Nu e o seara obisnuita de vineri. Ar fi trebuit sa fie veselie si cer instelat.
Stau la geam,privesc ploaia si ma gandesc la tine.
Strazile sunt ude si e liniste. Privesc in tacere..
Azi..a fost o zi oribila. M-am simtit de parca toata lumea se va sfarsi a doua zi.
Mi-e dor de tine desi te-am vazut azi.
Gresesc mult prin faptul ca te vreau atat de mult. Ce sa fac daca te iubesc?
Ne-am saturat,ne-am batut joc de noi.
Cantecul asta prost pe care il ascult mereu ma face sa plang.
Am plans si langa tine,dar nu cred ca ai vrut sa observi.
De ce? De ce se intampla mereu asa cand mi-e lumea mai draga? Ce e astenia asta dintre noi?
Preferam sa ma lovesti decat sa-mi spui,preferam sa tac decat sa ranesc.
Ma mint singura ca sunt fericita. Sunt!
E o prostie,caci parca as fi trista mereu. Altii au atatea motive sa planga,insa eu sunt lasa si chiar surprinsa de fricile mele copilaresti.
Sunt egoista si paranoica. Nu las de la mine sa nu care cumva sa imi scape ceva din mana.
E prea multa presiune,ma sufoc singura asa.
Cineva m-a intrebat unde e entuziasmul meu si i-am zis ca s-a dus..
Cineva mi-a zis astazi ca nu m-a vazut niciodata asa.
E o prostie,repet. Febra asta inutila ma face sa delirez.
Ma iertati ca sunt asa,it's just the way that I am.
Nu v-ati obisnuit cu mine,asa-i?
Asa voi fi mereu..
Zambesc,maine poate fi mai rau.
miercuri, 16 martie 2011
Even after all this time,the Sun never says to the Earth: "You owe me!"
Look what happens with a love like that. It lights up thw whole sky.
'Buna dimineata suflet bland',i-am spus cand l-am zarit la geamul meu.
'Haide,lasa-ma sa te ajut',am zis in timp ce-l ajutam sa se suie pe degetul meu. Nu prea mai putea sa zboare caci vantul i-a cam furat din praful magic de pe aripi. Era atat de firav,gingas..pictat cu lacrimi de primavara. Era singur si neajutorat. Nu cutezam sa ma ating de el mai mult decat am facut-o. Miscarile picioruselor lui pe degetul meu imi dadea friguri. Nu vroiam sa i se intample ceva.
Stiu ca a coborat aici doar ca sa aduca soarele si miresmele anotimpului ce va sa vie. M-am bucurat nespus insa nu stiam cum sa-l ajut. L-am plimbat prin perdele,frunze si raze de soare. I-am cantat fericirea mea.
L-am lasat putin pe jos si l-am incurajat: 'Haide prietene,zboara. Mi-ai facut o bucurie azi iar eu vreau sa te vad zburand'. Degeaba insa vorbeam eu.
L-am luat in palme si mi-am indreptat mainile spre soare. I-am suflat cu dor pe aripi si l-am impins usor in aer. A inceput incet sa-si ia zborul si-l priveam cum se indeparteaza in oceanul prea limpede si luminat al cerului.
La un moment dat mi s-a parut ca se intoarce,dar am vazut ca s-a asezat pe o creanga.
Un alt fluture colorat a trecut pe langa el si parca l-a furat cu parfum. I-am privit pe amandoi cum se alergau printre raze.
Un singur lucru m-a uimit. Pe creanga unde a stat el,chiar in locul acela...a iesit voios un mugure.
[partea I aici]
In sfarsit! A venit acea duminica pe care o asteptam. Cu tot soarele,dragostea si fericirea ei. Imi primisem inapoi tot ce-mi doream defapt.
Parca fericirea mea se pierduse defapt in perechea de Conversi ascunsa bine sub dulap. De cum i-am incaltat am inceput sa zburd printre strazile orasului care inviase insfarsit.
Ea a venit inapoi. Se intrupase in mine intr-o dimineata fara sa realizez. S-a intors cand ma asteptam cel mai putin.
Duminica nu am mers chiar acasa,schimbasem drumul. Vroiam sa ma intorc prin locul obisnuit si sa traiesc din nou ce-am avut inainte. Insa m-am bucurat si asa de aerul cald si de norii umezi de ploaie. Era atmosfera aia din serile de vara pe la 5-6 inainte de-o furtuna. Era divin evident.
Parul meu nu mai era ravasit in zadar,soarele din ochii mei era mai plin de iubire ca niciodata si nu mai era nevoie sa-l trag dupa mine; topaia in nestire in jurul meu.
Nu stiam ca in zilele ce vor urma,soarele ma va mangaia mai dulce ca niciodata si ca sufletul meu se va incalzi din nou. A venit momentul mult iubit. Primavara cu florile ei. Imi era dor de diminetile cand ma trezeam si vedeam rasaritul care-si revarsa lumina rosie pe copaci. Parca lumina-i mai invie si vor inflori curand. Se vor albi ca de zapada parfumata si se vor delecta cu lacrimile mele.
Saptamana asta am fost pe malul Muresului. Locul acela in care toate sentimentele mele se intalnesc. Ma plimbam in partea mea fericita. Mergeam incolo,stiti voi..nu spre casa. Era atat de cald si asfaltul era atat de moale. Vedeam copiii cum se jucau fericiti prin parc si pasarelele se fugareau printre crengile copacilor facand atata zarva care ma faceau sa zambesc cu gura pana la urechi. Peisajul imi amintea intr-un fel de o dimineata de Pasti. Mai ales ca ii apucasera pe niste cocosi cantatul.
Sufletul meu se umpluse de atata bucurie incat imi venea sa ma opresc in mijlocul drumului si sa-mi tip fericirea pana la Dumnezeu si inapoi.
Imi era dor sa le simt imbratisarea,caldura,dragostea. Cuvintele de altadata,mainile ce le incalzeau pe ale mele atat de inghetate,aerul pe care il respirau in fata mea. Briza de seara si parfumul.
M-am intors seara,cum bine obisnuiesc. O luam catre casa vesela,cu privirea nostalgica catre apus. Era o liniste sublima in care imi auzeam doar pasii si gandurile.
Ajunsa din nou in locul acela de 'intalnire',m-am speriat destul de tare. M-am intalnit cu mine din nou. Insa eram eu cea trista. Atat de trista incat incepuse sa-mi raceasca sufletul. S-a uitat la mine cu atata durere,n-a mai zis nimic,nici n-a mai luat-o la pas cu mine. S-a intors pe partea cealalta a malului,de unde venisem eu prima data. S-a infofolit bine si cu capul plecat a luat-o pe drumul cu copacii ofiliti. Imi lasase in ochi parca un mesaj: ...ne vedem la iarna.
"Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare, Un gandacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga si-un dor nemarginit
Aprind un soare dulce in sufletul uimit!" Sfarsitul Iernii - Vasile Alecsandri
