Azi

Azi vad ca sunt captiva in propria camera. O singura raza de soare imi orbeste ochiul lacrimand.
Ce fac? Pai..nu stiu. Totul e ravasit in jurul meu iar eu nu ma pot misca,nu vreau.
Afara e frig si e ca-n sfarsit de toamna. Ma simt murdara in suflet,dar inca nu am apucat sa prind ploaia ca sa mi-l spal. Vreau altceva,altcineva..dar nu altundeva. Aici,fara aer..doar fum.
Ma uit pe geam si vad cum se schimba luminile ca pe un ecran prost. Si cate-mi vin in cap..Cate un episod din fiecare film al vietii mele.
Azi sunt nostalgica si mi-e dor de tot ce-a fost. Azi..sunt fara tine. Azi traiesc in trecut. Si ma simt asa de bine in durerea mea.
Am realizat ca nu mai e mult si am sa ma intalnesc din nou cu eu cea trista si ca o sa ne contopim. Acum vad ce sens avea mesajul ei.
Aseara am inceput sa plang pentru ca am realizat ca greierii mei nu mai canta,nu mai sunt..Haina mea de frunze verzi se pierde in pamantul umed,in moartea lor eterna. Norii,zgarcitii dracului,tin toata caldura soarelui doar pentru ei..si mi s-a racit inima. Si-l ascunde de mine,dragul meu..De ce ti-am inchis eu privirea intreaga vara? Daca stiam cum e acum..
Serile coboara prea devreme la jumatatea ceasului meu,atunci cand stau pe o banca singura asteptand un strain prieten. Ma adorm si pe mine in intunericul lor,ma invelesc si ma drogheaza. Sunt doar eu si ei intr-o cutie,ascunsa atat de bine si de placut.
Eu nu ma mai intorc in niciun razboi,dar nici nu stiu cum voi mai trece peste anul acesta. Totul s-a schimbat intre noi,sau cel putin la mine. Va durea tot mai tare pe parcurs.
Liniste sufleteasca,unde esti tu?
Draga vara,in ce sicriu adanc ma ingropi?

Scrisoare catre Holden Caulfield

Îţi mai aminteşti de mine? Ne-am cunoscut acum multă vreme,în acea iarna în parcul central când căutai nişte raţe. Nu mai ştiu nimic de tine de atunci. Am purtat o discuţie lungă,am stat mult timp împreuna in perioada aceea. Eram singură iar tu erai unicul meu prieten. Te asemănai foarte mult cu mine,iar acesta era un lucru pe care îl adoram la tine.          
Ce ai mai făcut? Ce mai face Pheobe? Îmi aduc aminte cu cat dor imi povesteai de ea. Te-ai împacat cu părinţii tăi? Sper ca duci o viaţă mai buna.
În ultimele zile am stat întinsă pe pat cu ochii deschisi si m-am gândit la tine si la gândurile acelea fără rost. Îmi placea felul foarte sarcastic în care priveai in jurul tău. Aveam o oarecare admiraţie faţă de tine. Nu-ţi păsa ce ţi se va întâmpla sau de ce cred alţii despre tine. Erai mereu in filmul tău,cu privirea fixă către zăpada murdărită de scrumul de la ţigară.
 Îmi povesteai tu cât ai strabatut,încercând sa aflii care este sensul vieţii. Erai o totală contradicţie. Erai un pesimist,care sub o piele falsă ascundea un optimism fantastic,ce spera că încă mai există bunătate între sufletele oamenilor.
Îmi plăcea atitudinea ta non conformistă,însă aveai un comportament autodestructiv. Asta,din câte am văzut,te-a terminat psihic. Sper că eşti fericit acum.
Singurul lucru pe care nu puteam să-l suport la tine,era faptul că mereu îţi propuneai lucruri mari si mereu totul se termina cu tine stând singur,în depresie.
 Aş vrea ca tu sa fii aici acum,am nevoie de un prieten ca tine. Şi mie îmi e greu şi aş vrea sa pot vorbi cu cineva. Dar eu cred că numai tu m-ai putea înţelege. Suntem cam la fel şi amandoi am şti prin ce trece celălalt. Am ajuns ca tine şi vreau să plang pe umarul tău. Ascultă-mă măcar o data. Nu eşti un eşec,eşti modelul meu în viaţă!
Aştept un raspuns,îmi doresc să nu te fii schimbat. Pentru mine,eşti perfect.
                                                       Cu drag,
                                                           O prietenă




