Azi

Azi vad ca sunt captiva in propria camera. O singura raza de soare imi orbeste ochiul lacrimand.
Ce fac? Pai..nu stiu. Totul e ravasit in jurul meu iar eu nu ma pot misca,nu vreau.
Afara e frig si e ca-n sfarsit de toamna. Ma simt murdara in suflet,dar inca nu am apucat sa prind ploaia ca sa mi-l spal. Vreau altceva,altcineva..dar nu altundeva. Aici,fara aer..doar fum.
Ma uit pe geam si vad cum se schimba luminile ca pe un ecran prost. Si cate-mi vin in cap..Cate un episod din fiecare film al vietii mele.
Azi sunt nostalgica si mi-e dor de tot ce-a fost. Azi..sunt fara tine. Azi traiesc in trecut. Si ma simt asa de bine in durerea mea.
Am realizat ca nu mai e mult si am sa ma intalnesc din nou cu eu cea trista si ca o sa ne contopim. Acum vad ce sens avea mesajul ei.
Aseara am inceput sa plang pentru ca am realizat ca greierii mei nu mai canta,nu mai sunt..Haina mea de frunze verzi se pierde in pamantul umed,in moartea lor eterna. Norii,zgarcitii dracului,tin toata caldura soarelui doar pentru ei..si mi s-a racit inima. Si-l ascunde de mine,dragul meu..De ce ti-am inchis eu privirea intreaga vara? Daca stiam cum e acum..
Serile coboara prea devreme la jumatatea ceasului meu,atunci cand stau pe o banca singura asteptand un strain prieten. Ma adorm si pe mine in intunericul lor,ma invelesc si ma drogheaza. Sunt doar eu si ei intr-o cutie,ascunsa atat de bine si de placut.
Eu nu ma mai intorc in niciun razboi,dar nici nu stiu cum voi mai trece peste anul acesta. Totul s-a schimbat intre noi,sau cel putin la mine. Va durea tot mai tare pe parcurs.
Liniste sufleteasca,unde esti tu?
Draga vara,in ce sicriu adanc ma ingropi?

Duality part. III

[partea I aici]
In sfarsit! A venit acea duminica pe care o asteptam. Cu tot soarele,dragostea si fericirea ei. Imi primisem inapoi tot ce-mi doream defapt.
Parca fericirea mea se pierduse defapt in perechea de Conversi ascunsa bine sub dulap. De cum i-am incaltat am inceput sa zburd printre strazile orasului care inviase insfarsit.
Ea a venit inapoi. Se intrupase in mine intr-o dimineata fara sa realizez. S-a intors cand ma asteptam cel mai putin.
Duminica nu am mers chiar acasa,schimbasem drumul. Vroiam sa ma intorc prin locul obisnuit si sa traiesc din nou ce-am avut inainte. Insa m-am bucurat si asa de aerul cald si de norii umezi de ploaie. Era atmosfera aia din serile de vara pe la 5-6 inainte de-o furtuna. Era divin evident.
Parul meu nu mai era ravasit in zadar,soarele din ochii mei era mai plin de iubire ca niciodata si nu mai era nevoie sa-l trag dupa mine; topaia in nestire in jurul meu.
Nu stiam ca in zilele ce vor urma,soarele ma va mangaia mai dulce ca niciodata si ca sufletul meu se va incalzi din nou. A venit momentul mult iubit. Primavara cu florile ei. Imi era dor de diminetile cand ma trezeam si vedeam rasaritul care-si revarsa lumina rosie pe copaci. Parca lumina-i mai invie si vor inflori curand. Se vor albi ca de zapada parfumata si se vor delecta cu lacrimile mele.
Saptamana asta am fost pe malul Muresului. Locul acela in care toate sentimentele mele se intalnesc. Ma plimbam in partea mea fericita. Mergeam incolo,stiti voi..nu spre casa. Era atat de cald si asfaltul era atat de moale. Vedeam copiii cum se jucau fericiti prin parc si pasarelele se fugareau printre crengile copacilor facand atata zarva care ma faceau sa zambesc cu gura pana la urechi. Peisajul imi amintea intr-un fel de o dimineata de Pasti. Mai ales ca ii apucasera pe niste cocosi cantatul.
Sufletul meu se umpluse de atata bucurie incat imi venea sa ma opresc in mijlocul drumului si sa-mi tip fericirea pana la Dumnezeu si inapoi.
Imi era dor sa le simt imbratisarea,caldura,dragostea. Cuvintele de altadata,mainile ce le incalzeau pe ale mele atat de inghetate,aerul pe care il respirau in fata mea. Briza de seara si parfumul.
M-am intors seara,cum bine obisnuiesc. O luam catre casa vesela,cu privirea nostalgica catre apus. Era o liniste sublima in care imi auzeam doar pasii si gandurile.
Ajunsa din nou in locul acela de 'intalnire',m-am speriat destul de tare. M-am intalnit cu mine din nou. Insa eram eu cea trista. Atat de trista incat incepuse sa-mi raceasca sufletul. S-a uitat la mine cu atata durere,n-a mai zis nimic,nici n-a mai luat-o la pas cu mine. S-a intors pe partea cealalta a malului,de unde venisem eu prima data. S-a infofolit bine si cu capul plecat a luat-o pe drumul cu copacii ofiliti. Imi lasase in ochi parca un mesaj: ...ne vedem la iarna.

"Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare,
Un gandacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga si-un dor nemarginit
Aprind un soare dulce in sufletul uimit!"
                                Sfarsitul Iernii - Vasile Alecsandri




 

Duality part. II

[partea I aici]
Azi..e duminica. Au trecut deja doua saptamani de atunci si nu s-a mai intors. Cred ca acum am realizat de ce zambise atat de trist. S-a dus,s-a dus pentru o vreme. In zadar m-am rugat eu.
Veneam astazi dinspre locul dinspre care venea cealalta eu in povestea anterioara. Insa schimbasem drumul,soarele din ochii mei pierise,parul meu era ravasit in zadar,iar apusul nu mai era..
Vantul cel rece nu mai era prietenul meu,imi ingheta venele si buzele atat de greu alintate. Priveam doar inaintea mea in zapada,eram atenta doar la pasii pe care ii faceam. In cap aveam mii de apasari,nicidecum amintiri.
Ma simteam ca o fantoma intr-un oras gri. Starea asta solitara deja nu-mi mai facea bine. In sufletul meu e scrum si-n inima cenusa.
Deasupra mea erau niste nori atat de tristi,gri si inghesuiti..de parca erau in doliu pentru copacii si pasarile care refuzau parca sa invie. Orasul era atat de singur.
"Sometimes I feel like my only friend is the city I live in,the city of angels. Lonely as I am,together we cry.."
Mai treceau masini pe langa mine,insa parca treceau in aburi. Nu vedeam absolut nimic. Totul era inexistent. Vedeam trotuarele pe care ma plimbam,varsand lacrimi in amintirea a ceea ce au fost odata. Parca totul in jurul meu era mort. Vedeam in alb negru. Parca totul se terminase,vedeam ruinele locului in care am trait. Ma intorsesem parca din viitor,si asta era cel mai trist peisaj pe care l-am vazut vreodata.
Lipsa de culoare si viata imi chinuia sufletul. Tu,ea si fericirea mea ati disparut. Eu ce rost mai aveam?
Am ajuns acasa. Aceeasi camera,aceeasi durere,aceeasi culoare gri neschimbata. Asteptam ca ea sa se intoarca. N-a venit..Vroiam sa o intreb niste lucruri si sa o injur ca m-a lasat singura. Acum eu ce fac? Nu mai am reflectie sau umbra. De ce lipseste jumatate din mine? Stiam eu ca lipseste ceva...sau nu? Poate esti tu,poate sunt eu,poate e iarna. Dar tu,jumatate fericita..te vreau inapoi! Si mai vreau sa-i vad lui ochii albastri la inceputul verii,in lumina apusului,cand miroase a tei si pasarile-si canta simfoniile vesele. Cand...cand?! Nu mai suport.
M-am asezat in pat..era cald. Si ma gandeam ca as vrea macar odata in viata,cinci minute pretioase,in care sa ma pun in pat langa tine si sa adorm in timp ce imi respiri aer cald pe frunte si sa-ti simt inima cum bate langa a mea.
Astept primavara,astept sa-mi invie cineva sufletul...astept sa fie totul cum a fost inainte. Astept dragostea ta invelita in toate.
Si acum,fericirea mea..te mai intreb o data. Te intorci...candva?
[partea a IIIa aici]

