VST

Vreau sa ma trezesc din somn,sa ma uit la ceas si sa fie ora 4. Sa-mi deschid ochii grei si obositi,iar cu ei sa strabat camera luminata pana la fereastra. Sa ma ridic desculta,timida si sa privesc catre cer. Acolo sus sa ma astepte un soare ce-mi mangaie cu caldura toate ranile si le vindeca,dandu-i pielii mele un miros bland de corcoduse coapte. Sa fie dogoare,eu sa stau pe balcon si sa musc cu sete dintr-un mar. Sa cante si sa adie pasarile prin copacii imbracati in verde carnaval.

Sa stau acolo linistita,gandindu-ma ca am timp. Am timp de toate si sunt iubita. Sa ma uit in jur si sa zambesc,cat de tare pot eu. Caci poate chiar voi fi iubita si lumea din jurul meu e un mister dezvaluit si vesel.

As lua cu mine pe oricine sa ne plimbam,seara pe faleza,cand copiii se alearga razand cu gura pana la urechi prin parcuri si deja greierii se pregatesc de hora. Sa stau intinsa pe iarba si sa ascult atent murmurul raului care curge maiestos printre pietre. Sa stau acolo intinsa,in iarba in care m-am nascut si sa astept momentul intalnirii cu iubita mea. Draga si iubita mea luna,a carei raze imi aduc zambetul. Luna ma face sa dansez si sa nu-mi mai fie frica de intuneric.

Vreau sa-mi petrec noptile tarzii strabatand natura si sa ma bucur de atingerea jucausa a vantului racoros dupa o zi ce mi-a umplut sufletul de caldura. As strabate nopti intregi asteptand mereu cu sufletul la gura cerul ce se va face albastru senin,ca ochii pe care ii iubesc.

Mi-as lua bicicleta si as fugi in campuri de floarea soarelui,intr-o rochita si o palarie mare de paie. M-as desfata in bratele lor in timp ce soarele mi-ar inchide la culoare pielea. Si atat as rade,Doamne..cat de fericita as fi.

Vreau ca toate astea la un loc sa faca armonie in inima mea dezordonata si sa ma faca sa uit ca iarna a trecut vreodata prin mine si m-a inghetat. Unde esti tu vara,cu diminetile tale tarzii,unde rasare soarele iar eu inca nu am adormit? Astept cu indarjire tigara promisa de pe balcon intre atatea flori parfumate,sub o liniste de aur,in care doar greierii mai au voie sa-si termine cantul.

Am sa adorm in cearceafurile mele cu mirosul marii si pentru prima data in mult timp,am sa pot respira. Voi simti in mine caldura mult asteptata si voi putea zice in soapta: traiesc..

Ce este iubirea?

Iubire sau dragoste. Numeste-o cum vrei tu. Este cel mai frumos sentiment pe care il traim,pe care il avem de mici. Este lucrul care ne diferenteaza de celelalte fiinte. Avem caldura in ochi si in suflet,pe care daca o impartasim cu altii..devine intensa.
Cand esti copil,ai un suflet pur si nepatat. Iubesti orice lucru colorat sau orice perosoana care iti zambeste bland. Insa pe masura ce te maturizezi,iti legi iubirea la ochi si o impachetezi in cutii mici pe care nu i le vei mai darui oricui. De asemenea pui deoparte si o cutie putin mai mare,colorata altfel. Acea cutie i-o vei darui sufletului tau pereche. Persoana aceea prea speciala pentru care esti pregatit sa dai totul.
Prin aceasta cutie am inceput sa cotrobai si eu. Cand am asezat acei stropi de iubire in acea cutie,n-am stiut cum o voi simti mai tarziu. Am descoperit cateva secrete pe care am inceput sa le impartasesc deja cu o persoana prea speciala.
Cel mai important secret pe care l-am aflat de o vreme este ca iubirea,desi este cel mai divin sentiment,nu aduce doar bucurie. Intr-o mare parte,cand inveti sa iubesti,inveti si sa suferi. Pentru ca cel ce te iubeste te va face,poate chiar neintentionat sa suferi. Vei afla ce inseamna dorul si ingrijorarea.
Insa nu aceasta este definitia completa a iubirii.
Iubirea este plina de bunatate si se ascunde intr-un suflet bland. Sufletul acela iti va purta de grija si te va face sa zambesti. Te va lua in brate si-ti va oferi cel mai primitor umar pe care sa plangi. Iubirea da speranta si uneste alte milioane si milioane de suflete;este rabdatoare si nu cere graba. Iubirea exista dintotdeauna si pastreaza acea lumina care nu se va stinge prea curand. Este vesnic vie si vegheaza ca ingerii. Este o boala cronica fara de care nu poti fi niciodata sanatos. E chiar parte din suflet,un tipat arzator in inimile noastre. Este legea vietii,ceea ce naste fiecare in sufletul sau. Doar timpul este capabil sa ne arate cum s-o pretuim. Iubirea este acea scanteie incoruptibila,indivizibila si infinita care implica atractia,conversatia,incapatanarea,dorul,compromisul si emotia. Inlatura tristetea si transcede in fericire eterna.
In cautarea ei,merita sa alergi toata viata..