Don't ever tell anybody anything. If you do, you start missing everybody.
                                                              - Holden Caulfield

Despre mine

Ma uit in oglinda si ma intreb ce e neinregula cu mine. Mai nimic..
Imi vad ochii pierduti in alte ceruri,sunt o visatoare.
Traiesc o viata disfunctionala dar perfecta de adolescenta.
Imi petrec noptile tarzii de vara prin cafenele si in plimbari lungi pe malul Muresului. Ma uit la stele si as vrea sa fiu si eu una. Sa veghez pe timpul noptii sufletele pierdute ca mine,sa calatoresc prin vise alaturi de ele.
Doresc sa gasesc Luceafarul,sa ma indragosesc si eu la fel ca si Catalina. Am sa sufar in tacere in drumul catre el,sperand spre nimic.
Imi indulcesc diminetile la ora 3 cu rutini si melodii psihedelice. Gandurile mele nu au limite in concordanta cu soapte de greieri.
Incerc sa ma pacalesc zi de zi ca nu trebuie sa regret lucruri care odata m-au facut sa zambesc. Obisnuiesc sa ma hranesc cu amintiri adanci si sa ma las cuprinsa.
Ziua incerc sa ascund lucrul de care o sa-mi fie cel mai dor. Imi trag draperia si ma pierd in lumea mea. Zambesc cu tot chipul cand aud cuvintele acelea frumoase cu care ma alinta zi de zi sufletul meu pereche.
Astept sa vina seara si sa-l strang in brate,sarutandu-i buzele fine ca bobocul de trandafir. Sa-i simt mirosul dulce al sigurantei mele si a dragostei pe care mi-o poarta cu atata inocenta.
Explorez iata,cu el sau fara el,viata din plin. Fac lucruri ilegale sau imorale pe care orice adolescent le face odata si odata. Ma bucur de fiecare moment.
Realizez ca perioada aceasta nu mai dureaza mult si trebuie pe deplin savurata. Nu o sa las sa-mi scape din mana nici macar un moment de plictiseala. E al meu si e gratuit,curand nu va mai fi.
Peste cativa ani ne vom vedea facandu-ne cu mana dintr-un tren care va merge spre o destinatie necunoscuta inca.
Prefer sa zambesc spre soare,decat sa plang mai tarziu ca n-am facut-o niciodata.

"I wanted to explore the relationship between the present and the memory.
All of us sleep with ghosts from the past, we carry them with us and they have a permanent effect on our daily lives.
These ghosts embody all the people we loved, who have been important in our lives, who have changed us.
While a lot of people spend their lives in therapy to manage them...I have the chance to carry them."
                               -Brian Molko