Duality

Azi se incalzise afara,insa era atmosfera aceea dinaintea ploii. Totul era static,linistit..nu se auzea niciun sunet. Paseam incet pe malul Muresului. Nu ma grabeam si nu ma grabea nimic. E vineri. Imi placea sa gust din singuratate. Incerc sa descriu pe cat de bine pot sentimentele divine care m-au cuprins in minutele carora nu le-am tinut sir spre casa. Mergeam parca pe loc si ma uitam in jur. Vedeam parca totul in alb negru. Dar era superb,caci printr-o bataie a vantului am simtit cum ma cuprinde un fior, comfort si fericire domoala. Ma simteam bine in mediul meu solitar. Imi revedeam parca vechii prieteni,desi morti acum. Copacii nu se miscau,iarba era uscata iar raul Mures mai infrigurat ca niciodata. Am ridicat privirea spre cer ca sa simt cum ma racoreste vantul. In schimb am vazut norii cum se inghesuiau sa ascunda soarele. Am plecat din nou privirea printre ale noastre. Ma uitam iarasi in jur,de data asta la felul cum bate lumina pe copaci si pe asfalt. Unde intorceam capul,in fiecare bataie de lumina imi regaseam amintiri,parca scoase din adancul sufletului. Amintiri si viziuni pe care doar eu le stiu. Drumul mi se scutura in fata ochilor,se schimba,dandu-mi viziunea zilelor,lunilor si anilor care au trecut. Ma vedeam pe mine in fata ochilor,intr-o vara,cu doua codite pe o bicicleta pe patru roti. Apoi brusc imaginea mi s-a schimbat cand am intors capul cu cativa ani mai tarziu, dandu-ma cu rolele prin parc. Totul s-a schimbat apoi intr-o dupamiaza ploioasa de toamna cand ma plimbam cu cea mai buna prietena a mea de pe atunci,incolo catre podul Decebal,povestind tot felul de minunatii. Dintr-o data am zambit. Peisajul s-a schimbat in vara trecuta. Era seara,eu cu prietenul  meu si cu Ade,mergeam catre polivalenta. Iar eu doar ce ma intalnisem cu niste prieteni vechi. Ma vedeam din spate,nonsalanta cu tigara in mana dreapta. In stanga..tineam altceva. Ultimul flashback care m-a lovit a fost si cel mai frumos. Incepuse parca sa-mi ninga in fata ochilor si ma vedeam pe mine si pe el plimbandu-ne in zapada. El incercand sa ma inveseleasca cu cate un bulgare la fiecare pas. M-am oprit caci ajunsesem intr-un punct in care am realizat ca aveam o singura melodie pe repeat. Asta imi dadea starea aceea divina,desi eram singura.
Apoi dintr-o data,de departe am vazut ceva. Cineva venea catre mine. Am realizat ca eram eu. EU?! Ce caut eu acolo? Eu sunt aici.
Eram eu,cu un zambet siret pe fata. Aveam soare in ochi si parul ravasit. Parca venisem dintr-o lume in care fiecare zi era duminica. Ma vedeam,mergeam vesela. Trageam soarele dupa mine ca un balon. Hei! Aveam si castile in urechi..normal. Ce ascultam acolo? Veneam din partea cealalta a malului,dinspre rasarit...dinspre el. Am observat ca priveam apusul si ma uitam cu caldura la natura vie ce ma saluta.
M-am oprit fata in fata cu mine. N-am indraznit sa ma intreb ceva. Amandoua stiam incotro sa mergem. Am luat-o spre casa,pas langa pas. Ne tineam in acelasi fel geanta,iar mana dreapta ne-o miscam la fel. Parca mergeam pe langa o oglinda,doar ca era opusul meu. Eu eram trista,iar cealalta eu era vesela. Ce mi se intampla oare?
Am intrat pe usa casei mele,nu era nimeni. Ea..a intrat dupa mine. M-am descaltat. La fel de imprastiat cum o faceam eu,o facea si ea. Ne-am pus amandoua gentile pe pat. Eu mi-am asezat sacoul pe pat,iar ea camasa pe scaun. Hei! Asa fac eu cand nu am scoala! Stai putin...
A mers si a deschis geamul,ceea ce as fi facut si eu daca eram intr-o buna dispozitie. Ma uitam uimita.
A venit din nou si s-a asezat in fata mea. M-am privit pe mine in ochi. A fost cel mai ciudat sentiment pe care l-am trait vreodata.
Incet incet,cealalta eu a inceput sa dispara. Am intrebat-o speriata: unde te duci?? Ea mi-a zambit trist si a disparut de tot. Camera mea era acum la fel de gri ca inainte.
Unde a plecat fericirea mea? Te intorci....duminica?
[partea a IIa aici]


Melodia mea cea trista ["pusa pe repeat"]


Melodia mea cea vesela. ["ce ascultam acolo?"]