezi ca totul in fata ta se prabuseste,exagerezi,ajungi sa cazi nervos,doar pentru faptul ca iubesti atat de mult acel lucru si simti ca fara el,odata ajuns in prapastie nu vei mai iesi niciodata.
Vei iesi totusi..dar cu cata greutate? Cu cate rani pe care trebuie sa apesi mereu? Cu cate lacrimi? Cu cata suferinta si foame?
Asta in cel mai rau caz.
Mai exista acel lucru indepartat numit speranta.
Speri ca cineva acolo sus se va indura de tine si nu te va lasa sa suferi.
Problema e doar timpul si reactiile..actiunile si mai ales vorbele. Trebuie sa ti le alegi cu mare grija.
Dar ce faci atunci cand de cele mai multe ori ai dreptate si toata lumea te crede prost sau nebun? Si esti ingaduitor si zici lasa..
Cazi,cazi mult prin asta..
Cand nu iti este data credinta doare,cand esti binevoitor si lasi de la tine din suflet e si mai grav.
Toti profita..TOTI!
Nu conteaza de rangul pe care il au: frati,surori,veri si verisoare,prieteni sau iubiti/iubite.
Te simti singur si simti ca nu ai liniste. Vrei raspunsuri pe care nu vrei sa le ceri ca sa nu-ti ranesti orgolilul.
Astepti un singur telefon,o vorba sau un semn de viata,insa timpul nu trece..nu vrea.
Plangi cu frica ca nu vei dormi noptile si ca 2 saptamani vor deveni 2 ani.
Si poate asa va fi..
Plangi cu lacrimi amare si fierbinti. Ai vrea sa te arda de tot,sa mori dracului...ca oricum alta scapare n-ai.
Povestea mea e asta.
Mi-e frica de ce urmeaza,recunosc...sunt lasa si sensibila.
Doar pentru singurul fapt ca nu vreau sa ma despart de 'lucrul' meu la care tin mai mult decat la viata mea.
Cine vrea o sa ma creada,cine nu...sa se duca dracu din nou. [Ca sa nu zic altcumva]
Am ajuns sa plang de cel mult 2 ore,mi-e frig si ma doare capul..sincer nu-mi pasa ce o sa se intample cu mine.
Macar as vrea sa mor sa nu mai sufar.
Dar astept sa vad...unde voi ajunge cu asta?

Ziua Liceului Pedagogic

Azi,15 noiembrie 2010,Liceul Pedagogic 'Dimitrie Tichindeal' implineste 198 de ani.
Datorita acestui eveniment orele au fost suspendate dupa ora 10.
Am avut onoarea sa cant impreuna cu celelalte fete din corul scolii si vreau sa zic ca m-am simtit extraordinar.
Azi fiind si ziua cand in sfarsit primim si noi o clasa.
Dupa ce s-a terminat micuta 'festivitate' ne-am intors in clasa si am participat la un concurs de cultura generala.
Apoi am cantat,ne-am distrat..am povestit patanii,am ras si ne-am simtit foarte bine!
Daca am avea sarbatori dinastea mai des..
M-am bucurat totusi ca am ajuns si la scoala generala de unde am plecat.
Am apucat sa vorebsc cu profu de engleza de care mi-e asa de dooor..si eram foarte incantata;dar din pacate pe profa de romana n-am mai apucat sa o vad.
Era destul de ciudat sa intru acolo in scoala,aveam o senzatie destul de ciudata..
Era asa micuta si totusi aveam o gramada de flashbackuri.
Se pare ca oricat de rau sau bun ar fi un lucru,tot il vrei putin inapoi dupa aceea.

Singurul meu animalut..

Imi aduc aminte ziua aia cand am mers la magazinul de animale.
Era o zi ploioasa de 14 aprilie,primavara...
Mama mi-a promis ca imi ia un porcusor de guineea.
M-am uitat in cutiuta aia plina cu chestii mici si pufoase care alergau de colo colo.
I-am spus mamei ca-l vreau pe ala maro cu creasta...ca seamana cu un leu punkist.
L-am luat,i-am pus un nume,i-am ales o cusca portocalie si l-am adus in brate.
Cand imi amintesc ca era un ghemulet nevinovat pe care imi era si frica sa-l iau in brate.
Dar apoi eram incantata si ma jucam cu el in fiecare zi..
Cu timpul s-au indragostit toti de el si a devenit un membru important al familiei.
Intr-un an s-a facut cat un pui de catel..si tot la fel de jucaus.
Din pacate insa,dupa 2 ani jumate mi s-a stins in dimineata de 4 noiembrie..
L-am privit in cusca lui cum statea cu ochii inchisi intins pe paturita lui roz.
Nu-l vazusem niciodata asa linistit si mai ales cu ochisorii inchisi...nu avea liniste niciodata.
L-am mangaiat pe cap si am fugit in camera mea plangand;nu mai rezistam sa-l vad asa.
Azi cand am ajuns acasa ma uitam la cusca goala si simteam cum mi se pun pietre in stomac..
Paturita lui roz la fel de goala varata intr-un colt.
Stau aici pe scaun si la mai putin de 1 metru,locului ii lipseste ceva.
Ma uit in gol sperand ca macar printr-un miraj am sa-l mai vad acolo.
Si atat as vrea sa-l mai vad cum se agata de marginea custii,sa ma trezeasca din somn cand bea apa,sa-l mai hranesc pe ascuns la 11 noaptea...as da orice sa mai strig macar la el odata.
Totul in camera asta mi se pare fara culoare,trista...e un sentiment ce nu-l pot descrie.
Il vreau inapoi chiar daca nu-l merit..si nimeni n-o sa ma creada.
Dar totul mi se pare in zadar..
Adio!


"Mi-a murit singurul lucru la care nu am tinut cum ar fi trebuit"