Same old place

M-am trezit moarta. Afara era innorat si intuneric. E prima dimineata fara tine si sincer nu vreau sa ma ridic din pat. M-am indragostit parsiv de pat si m-am contopit. Minutele din ceas alearga parca-n maraton si eu iarasi o sa intarzii. Nu,nu vreau sa imi incep ziua. Cel putin nu asa.
Nu am de ales,ma ridic scarbita. Ies din casa iar afara ploua stupid. Abia daca observ picaturile alea mici si nenorocite. Dar ma sacaie,le simt in varful crestetului. Mi-e frig,dar nici nu ma grabesc. O iau usor la pas si-mi vad de viciul meu. Am o singura umbra alaturi,macar atat. Te-am zarit ! Cacat..imi tresalta inima. Nu te mai privesc,nu mai are niciun rost. Nu mai am ce sa iti spun.
Imi vad de drum ingandurata. E tarziu. Mi-e tot mai frig. Tremurand murmur un solo de chitara de la Guns N' Roses.
Ma uit imprejur,nimeni. Umbra s-a dus. Avea si ea treburile ei. Ma trezesc brusc inconjurata de oameni galagiosi si nervosi. Imi transmit si mie aceeasi stare,nenorocindu-mi-o pe a mea si mai tare. Urlu in disperare ca nu ii mai suport. Nimeni nu ma ia in serios. Nu mai vreau sa stau aici,vreau acasa..ingropata-n propriul aer. Ma iau si plec. Imi pun castile in urechi si sunt in filmul meu. Nu vad pe nimeni,oricine ar fi. Astazi eu nu exist pentru voi.
Cineva ma deranjeaza cu un apel,sunt foarte pregatita sa injur. Dar brusc mi se lumineaza fata. Ah,bunul meu prieten ! M-am bucurat nespus sa-l strang in brate.
M-am mai calmat,e inca liniste. E noapte si e frig. Ma uit pe tavan si ma gandesc ca deja imi e dor. Mi-e foarte dor ! Dar,eh..fiecare lucru isi are rostul lui. Mai bine m-as baga in pat,a doua zi cica va fi soare si frumos. Poate incet incet imi revin. Maine o iau de la capat.

"Asa ca..nu te mai uita la mine cu ochii astia goi si mai bine invata-ma sa adorm zambind. Si iubeste-ma asa cum sunt.."
             - Tudor Chirila

Vise sau viitor

Mmm..ce e cu lumina asta? Vai dar ce bine stau! Imi deschid incet ochii. Ah,iar mi s-au lipit nenorocitii de la aerul sarat. Ma ridic putin si ma uit in jur. Cu totii dorm inca. Ma uit la ceas,e ora 12. La cat ne-om fi culcat aseara? Ma pun inapoi cu capul pe perina si ma intorc cu fata la tine. Dormi dus si linistit. Esti asa de dragut ca nici nu mai am chef sa urlu la tine ca din cauza sforaitului tau n-am putut sa dorm. A meritat tot eforul ca sa nu raman corigenta la matematica. Altfel..nu ajungeam aici. Vreau sa sar la tine in brate si sa te sarut. Dar mi-e prea mila sa te trezesc.
Ma ridic in capul oaselor si ma simt putin ametita. Ne-am distrat bine aseara din cate vad.
Ma uit la telefon: niciun apel de la mama. Uh,am scapat si de data asta.
Ma duc la baie sa ma spal pe fata ca sa-mi revin. Ma opresc atent in fata oglinzii. Heei! Sa stii ca marea si perina mea imi fac niste bucle mult mai calumea decat coafeza mea de acasa. Nu mai am nevoie de placa azi.
Ma duc in camera si privesc relaxata pe fereastra. Ce linistita e marea..Si ce racoros adie vantul. E multa galagie pe plaja azi.
Vii tiptil prin spatele meu si ma prinzi de mijloc. Imi spui buna dimineata iar eu iti arunc un zambet siret. Te conving nerabdatoare sa mergem pe plaja. Nu-mi pasa ca e cald sau ca fac insolatie. Vreau sa plutesc in mare.
Tu incepi sa razi si dai din cap in semn de aprobare. Insa,daca vreau asta,diseara..vom dormi pe plaja.

