Even though I cried myself to sleep last night..

Duality

Azi se incalzise afara,insa era atmosfera aceea dinaintea ploii. Totul era static,linistit..nu se auzea niciun sunet. Paseam incet pe malul Muresului. Nu ma grabeam si nu ma grabea nimic. E vineri. Imi placea sa gust din singuratate. Incerc sa descriu pe cat de bine pot sentimentele divine care m-au cuprins in minutele carora nu le-am tinut sir spre casa. Mergeam parca pe loc si ma uitam in jur. Vedeam parca totul in alb negru. Dar era superb,caci printr-o bataie a vantului am simtit cum ma cuprinde un fior, comfort si fericire domoala. Ma simteam bine in mediul meu solitar. Imi revedeam parca vechii prieteni,desi morti acum. Copacii nu se miscau,iarba era uscata iar raul Mures mai infrigurat ca niciodata. Am ridicat privirea spre cer ca sa simt cum ma racoreste vantul. In schimb am vazut norii cum se inghesuiau sa ascunda soarele. Am plecat din nou privirea printre ale noastre. Ma uitam iarasi in jur,de data asta la felul cum bate lumina pe copaci si pe asfalt. Unde intorceam capul,in fiecare bataie de lumina imi regaseam amintiri,parca scoase din adancul sufletului. Amintiri si viziuni pe care doar eu le stiu. Drumul mi se scutura in fata ochilor,se schimba,dandu-mi viziunea zilelor,lunilor si anilor care au trecut. Ma vedeam pe mine in fata ochilor,intr-o vara,cu doua codite pe o bicicleta pe patru roti. Apoi brusc imaginea mi s-a schimbat cand am intors capul cu cativa ani mai tarziu, dandu-ma cu rolele prin parc. Totul s-a schimbat apoi intr-o dupamiaza ploioasa de toamna cand ma plimbam cu cea mai buna prietena a mea de pe atunci,incolo catre podul Decebal,povestind tot felul de minunatii. Dintr-o data am zambit. Peisajul s-a schimbat in vara trecuta. Era seara,eu cu prietenul  meu si cu Ade,mergeam catre polivalenta. Iar eu doar ce ma intalnisem cu niste prieteni vechi. Ma vedeam din spate,nonsalanta cu tigara in mana dreapta. In stanga..tineam altceva. Ultimul flashback care m-a lovit a fost si cel mai frumos. Incepuse parca sa-mi ninga in fata ochilor si ma vedeam pe mine si pe el plimbandu-ne in zapada. El incercand sa ma inveseleasca cu cate un bulgare la fiecare pas. M-am oprit caci ajunsesem intr-un punct in care am realizat ca aveam o singura melodie pe repeat. Asta imi dadea starea aceea divina,desi eram singura.
Apoi dintr-o data,de departe am vazut ceva. Cineva venea catre mine. Am realizat ca eram eu. EU?! Ce caut eu acolo? Eu sunt aici.
Eram eu,cu un zambet siret pe fata. Aveam soare in ochi si parul ravasit. Parca venisem dintr-o lume in care fiecare zi era duminica. Ma vedeam,mergeam vesela. Trageam soarele dupa mine ca un balon. Hei! Aveam si castile in urechi..normal. Ce ascultam acolo? Veneam din partea cealalta a malului,dinspre rasarit...dinspre el. Am observat ca priveam apusul si ma uitam cu caldura la natura vie ce ma saluta.
M-am oprit fata in fata cu mine. N-am indraznit sa ma intreb ceva. Amandoua stiam incotro sa mergem. Am luat-o spre casa,pas langa pas. Ne tineam in acelasi fel geanta,iar mana dreapta ne-o miscam la fel. Parca mergeam pe langa o oglinda,doar ca era opusul meu. Eu eram trista,iar cealalta eu era vesela. Ce mi se intampla oare?
Am intrat pe usa casei mele,nu era nimeni. Ea..a intrat dupa mine. M-am descaltat. La fel de imprastiat cum o faceam eu,o facea si ea. Ne-am pus amandoua gentile pe pat. Eu mi-am asezat sacoul pe pat,iar ea camasa pe scaun. Hei! Asa fac eu cand nu am scoala! Stai putin...
A mers si a deschis geamul,ceea ce as fi facut si eu daca eram intr-o buna dispozitie. Ma uitam uimita.
A venit din nou si s-a asezat in fata mea. M-am privit pe mine in ochi. A fost cel mai ciudat sentiment pe care l-am trait vreodata.
Incet incet,cealalta eu a inceput sa dispara. Am intrebat-o speriata: unde te duci?? Ea mi-a zambit trist si a disparut de tot. Camera mea era acum la fel de gri ca inainte.
Unde a plecat fericirea mea? Te intorci....duminica?
[partea a IIa aici]


Melodia mea cea trista ["pusa pe repeat"]


Melodia mea cea vesela. ["ce ascultam acolo?"]

See the sun

Ah dulce soare,ce zi frumoasa!
De cum m-am trezit m-am dus la geam. Si cum ma trezesc eu asa mai tarziu,deja soarele ma incalzea cu un zambet arazator,spunandu-mi parca: 'Am venit! :)'.
E o senzatie divina sa auzi prima pasare cantand dupa atata liniste. Zapada parca ingropase tot zgomotul din jurul nostru.
Simt cum primavara trage cu ochiul dupa colt. Eu o indemn: 'Haide,vino. Te asteptam,nu fii sfioasa.' Eh..ii va trece ei rusinea,va veni cand va vedea cata natura frumoasa poate aduce la loc.
Mi-e dor sa simt mirosul copacilor infloriti si atmosfera aceea de sanatate pura,veselie si caldura. Abia astept o duminica seara de mai,in care sa uit de orice grija,pe o banca in parc alaturi de celalalt soare al meu. Sa vad cum apusul se ineaca in celalalt mal al Muresului,spunandu-ne: 'Seara buna amicii mei.'
Vezi? Si visele devin mai frumoase cand te intorci la mine cu aceeasi dragoste neschimbata.

Zilele trec

Incep sa ma obisnuiesc cu vacanta,ciudat sentiment.
Mi-am gasit tot felu de chestii de facut,incredibil,asa ca timpul a trecut destul de usor in comparatie de cat de groaznic vedeam saptamana asta.
Ce-am facut?
Pai..eh,sa vedeti. Sambata,duminica,luni si azi am tot vorbit cu Alex pe mess,am jucat tot felu de tampenii gen remi,domino si pool. Sincer,cu chestiile astea oricat de dull ar parea,timpu trece extrem de repede.
Si ii multumesc lui Matei ca m-a scos la film,sau..eu l-am batut la cap sa vina. :)) Nu stiu..I had I great time with you.
Dar daca vreti eu tot mai sunt disponibila la iesiri oriunde. Ma simt ciudat spunand asta.
De acuma incolo nu stiu ce fac..
Maine trebuie sa-mi fac curat prin dulapu cu haine. Ca cine stie ce comoara lu' Jack Sparrow mai gasesc acolo. Mai merg pe la bunamea si...mai stau si acasa.
Dar dar..daaaaaaaaaaaaar. Vreau sa vina Alecs acasa! Asa ca nu mai am multe de facut.
Am avut timp si sa am niste filme ciudate..
Va las cu ele.


"...daca ar fi sa mor tanara,nu ma ingropati. Faceti-ma cenusa si puneti-ma intr-o scrumiera pe pervazul geamului meu langa o tigara aprinsa."

Too much time for myself

Multi dintre oamenii care probabil nu ma cunosc,sau dintre cei care muncesc foarte mult m-ar injura.
De ce?
Mie nu-mi prieste deloc vacanta asta de februarie,nu stiu..pur si simplu e prea mult timp liber.
E deja a 3a sau a 4a zi de vacanta si eu deja incep sa ma plictisesc incetu cu incetu.
Alecs e plecat,si mi-am promis mai intai mie si apoi lui ca pot trai fara el. Asa e,pot..n-am nicio problema. Ma simt grozav! Doar ca ma plictisesc.
Mie sincer imi place la scoala mai nou,e ceva ce nu mi s-a mai intamplat de cand ma stiu. Nu stiu ce faceti voi dar eu ma simt foarte bine la scoala cu noii mei colegi. Dar deaia tot abia astept sa se faca 2 si sa plec acasa,intelegeti?
E foarte enervant ca e iarna,si posibilitatile sunt cam minime in ce priveste activitatile de afara. Anotimpul asta e foarte deprimant. Mai ales ca stai ca o leguma in casa si nu faci nimic. Apoi te intrebi de unde ai pus 5 kg pe tine.
Eu acum as prefera sa fac orice. Sa..ies la un film/suc/tigara/bere orice,sa ma plimb pe mal,sa vizitez alt oras,sa merg la bunici. ORICE doar sa nu mai stau inchisa intre 4 pereti.
Ca de plecat undeva intr-o 'excursie' nici vorba.
Va veti gandi ca sunt o persoana antisociabila si ca nu am prieteni si de aceea nu am ce face.
Antisociala NU! Doar ca eu nu iau prieten apropiat pe oricine. Si mie imi place sa ies doar cu prietenii apropiati pentru ca ma simt mai in apele mele. Asa..daca iesi cu un coleg pe care nu prea il cunosti si niciunu nu zice nimic te simti al naibii de ciudat.
Eu am prieteni,putini intr-adevar,dar mai bine putini si buni decat multi si cu cutite pe la spate. Doar ca unii sunt plecati iar altii au treburile lor.
Oricum..am timp berechet sa fac orice imi doresc. Sa dorm,sa ma joc,sa stau degeaba pe net,sa ascult muzica,sa fac lucruri pe care nu am niciodata ocazia sa le fac in timpul scolii,sa fac curat etc.
Problema e ca te plictisesti de toate frate.
Daca mai sunteti careva de aici ca si mine si CHIAR va plictisiti,ziceti-mi si mie. As fi fericita sa mai ies undeva cu persoane pe care as putea sa le cunosc mai bine.
Voi cum va distrati vacanta asta?

