Ea stia ca el nu-i poarta niciun gram de pasare. Renuntase in final la orice credinta. Drumul ei fiind anevoios in spate,obosita de dulce chin. Diminetile erau seci si inca se intreba care e de fapt motivul pentru care-si mai nastea capul din perna ce o iubea.
Ce nu stia ea insa,e ca el se trezea diminetile cu o ora mai devreme,ca sa poata sa ajunga la liceu. Geamul clasei lui,cel mai din stanga,dadea direct in fata blocului ei. Statea si o astepta sa iasa,doar ca sa o priveasca.
Ea nu l-a vazut niciodata,fiindca nu mai stia sa-si tina capul sus dupa ce-a fost desprins violent de umarul lui. Mergea adormita,injurand circumstantele,sa ajunga la masina.
El statea sprijinit de coltul peretelui si o privea in gol. O admira din fruntea ultimului sarut,pana la varfurile despicate ale parului ei zapacit. Da,da. Asa era si ea,zapacita si visatoare. Mereu se impiedica de doua ori inainte sa deschida usa masinii. Era farmecul ei,dragalasenia intruchipata. Si el o privea zambind,cand in incercarile ei rastalmacite de a scoate masina din curte,se lovea de gardul viu din spatele ei. Aproape de fiecare data.
Pleca incet si grijluiu,fredonand melodiile ei de suflet. O auzea,fiindca avea geamul deschis ca sa-si aprinda tigara matinala. In adierea racoroasa a zilelor posomorate de liceu,mirosul de flori al parului ei ii ajungea in simtiri. El n-a avut nicicand curaj.
Doi prosti ce suspinau in tacere.
joi, 13 februarie 2014
sâmbătă, 25 ianuarie 2014
Public speaking competition 2014
Living through the hallways
Theme: Life is the most difficult exam
I think that our life sets its beginnings when we become teenagers.
Because before that,we lived on the principles that our parents taught us. In
adolescence,we tend to spend more time alone and that way,we begin to discover ourselves.
We start to realize our perspective towards every aspect of this world,and most
of the times,our perspective is way different than what we have been taught.
These had to be said,because what
I am about to do,has to make sense. Let’s play a game. Imagine that your entire
life is like the years you spend in high-school. And we start high-school in
our teenage years. Remember how scared you were as a freshman,walking for the
first time on such big hallways? That’s where it all starts for every one of
us. We wander confused through the entire building,not knowing where to go. But
then we meet some people that are just as lost as we are and they might lead us
to the right or maybe the wrong path. In real life,I like to call these people
in a simple way: “friends”.
After all those circumstances that you have considered scary,given the
fact that every start is pretty frightening,you get into your class and you
meet the teachers. In life,your mistakes are the greatest teachers. Later on,you
are given tests,like crossroads. Take an interesting fact here: you can’t quite
copy. Because everyone has a different question paper. You cannot live your
life based on someone else’s. Just a second,I take this back. Of course you can
live someone else’s life. But where will this actually get you? Every person
has its unique personality and way of doing and dealing with things. It’s like
you’re given the same directions as another person,just on different maps. So
you’ll be stuck at the same crossroad until you realize that you should learn
your lessons and go on your own way.
As time goes by,you start to get used to the way things happen. You
already know most of the people that are going to your school and you don’t get
lost anymore in the building. You are also used to be given tests,because they
are almost at the same difficulty all the time and you don’t try so hard
studying for them anymore. This is not a bad thing,as you might think. In
life,this is gaining experience. But don’t worry. The waves of change never
passed anyone without touching them. Some of your teachers might leave,and
other strict ones will replace them. Lessons are getting harder to
understand,you will probably fail some of the tests and start freaking out. In
those moments you have to recall the experience you have gained and update it.
As far as I’m concerned,nothing is impossible if your will to accomplish something
is alive.
For example,through my life so far,I have failed a lot of tests myself. I
never seemed to bother,never seemed to care. I was soaked and stuck in my own
misery,never determined to study,as in learning my lessons,no matter how hard
my teachers,my mistakes bugged me. I was making up excuses after
excuses,shouting that that’s the way that I am and I have to be accepted. I was
always lying to myself,believing that I’m always right. But one day it just
hits you,just like it hit me,when you don’t have anything to do on an idle
Tuesday. Or maybe you need a big impulse,a huge mistake to smack you in the
head. It got me thinking: What am I doing with my life? It took me a while to
get back on the track,but at least now I’m at peace.
The tests will always be repeating. You will be constantly learning,making
your way right to the end,shaping yourself through all the lessons,mistakes and
people that you’re going to interfere with,along the path that you’ve chosen. Because life is
what you make it and your whole life is a story. Make sure it’s inspiring.
Afterwards,everything comes to an end. I guess there is a rather
interesting feeling when you’re close to this. I think life itself is not an
exam. It’s actually a sequence of tests that lead to a final exam. That exam consists
in one simple question: Am I happy with what I’m leaving behind? After that,who
knows what happens? But as the wise Dumbledore said: “To the well-organized
mind,death is but the next great adventure.”
luni, 11 noiembrie 2013
Visatori cu plumb in ochi
Doua masti pe sute de fete
Ce arata pictate incurcat orgolii
Dar inauntru ele ascund
Nimic din ce ar trebui ascuns
Sa fii sincer azi e un pacat
Nu stii ce sa crezi din ochii ce-i privesti
Lacrimile lor se milogesc la tine
Sa cazi in genunchi si sa mai speri
Ca apoi tu singur sa-ti infigi
Acelasi cutit de dinainte
Cu sangele deja uscat pe lama veche
Pe masa paharele sunt goale
In scrumiera filtre arse
Scaunele imprimate de prezenta
Aici a avut loc un razboi
Fiecare tabara crede ca si-a castigat lupta
Tot asa si pana cand?
Cand stai sa te gandesti
Ca s-a intamplat totul fara cauze
Doua tari ce n-au ce sa-si mai spuna
Se-ntalnesc mereu la drum
Se saluta cu arme o vecie
Si un tipat
Nu va fi nicicand intre ele
Sol de pace
Etichete:
arme,
lupta,
masti,
orgoliu,
razboi,
robin and the backstabbers,
sinceritate,
soare cu dinti
sâmbătă, 2 noiembrie 2013
12 fix pe Revolutiei
Uitasem placerea
Cum e sa te plimbi
Cand noptile le-am ingropat in somn adanc
Cu pastile,fara etanol
In urechi imi rasuna ipocrizia
Ce-mi trezeste adanc nevroza
In capul meu urla pitici
Si ma uit strident in luminile orasului
Sa-mi arda privirea
Ca sa nu mai vad ce am in jur si ce-am pierdut
Plutesc printre cadavre ce-si dau titlul de oameni
Am fost si eu candva
Dar acum sunt un "infer"
Destinul sapa o plaga adanca
Intre mine si ei
Asta seara
Am vazut cum din neant
Apare silueta virgina
Nestrivita de viata
Ce merita condamnarea in infern
Cum pasesc nervos
Ma incalzesc pana la oase
Dorind ca toamna sa-mi dea frigul
Sa simt
Sa traiesc
De ce?
Ca printre fiinte parsive si meschine
Sa ma tarasc
Fiindca dragostea e-nalta ca Eiffel-ul
Iar eu sunt cat un pui de vrabie
Ploile nu mai vin sa spele bulevardul
Plin ochi de suspinele mele
Imi astern in pat scenarii
Ce in mod cert in veci nu se desfasoara
Ma trezesc
E soare afara
Si ma-ntreb in fiecare dimineata
Tot ce-am simtit a fost un vis?
- pentru Robert
- pentru Robert
marți, 15 octombrie 2013
Me,in everything
When I'm by myself
And I close my eyes
I'm a denied pain
I'm the running drops of rain
I'm the gently sound of the guitar
I'm the fading sun from miles afar
I'm a wide awake dream
I'm the smell of peach ice cream
I'm the moon that watches over
I'm the forth leaf of a clover
I'm the bishop in a game of chess
I'm the most constructive mess
I'm the blind that claims to see
I'm the love that was never meant to be
I'm a tea on Sunday evening
I'm an open wound that is still bleeding
I'm the first leaf that falls in autumn
I'm the last word in a post mortem.
I'm the weak unfearful beast
That is still alive at least
I'm me through all I exist
Passionate and summer kissed.
miercuri, 28 august 2013
Farewell
Tremuranda-mi tin mana pe hartie
Am sifonat-o stramb de durere.
In suflet adunata mi-e bruma
Si-mi lasa roua rece sa-mi curga pe obraji.
N-am curaj sa impart cu tine gandul meu
Pierit.
Ai plecat cu constiinta nepatata
Luandu-mi vremurile portocalii din ceruri.
Am aflat ca tu esti cel ce nordul mi-ai furat.
Cautand debusolata,de mine m-am impiedicat.
Ma trag inapoi in lanturi catre tine,
Tu nu mai esti sa vezi chinul din mine.
Ma pierd in zare iar si iar
In ureche cu planset sincopat de pian.
Imi amintesc subit acea zi trista,
Cu adio ti-am suflat printr-o batista.
Te-am privit pana-ai plecat,
Speram o eternitate in gandul tau eu sa mai fi stat.
Deja pun pariu c-ai si uitat.