Aurelian Andreescu - Valuri albe 

Poate ca

Mi-a venit un gand dureros in minte,asa ca m-am prabusit in pat. Priveam in gol tavanul de deasupra mea,adancita intr-o stare de transa. Am simtit un gol in piept,care imi cuprindea tot corpul. Imi venea sa plang,dar m-am abtinut,am zis: mai bine nu.
Mi-am scuturat putin capul sa ma trezesc si m-am ridicat din pat. M-am dus sa ma privesc in oglinda. Parul meu e alergat in toate partile,ochii-mi sunt tristi si obositi iar expresia fetei mele exprima efectiv mila. Dar imi spun: stii,esti totusi draguta,la prima vedere pari o fata timida,la locul ei. Tare pacat ar fi daca langa mine ar sta persoana mea la..6 ani. Cred ca mi-ar spune ca nu ar vrea sa creasca pentru a deveni asa ceva. Sau poate nici macar nu m-ar recunoaste.
Imi aduc aminte ca abia asteptam sa ajung la 15 ani,sa vad cum e. Imi doream sa fiu mai mare,sa fiu la liceu,sa fiu mai responsabila. Of cata naivitate e in mintea unui copil ! O vreau inapoi,alaturi de toata nepasarea.
Si ce-am facut eu? Ah,m-am aruncat cu capul inainte. Iar? Da normal..eu trebuie neaparat sa bag mana in foc si sa ma ard. Nu ma invat minte niciodata. Oricat as incerca sa ma indrept,n-am nicio ambitie.
Am ajuns sa ma simt un nimeni,bajocorita de cei in care mi-am pus cu drag tot sufletul.
M-am pus singura in lanturi,sunt dependenta. Sunt dependenta de o suferinta care imi face placere. Iar cand intrec limita,ma intreb oare de ce sunt privita asa?
Ar fi momentul sa ma despart de tot ce am,sa-mi deschid ochii si sa realizez ca unele vise trebuie sa ramana vise. Pardon,iluzii. Ah..si ca oamenii,lumea e rea. Vorba aia: oricat ai rupe sau ai taia o foaie,mereu va avea doua fete. Trebuie sa am incredere doar in mine si sa nu mai stau cu capul in nori. Trebuie sa stau cu capul deasupra lor,cat mai sus chiar. Cine se bucura mai mult de reusita mea decat mine?
Nu ma mai obosesc sa caut dragostea,e o porcarie. N-ai cum sa alergi dupa asa ceva,trebuie sa fii idiot ! Te gaseste ea cand te astepti mai putin,stai linistit.
Acum ma obosesc sa observ o directie catre care mi-am inchis ochii de prea multe ori in ultima vreme. Am sa fiu atenta la prieteni si la cei carora le pasa de mine. Si am sa am grija ca ei sa primeasca ce le este cuvenit. Vreau sa ajut,sa dau sfaturi,sa muncesc,sa fiu acolo pentru oameni. Imi voi face si mie un bine.
Vreau sa invat sa am rabdare,sa ma joc cu copiii si sa le zambesc. Sa nu ma mai enervez,sa nu mai port ura in suflet,sa-mi cer iertare celora pe care i-am ranit.
Nu stiu cand voi muri. Se poate intampla chiar maine dimineata cand merg la scoala sau peste jumatate de ora. Dar stiti? De aceea,de-ar fi sa inchid ochii pentru vesnicie,nu vreau sa iau toate mizeriile lumii de sus in mormantul meu.
Vreau sa ajung sa spun cu mandrie: nu ma judeca pentru trecutul meu,eu..nu mai locuiesc de mult acolo.

