Azi..e duminica. Au trecut deja doua saptamani de atunci si nu s-a mai intors. Cred ca acum am realizat de ce zambise atat de trist. S-a dus,s-a dus pentru o vreme. In zadar m-am rugat eu.
Veneam astazi dinspre locul dinspre care venea cealalta eu in povestea anterioara. Insa schimbasem drumul,soarele din ochii mei pierise,parul meu era ravasit in zadar,iar apusul nu mai era..
Vantul cel rece nu mai era prietenul meu,imi ingheta venele si buzele atat de greu alintate. Priveam doar inaintea mea in zapada,eram atenta doar la pasii pe care ii faceam. In cap aveam mii de apasari,nicidecum amintiri.
Ma simteam ca o fantoma intr-un oras gri. Starea asta solitara deja nu-mi mai facea bine. In sufletul meu e scrum si-n inima cenusa.
Deasupra mea erau niste nori atat de tristi,gri si inghesuiti..de parca erau in doliu pentru copacii si pasarile care refuzau parca sa invie. Orasul era atat de singur.
"Sometimes I feel like my only friend is the city I live in,the city of angels. Lonely as I am,together we cry.."
Mai treceau masini pe langa mine,insa parca treceau in aburi. Nu vedeam absolut nimic. Totul era inexistent. Vedeam trotuarele pe care ma plimbam,varsand lacrimi in amintirea a ceea ce au fost odata. Parca totul in jurul meu era mort. Vedeam in alb negru. Parca totul se terminase,vedeam ruinele locului in care am trait. Ma intorsesem parca din viitor,si asta era cel mai trist peisaj pe care l-am vazut vreodata.
Lipsa de culoare si viata imi chinuia sufletul. Tu,ea si fericirea mea ati disparut. Eu ce rost mai aveam?
Am ajuns acasa. Aceeasi camera,aceeasi durere,aceeasi culoare gri neschimbata. Asteptam ca ea sa se intoarca. N-a venit..Vroiam sa o intreb niste lucruri si sa o injur ca m-a lasat singura. Acum eu ce fac? Nu mai am reflectie sau umbra. De ce lipseste jumatate din mine? Stiam eu ca lipseste ceva...sau nu? Poate esti tu,poate sunt eu,poate e iarna. Dar tu,jumatate fericita..te vreau inapoi! Si mai vreau sa-i vad lui ochii albastri la inceputul verii,in lumina apusului,cand miroase a tei si pasarile-si canta simfoniile vesele. Cand...cand?! Nu mai suport.
M-am asezat in pat..era cald. Si ma gandeam ca as vrea macar odata in viata,cinci minute pretioase,in care sa ma pun in pat langa tine si sa adorm in timp ce imi respiri aer cald pe frunte si sa-ti simt inima cum bate langa a mea.
Astept primavara,astept sa-mi invie cineva sufletul...astept sa fie totul cum a fost inainte. Astept dragostea ta invelita in toate.
Si acum,fericirea mea..te mai intreb o data. Te intorci...candva?
[partea a IIIa aici]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu