VST

Vreau sa ma trezesc din somn,sa ma uit la ceas si sa fie ora 4. Sa-mi deschid ochii grei si obositi,iar cu ei sa strabat camera luminata pana la fereastra. Sa ma ridic desculta,timida si sa privesc catre cer. Acolo sus sa ma astepte un soare ce-mi mangaie cu caldura toate ranile si le vindeca,dandu-i pielii mele un miros bland de corcoduse coapte. Sa fie dogoare,eu sa stau pe balcon si sa musc cu sete dintr-un mar. Sa cante si sa adie pasarile prin copacii imbracati in verde carnaval.

Sa stau acolo linistita,gandindu-ma ca am timp. Am timp de toate si sunt iubita. Sa ma uit in jur si sa zambesc,cat de tare pot eu. Caci poate chiar voi fi iubita si lumea din jurul meu e un mister dezvaluit si vesel.

As lua cu mine pe oricine sa ne plimbam,seara pe faleza,cand copiii se alearga razand cu gura pana la urechi prin parcuri si deja greierii se pregatesc de hora. Sa stau intinsa pe iarba si sa ascult atent murmurul raului care curge maiestos printre pietre. Sa stau acolo intinsa,in iarba in care m-am nascut si sa astept momentul intalnirii cu iubita mea. Draga si iubita mea luna,a carei raze imi aduc zambetul. Luna ma face sa dansez si sa nu-mi mai fie frica de intuneric.

Vreau sa-mi petrec noptile tarzii strabatand natura si sa ma bucur de atingerea jucausa a vantului racoros dupa o zi ce mi-a umplut sufletul de caldura. As strabate nopti intregi asteptand mereu cu sufletul la gura cerul ce se va face albastru senin,ca ochii pe care ii iubesc.

Mi-as lua bicicleta si as fugi in campuri de floarea soarelui,intr-o rochita si o palarie mare de paie. M-as desfata in bratele lor in timp ce soarele mi-ar inchide la culoare pielea. Si atat as rade,Doamne..cat de fericita as fi.

Vreau ca toate astea la un loc sa faca armonie in inima mea dezordonata si sa ma faca sa uit ca iarna a trecut vreodata prin mine si m-a inghetat. Unde esti tu vara,cu diminetile tale tarzii,unde rasare soarele iar eu inca nu am adormit? Astept cu indarjire tigara promisa de pe balcon intre atatea flori parfumate,sub o liniste de aur,in care doar greierii mai au voie sa-si termine cantul.

Am sa adorm in cearceafurile mele cu mirosul marii si pentru prima data in mult timp,am sa pot respira. Voi simti in mine caldura mult asteptata si voi putea zice in soapta: traiesc..

Blank

Orasul e din nou invalmasit. Arata de parca cineva a sters tot pamantul si ne-a lasat sa umblam pe nimic. Alb,stralucind culori. Sunt peste tot lumini incetosate care-mi lumineaza prea putin calea. Ma uit in spate pe zapada fara de urma,doar eu am trecut pe aici. Incep sa rad in scarba,nici macar frigul nu ma agreeaza. Imi intra direct in gat si ma sufoca. Cineva chiar vrea sa ma vada sub nimicul ce noi obisnuiam sa-l numim pamant. Daca nici macar o nefiinta nu ma poate agreea,cum pot fi iubita de o fiinta?
Tot ce pot sa fac e sa ma intoc in frigul pal de acasa unde toti se prefac ca sunt fericiti. Casa e impodobita toata cu fel de fel de funde,flori,lumini si..nimicuri. Si asteptam ce? O zi in care totul va fi la fel,doar ca in plus,avem un copac imbracat cu toate prostiile in coltul camerei. Si sub el si anul asta,orice ar fi..nu-mi aduce mie nicio fericire.
Ma uit pe geam si ma pierd in golul de jos. Imi vin in cap atatea ganduri si iluzii,ca desi nu se intampla niciodata,nu stiu de ce mi le fac. Sa ma simt eu bine,sa se simta casa mai plina? Sa ma rog? Poate. Am vreun motiv? Prea multe. Ma asculta cineva? Nu va mai sinchisiti.
Maine e o noua zi,in care cu totii sarbatorim ca am reusit sa mai trecem printr-o saptamana de nopti dormite prea putin,dureri de cap si nervi intinsi pana la punctul de pocnire. Se vor ciocni si se vor sparge sticle. Pentru o seara imi pun o masca colorata pe chipul meu urat de lume. Imi sterge toate grijile si problemele,amintirile si tot ce ma apasa. Rad,rad cu pofta. Rad de rasul meu si al tau,al lui,al ei,al lor. Dansez,dansez zambind,dansez cu ochii inchisi,dansez in brate. Ma destind,uit,cant. Ajung apoi in patul meu din nou,poate voi plange,poate nu. Dar in sufletul meu oricum va fi un gol,la fel ca si-n pamant..

Suflet gol

Iubite,stii de cate nopti imi esti in gand? Ce sa fac daca nu mai stiu sa iubesc? Am o nenorocita de inima,fara urma de petala de trandafir. Unde-ti sunt ochii ce-i trezeau pe ai mei prin marile albe de fulgi? Unde ti-e mana respinsa de dupa gatul meu? Mi-e dor de zambetul ce-mi aducea siguranta in camere bantuite de castel.
Ce daca am fugit prea mult dupa un tren pierdut? Eu stiu acum unul pe care l-am ochit demult,dar tot saream din el ca nu avea 5 stele si stateam ghemuita la clasa a 2a. Iti spun eu. Nu aveam sufletul curatat atat de bine incat sa ies din acel compartiment intunecat si sa incep sa-i colind coridoarele luminate si frumos decorate,cu flori de crin si zale de matase. Stiam c-am sa regret,dar am refuzat sa ma cred. Am sarit direct pe geam. Si ghici ce? Chiar eu eram conductorul. In final,acel tren s-a busit bine de o stanca. Mare..mare pacat.
Nu poti repara trecutul,oricat de multe ciocane,surubelnite si alte chichite ai mai avea.
Unde sa-mi ingrop nesiguranta si deasupra mormantului ei sa infig crucea iubirii tale? Probabil ca nu mai exista,iar eu..nici atat. Pe cati pereti sa-mi scriu strigatele numelui tau,cu lacrimi ce iau foc pe obrazul meu? Of,ce-nseamna sa calci in picioare cu tenisi subtiri un suflet. Karma. Atat..karma. O idiotenie zdrobitoare ce-mi mananca putina sangvinitate pe care o mai am.
Iubite,spune-mi ce sa fac! Cum sa alerg in bratele tale fara sa ma mai impredic de respingere? Te vreau la fel de mult cum un om uscat plange dupa apa in desertul aprig,iar cand te am te urasc,ca pe ultimul om.
Scoate-mi din minte boala ce-mi secatuieste sufletul si strange-ma in brate cu caldura,fa-ma sa simt ca sunt a ta si ca ma vrei,ca alergi dupa mine si ma prinzi ca pe o stea cazatoare. Pune-ti o dorinta in ochii mei si fa ca ei sa se aprinda la vederea chipului tau. Atinge-mi mana si ranile,pompandu-mi palpitatii la auzirea vocii tale.
Adu-mi in dar dragostea si arata-mi cum sa fiu din nou intreaga.