Inauntrul meu

Imi trageam dupa mine picioarele reci prin zapada. Lacrimi calde mi se pravaleau pe obraji. Au inghetat si ele in drumul lor spre inima mea care nu mai bate. Observ ca nimic nu o poate reabilita. Am invatat sa traiesc artificial. E usor asa fara prea multe sentimente,insa e pustiu si scrum. Aveam undeva ascuns in mine un soare care radia puternic; insa s-a stins ca un chibrit uitat in scrumiera goala si rece.
In jurul meu sunt oameni care-mi zambesc si-mi ofera dragostea lor. Eu stau si ii privesc fara cuvinte; indivizi care vorbesc o alta limba decat cea a sufletului meu. Primesc zi de zi de la ei imbratisari fara vreo insemnatate,care nu ma incalzesc cu nimic. Toti incearca sa-si dea cu parerea si sa inteleaga,fara sa le fi cerut eu vreodata ajutorul. Imi umplu doar capul cu prostii colorate.
Unde sunt eu aici? M-am pierdut in drum spre mine. Alerg pe strazi in speranta de-a gasi vreun indiciu. Totul e gol si necunoscut.
Imi deschid ochii si realizez ca tremur. Drumul asta spre nicaieri e mult prea lung. As da orice pentru un loc cald in care sa ma ascund o vreme si sa uit. Sa uit..
Langa mine sta umbra mea,singura mea prietena de mic copil. Ce stie ea? Doar ma urmareste mereu. Am fost si eu acolo,o umbra a unui nimeni. M-am dezlipit de talpile acelor pantofi si de atunci hoinaresc noaptea printre felinare.
Am incercat de cateva ori sa plec intr-o alta lume mai frumoasa. Dar de fiecare data ori am pierdut trenul,ori mi-am uitat bagajul. Sa plec? As pleca..dar mai stau. Aici e un film pe care nu-l pot rata. Vreau sa vad toate partile lui mai interesante. Dar daca voi ramane dezamagita de detalii,chiar ca plec in graba.
Ce mi-a mai ramas pana azi? La ce sa mai sper? Pe cine iau de mana si ma arunc in gol?
Dar cum dracu sa mor? Sunt doar o umbra cazuta pe trotuar.

Public speaking contest 2012

 

                                                         The wonder hidden within us
                                                         Theme: The wisdom of youth

       Have you ever been wondering what is really going on through your mind? Have you ever even stopped for just ten minutes to figure it out? When you come home from school what do you do? I bet you go straight to the TV or computer and stay on until your eyes hurt. Or you find yourself locked in your room listening loudly to your MP3 all day. Every day? I think your mind needs a little break from all these.
        
      Turn off everything that might bother you. You don’t need to check the notifications on Facebook every single minute and surely you don’t need to text your friends about what you’ve seen on TV a moment ago. Close your eyes and take your time. Or just get up,maybe grab a bike and go to the park. You need to clear up your mind.
         
      Teenagers are free spirits. We think with our hearts and the possibilities of our imagination are endless. It’s more effective than magic. We have that strength to get up untouched when we fall and we move on quickly. And we are often falling because we walk with our heads up all the time. Maybe we are holding it too high sometimes and we lose ourselves in the deep blue sky. Is it a good thing? Yes. We start with small steps towards failure so we can cope with it later. Will you? Why cope with failure?  Because you learn from it and it’s going to hurt less and less each time. I,for example,try to think differently. I embrace every aspect of this life with huge open arms. I don’t do things because they are technically correct. I do them because that’s how I feel. And if I fail,it’s funny. I start to laugh because the world isn’t ending right now.  We should be proud that we can stand up for our opinions now. We can stop and turn our backs to whatever they say,unraveling that the truth lies only within us. Our generation needs imagination beyond borders, predominance of courage over timidity and apetite for adventure over the life of ease. The secret is to translate our dreams into reality.
          
      We have discovered how it is to have a true friend when we need him,how to listen to other people’s problems and try to help them without expecting to get something back. We have learned how to love. You know,that unique moment when you feel like flying and the world is coming down at your feet,with all its shivers and butterflies. Unfortunately we have learned how suffer. You all know how it is to have a deception,to have a back turned on you,to be disappointed and not be able sleep at night. We try to be happy,to party and to enjoy life in every way. Please,don’t tell me you didn’t feel all these things! It would be a shame. All these little things made me the person that I am today. And we’d be nothing without the important people in our lives. We share emotions,things and even wisdom with them,without exactly knowing what we’re doing. It’s all about conversation ,understanding and caring. These are the tools that make swords,guns and machines powerless.
          
       I will tell you a story about a childhood friend of mine. Let’s call him John. His father died in a car accident on the way to the hospital when John was born. His mother blamed him his whole life for his father’s death and she treated him badly. She is now married in another country while John is here only with his sick grandmother,taking care of her,of himself and the house. He is much more educated than many boys at his age,unfortunately he cannot have really good grades at school,because he hasn’t much time to learn at home. But he still has dreams for college and for becoming a doctor. John has been only through failure,he never felt the true love of his parents. And if it hadn’t been us,his friends,to help him cope with these,I don’t know what could have happened to him. Still,he never gave up.
        
       Are you a bit more aware now? It didn’t kill you to try this,did it? You know,adults would give anything to get back where we are standing now,with a mind like ours. They are longing for the years when they were fresh and new,when they could dream and discover all the important things and feelings. They knew how to appreciate it. But what about us? I think sometimes we are just wasting too much precious time. Our minds are full with information,coming from oh so many ways. But the trick is to catch only the right things.
        
       Run away,live your life and get out if this box. Don’t believe in coming backs,don’t even try to look back. The future stands there waiting for you to shape it in your way. You can shoot for the moon,and even if you miss,you will land among the stars. We are now stronger than ever,we are ambitious,no one can stop us. Now tell me,what’s going on in your mind?

Brain stew

E aproape 7 dimineata. Peste o saptamana la ora asta,voi fi deja treaza,pregatindu-ma pentru scoala. Nu am niciun pic de somn. Vocea mea interioara s-a gandit ca acum e momentul sa puna toate problemele mele cap la cap. Iar creierul meu s-a gandit sa ma injecteze cu toate amintirile placute,dar mai ales cu cele neplacute. Urasc cand mi se intampla asta. Stau in pat si privesc peretii. E un sport pe care-l practic frecvent mai nou.
Nu vreau sa ajung sa vad rasaritul. Fa-ma nebuna,dar pentru mine nu exista nimic mai deprimant decat zorii zilei dupa o noapte nedormita. Nu pot sa inteleg de ce.
As vrea sa vina vara,sa-mi vad de viciile mele pe balcon,in timp ce asist gratuit la concerte diverse de greieri. As vrea ca vantul cel cald sa ma mangaie mai dulce ca orice baiat pe care l-am avut vreodata. As vrea ca stelele sa-mi luceasca in privire iar copacii sa ma acopere cu frunzele lor de catifea,sa ma alinte.
Uite,am invatat din nou sa visez. Vezi prietene,vezi?
Visez,vis..vi...



Blogspot via Samsung Galaxy S II Vodafone

Cand ingerii pleaca

..ne lasa pierduti intr-o lume pe care credeam ca o cunoastem atat de bine.

Asa am fost si eu; si o faramita din mine inca mai simte efectul cutremurului. Ma catar spre iesirea din prapastie,vad deja soarele si zambesc. Simt cum mi se incalzeste corpul de o fericire nemarginita. O lumina puternica imi atinge vederea. Ma ustura ochii...Era ora 14,m-am trezit din visul meu placut. Buna dimineata viata de cosmar.
Afara e innorat si e frig..e mult,mult prea trist. Trebuie sa se gaseasca un sfarsit durerii pe care o simt cand nu visez. M-am saturat de toate astea. Drame,urlete,vorbe fara rost. Vreau sa mor si vreau acum. De ce mai respir? De ce ma mai chinui..?


Era ora 13:30,soarele puternic ma dezmiarda printre bratele ranite si ucise ale copacilor mei dragi. Imi tarasc picioarele amortite pe podea pana la geam si-mi spun in minte,in timp ce privesc in gol: lumea mea pare sa-si revina la normal.
Zilele trec,iar eu realizez ca viata mea e ciudata. Sunt pierduta si n-am incredere in nimeni. Dar niciodata nu m-am simtit mai bine ca acum. Ma simt ca o regina de alb in mainile unui incepator. Incerc sa am grija de toti si de toate,iar in schimb toti vor sa ma doboare.
Singuratatea e o prostie,suferinta e degeaba iar ingerii..vedeti voi..nu exista. Nu exista inca.
Sunt libera,deschisa unui nou inceput. Visez cu ochii deschisi,mai vars o lacrima. Dar uit incet incet de tot.
Am cei mai buni prieteni de pe pamant. Zambesc,dansez si traiesc viata din plin

Nu te baza pe nimeni sa-ti conduca viata. Caci odata ce ii pierzi esti lasat fara nimic si nu stii cum sa incepi sa traiesti. Si nu mai are cine sa te ajute..
Zambeste-ti de fiecare data cand te privesti in oglinda.
Nu uita ca esti mai bun decat ei.