New Year's Resolutions? Neaaa.

Stiu..stiu.
N-am mai scris de vreo luna pe blog..dar presupun ca e ok.
Nu prea am mai avut nicio inspiratie dupa faza aia cu...stiti voi.
Si nici anotimpul asta nu imi mai da inspiratie. E foarte foarte de cacat.
E iarna si cei care ma cunosc stiu cam ce e in capul meu in anotimpu asta. Gol,nul,zero!
Ce sa zic? Am avut o vacanta de iarna destul de naspa,sau destul de ok..depinde din ce punct de vedere o iei.
In rest totul merge ca pe rotite [nu ca pe roate ca nu e totul perfect inca]. M-am obisnuit cu scoala,cu profii ciudati,mi-am facut prieteni..e ok ba.
Deocamdata anul a inceput destul de ok,presimt eu asa ca va fi unul ciudat. Caci nimic nu va mai fi la fel ca in vara lui 2010. Voi incerca eu sa-l fac sa merite.
Asa in rest n-am nicio ambitie sau ceva anu asta..Note mai bune la scoala si cam atat. Si fara certuri in 'familie'.
Asteptam un 'Awesome As Fuck',ceva shit nou de la Blink..
Macar la capitolul muzica am niste sperante anul asta.
Revenim la partea melancolica din mine:
Astept sa vina naibii primavara,sa simt din nou ca traiesc [cliseu,stiu..dar e true]. Sa simt si eu ca bate soarele pe mine macar putin. Si de acolo pornim cu inspiratia si declaratiile de dragoste.
Caci in urmatoarele zile simt nevoia sa va impartasesc experientele mele spooky de asta vara.
Nu serios,ma iertati ca sunt asa buimaca..si ca trec de la capra la castravete...dar am asa o stare ciudata.
Status: Emotionless.
Meh,mai multe updatari pe Facebook. Ca m-am molipsit si cu asta.
Sper sa nu mi-ati uitat blogul,dar chiar am avut niste probleme cu el si na..
Nu renunt eu asa de usor.
Ne cititm in viitorul apropiat..
Sul sul ^^

What Went Wrong?

Am ajuns in final la momentul pe care nu-l asteptam niciodata,desi fara el nu se poate trai.
Momentul in care te dezlegi putin cam tare de lucrul de care te tineai strans atat de bine.
Fiind in ipostaza asta esti in disperare si simti ca o sa cazi..dar simti ca totusi te vei reusi sa te tragi cu un singur deget inapoi.
Si ti-e frica,plangi..nu stii ce iti va decide soarta,sau pur si simplu cum te vei decide.
Deodata parca vezi ca totul in fata ta se prabuseste,exagerezi,ajungi sa cazi nervos,doar pentru faptul ca iubesti atat de mult acel lucru si simti ca fara el,odata ajuns in prapastie nu vei mai iesi niciodata.
Vei iesi totusi..dar cu cata greutate? Cu cate rani pe care trebuie sa apesi mereu? Cu cate lacrimi? Cu cata suferinta si foame?
Asta in cel mai rau caz.
Mai exista acel lucru indepartat numit speranta.
Speri ca cineva acolo sus se va indura de tine si nu te va lasa sa suferi.
Problema e doar timpul si reactiile..actiunile si mai ales vorbele. Trebuie sa ti le alegi cu mare grija.
Dar ce faci atunci cand de cele mai multe ori ai dreptate si toata lumea te crede prost sau nebun? Si esti ingaduitor si zici lasa..
Cazi,cazi mult prin asta..
Cand nu iti este data credinta doare,cand esti binevoitor si lasi de la tine din suflet e si mai grav.
Toti profita..TOTI!
Nu conteaza de rangul pe care il au: frati,surori,veri si verisoare,prieteni sau iubiti/iubite.
Te simti singur si simti ca nu ai liniste. Vrei raspunsuri pe care nu vrei sa le ceri ca sa nu-ti ranesti orgolilul.
Astepti un singur telefon,o vorba sau un semn de viata,insa timpul nu trece..nu vrea.
Plangi cu frica ca nu vei dormi noptile si ca 2 saptamani vor deveni 2 ani.
Si poate asa va fi..
Plangi cu lacrimi amare si fierbinti. Ai vrea sa te arda de tot,sa mori dracului...ca oricum alta scapare n-ai.
Povestea mea e asta.
Mi-e frica de ce urmeaza,recunosc...sunt lasa si sensibila.
Doar pentru singurul fapt ca nu vreau sa ma despart de 'lucrul' meu la care tin mai mult decat la viata mea.
Cine vrea o sa ma creada,cine nu...sa se duca dracu din nou. [Ca sa nu zic altcumva]
Am ajuns sa plang de cel mult 2 ore,mi-e frig si ma doare capul..sincer nu-mi pasa ce o sa se intample cu mine.
Macar as vrea sa mor sa nu mai sufar.
Dar astept sa vad...unde voi ajunge cu asta?