Scrisoare

Dragul meu,
Stau aici aproape de miezul noptii si ma gandesc la tine. Nu stiu de ce fac asta fix acum.
Afara ploua. Stropii aia blesemati imi aduc aminte de lacrimile mele. Lacrimi amare varsate de dor. De dorul cui? De dorul celui caruia nu i-a fost mila sa-mi smulga cu sete inima din piept si sa-mi farmece visele cu imbratisari tandre si saruturi calde ale unui inger decazut.
Imi ridic privirea catre cel mai drag lucru din camera asta mohorata. Mi-ai oferit candva o mica bucata de hartie. Ai reusit cumva sa-ti pictezi cu grija pe ea chipul perfect. Stiai ca va fi o schita speciala pe care o vei darui cuiva care ar da orice pentru tine.
Ma uit in privirea ta,scufundandu-ma parca in albastra Mare Neagra si incerc sa gasesc printre fire de nisip ganduri de aur si niste comori ascunse numite sentimente.
Incerc sa-i explic reflectiei tale durerea mea. Se uita la mine si nu-mi raspunde. Urechea ta e prea departe ca soapta buzelor mele sa ti-o incalzeasca. Si incep sa tip la ea printre roua ce se topeste pe obrajii mei fierbinti de dor: "De ce imi faci asta?!". Rasuflul meu atat de epuizat imi mai da un impuls: "De ce ma lasi sa sufar printre atatia oameni care se hranesc din sufletul meu?".
Ma trantesc efectiv istovita pe covor. Ce ma fac acum? Te doresc atat de tare langa mine incat mi se cutremura tot corpul de o durere cumplita. Stau cu ochii inchisi,stransi bine...durerea mi-a paralizat miscarile. Parca iti aud pasii,sunetul vocii. Nu mai rezist,ma torturezi.
Dorul de tine e ca lipsa de stupefiante,ma sufoc si mor fara dragostea ta. As face orice sa ajung la tine acum.
Cate nopti au trecut de cand ai plecat? Am atatea sa-ti spun...De ti-ar pasa macar putin de ce indrug eu aici. Ma intreb daca iti aduci aminte macar intr-o nenorocita de secunda ca exist. Vorbesc doar tampenii si nu stiu ce sa insir. Cum sa-ti explic ca fara tine viata mea ar fi stearsa si fara sens? Stiai ca si un curcubeu lipsit de o singura pata de culoare e mort? Asa sunt eu fara ochii tai albastri. Singura culoare care imi lipseste acum.
Gandindu-ma cum le placeau degetelor mele sa se joace de-ascunsa prin parul tau moale,mostenit de la batranul soare,de la care ai invatat sa zambesti atat de dragastos si dulce;incep din nou sa plang si sa sper la un miracol.
Ceasul asta tampit imi rade in fata. Ticaie insistent fara sa se miste. Iti jur ca-mi vine sa-l pocnesc! Cifrele din calendar se alearga pe-o amarata de foaie,insa eu mi-am pierdut pixul cu care le asezam la locul lor. Nu mai am notiunea timpului. Trece extrem de greu,parca s-a oprit.
Stiu doar ca sufletul meu e gol si ca ziua ploua;iar noptile nedormite ma fac sa vreau sa mor.
Ma gandesc acum la optimismul meu,la cum vad in tine restul vietii mele...Esti tot ce-mi doresc si-mi voi dori vreodata. Esti omul cu care vreau sa impart totul pana cand imi voi da ultima suflare in bratele tale triste si invechite de vreme.
Adu-ti aminte de ce zic acum. Nu indraznesc sa mint...Dragostea ta pentru mine e totul: mancare,oxigen,apa,viata. Nu vreau sa te pierd.
P.S.: Te iubesc. Si te rog...vino acasa pentru numele lui Dumnezeu!

Pentru cea mai draga persoana din viata mea..

desen by Lavinia Avramescu.