Am sa te caut in genunchi prin lume,
Dand de mii de exemplare de "tine".
Niciunul nu m-a acoperit.
Erai arcusul viorii mele.
Nu mai stiu sa cant decat la stele.
Nici ele nu te mai aduc inapoi.
M-arunc in viata fara vreun drum,
Era mai bine langa tine acum.
Era mai bine langa tine acum.
Sunt sigura ca soarta-mi va incropi o alta dragoste,
Fara de tine sa nu mai simt in mine-o pacoste.
O durere
O lacrima
Tacere.
Are sa ma tina-n brate si iar am sa cersesc
Cu lacrimi calde pe sufletul sau ceresc.
luni, 26 august 2013
Deja straina
Existam ieri,undeva singura in noapte. Eu una asa mi-am dorit. Ma uitam in gol prin fumul ce-mi salta din cerul gurii. Nu mai stiam ce sa fac,asa ca am stat,lipita de ciment. In fundal era o melodie asa draga mie. Am inchis ochii sa-mi ascund cioburile de lacrimi dintre gene. Nici sa plang cum trebuie nu mai stiu. Am simtit un gol in stomac. Privind in sus catre felinarul pal,in bataia vantului pitigator,rapuneau frunze uscate. Auzeam crengile smiorcaind de durere. Am ramas acolo prostita cu gura cascata fiindca nu stiam cum le puteam ajuta.
E ea. Se stinge..incet,ca o lumanare in apa ce-a fost odata stalp sustinator si puternic de ceara. Tuseste adieri racoroase si se inveleste cu nori de-ascunde stelele. N-am apucat sa ma bucur de tine. Ai sa pleci iar si de data asta iei tot ce-am eu mai drag. Imi arunci in cap toata viata si singuratatea,problemele si nelinistea.
Esti grabita ca un cersetor la o mana-ntinsa cu o paine calda. O iei si pleci. Nu mai stai la povesti. Asta-mi faci tu mie. Nici n-am apucat sa ma bucur de tine. Cateodata ma intreb ce ti-am facut de ma lasi prada mortii lumii.
De la inceputul tau am trait de parca o sa fii vesnic. Te pastrezi doar pentru altii. Nu credeam c-ai sa te duci. Probabil te-ai imbolnavit din pamant de oameni acri si rautaciosi. Te-nteleg ca vrei sa pleci. Dar macar ia-ma cu tine,sau..nu-i lua pe ei. De fapt,stii ce? Ia-ne pe toti. Vreau sa rad in hohote si sa simt iarba moale sub spatele meu iar si iar. Vreau sa simt mirosul lemnelor ce mocnesc in foc si caldura blajina a serii sub aripa lunii pline inca vreo mie de ani.
Ai fost pentru mine ca cea mai buna prietena,atat de apropiata. Mi-ai scris povesti in piele si-n suflet,mi-ai dat lacrimi si zambete. M-ai crescut si m-ai maturizat,m-ai innebunit de cap. Mi-ai dat tot ce am mai bun.
Anul asta tot tu esti cea care-mi schimba radical viata. E inevitabil ce vrei sa faci. Dar m-ai ranit profund. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce va urma. Vor fi nopti cu ger si fara somn,de-o singuratate mai crunta ca viscolul de-afara. Vor fi zile in care-mi voi dori sa mor. Doamne,nu ma lasa. Ma vor prinde iar in mrejele lor,pacalindu-ma sa-mi inchid sufletul si facandu-ma sa uit sa zambesc.
Promite-mi ca te intorci repede cu soare si zambete,fara de griji,cu parul dat dupa umeri,smechera si vioaie,asa cum te stiu de cand m-am modelat subtil in lume. As vrea sa poti sa ma lasi s-o iau iar de la capat,cu tine-n spate an dupa an. Mai lasa-ma macar o data.
N-o sa-mi inteleaga nimeni firea tragica pe care tu o retusezi si o ascunzi. Pleci si iese monstrul din mine. Nimeni nu stie cu adevarat ce rani adanci imi lasa departarea ta.
"Pan' la dementa,jur,mi-a mai ramas un vis."
- Marcel Bostan
P.S.: Copil prost cu vise mari,nu mai cauta prin lume ceva ce ai deja langa tine. Caci colindand alte meleaguri aievea,ai sa pierzi tot ce sperai sa ai. Ai sa uzi pereti cu septembriile din ochii tai.
Si acum,ca sa adaugam putina culoare tristetii (si ca sa se prinda tot neamu de ce am avut de zis mai sus):
Etichete:
bucurie,
copilarie,
despartire,
frunze,
fum,
lume,
maturizare,
nesiguranta,
plecare,
singuratate,
tristete,
vant,
vara,
viitor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)