Dupa ploaie

De doua zile ma tot relaxez cum nu m-am relaxat in viata mea. Ma simt asa de bine..nu stiu de ce. Sunt mai mult singura,poate de aia. Nu stiu,imi era asa de dor de singuratate si acum ma bucur de ea din plin.
Am stat,am lenevit,m-am jucat si am ascultat muzica. Am sperat ca azi ies dar a inceput ploaia. Nu conteaza..stateam pe geam si ascultam Da Vrei si eram pe tripu meu.
M-am pus in pat,am adormit ca-n puf,m-am trezit cu o conversatie foarte draguta la telefon. M-am simtit alintata ca o pisica.
S-a oprit ploaia pe la 8 asa,si pe la 9 am iesit si eu sa-mi fac siesta. Mi-am scos bicicleta si am iesit pe strada sa-mi fac kilometrul zilnic. Imi place aici,e liniste si nu e nimeni pe toate strazile. In tot cartieru asta.. Si mi se pare genial.
M-am gandit sa ies in tricou si pantaloni scurti la 17 grade. Ma lovise un frig..Dar am zis ca nu-mi pasa si am inceput sa cant: Pot sa gandesc cu voce tare,ca nimeni nu ma vede,nimeni nu ma crede, nimeni nu m-aude. Sunt un oarecare, pot sa fumez un joint seara la plimbare.Pot sa desfac o bere cand e soare. Pot sa ma urc in tren si sa o iau spre mare,a doua zi sa mergem prin Brasov sa cautam cazare. Pot sa nu am o cale clara de-orientare,la cota 2000 cu toti tovarasii calare. Pot sa ma culc, sa ma trezesc in alte dormitoare cu fel de fel de fete doritoare,un fel de meci in deplasare. O sa le scriu la fiecare o scrisoare imediat ce-ajung acasa la Bucale. Pot sa bat la usa la vecinul, sa-l inteb cum e vinul,daca e mai bun ca primul c-au inchis iar magazinul. Pot sa fac asta non-stop, o sa cutreier peste tot cand stau pe loc.Dada,deja le stiu pe de rost.
M-am incalzit si cred eram singura nebuna pe care a vazut-o cineva dansand pe bicicleta. Ma simt asa de bine in cartierul asta si ma plimbam mandra de mine de parca eu am construit totul. Ma simt intr-un fel mai bine ca acasa si as vrea sa fie mereu vara si sa fiu aici. Ca doar e ca la tara..
Era un cer albastru si parca tot fugea de mine,dar eu radeam de el ce tantalau era. Eu nu fugaream pe nimeni,eram in lumea mea.
Peste tot pe unde mergeam vedeam copilasi mici cum se jucau si parca ma bucuram de ei ca nu stateau in casa jucand ceva joc tampit pe computer. Si o gramada de pisici. Ce? PISIIIIICI ^.^ Doamne,m-as fi oprit la fiecare sa le smotocesc.
Apoi faceam slalom printre aer ca si copiii tembeli pe strada goala. Imi place cand am libertate de miscare si nu se holba nimeni la mine. Nu-mi doream nici sa fie nimeni langa mine,era asa..un vis vechi neimplinit de-al meu.
Si acum ce? Paiii..ma gandeam sa cer o cana calda de cacao si sa ma joc Sims pana pic de somn? Hmm. Da,suna foarte bine.
Ah! Vai,sa nu uit..inca o conversatie draguta mai am de purtat in seara asta.
Asa ca va las dragii mei.
Sul Sul ^^

Away?

Intru pe usa si in casa miroase a caise. Urmez curioasa mirosul si dau de toti cei care-si fac bagajele. Aici e atmosfera aia cand toata lumea pleaca,chiar si eu. Si e vesel si e frumos.
Seara asta a fost mai mult decat superba. Am vazut un film calumea,am stat cu prietenii mei cei mai buni..si cam asta e tot ce conteaza.
O sa-mi fie dor de ei si dor de camera asta. Chiar daca nu-mi vine sa cred.. Cat am plans eu in ea,va plange si ea singura fiind.
Am vara la dispozitie si vreau sa ma simt bine la maxim. Gata,fara griji. Macar acum.
Vreau sa plec,vreau sa petrec timpul cu prieteni vechi,sa cunosc oameni noi,sa ma plimb cu bicicleta,sa plec in alta tara,sa-mi tin ziua cu fratii mei de-o viata. Vreau sa-mi deschid larg orizonturile. M-am saturat de aceleasi lucruri si temeri.
Azi iese soarele si-mi zambeste. Mai luam o bere si radem de trecut. O adolescenta avem,hai s-o traim asa cum trebuie.

Dintre ganduri

Stau de doua zile si ma gandesc doar la tampenii. Aberez ingrozitor si paranoia din mine ma omoara.
Uneori ma gandesc ca n-as fi vrut sa iubesc niciodata. Sau cel putin sa nu incep asa de devreme. Parca nu-si merita toata suferinta. Sunt momente de fericire si te simti ca cea mai alintata fata de pe lume. Dar e asta de ajuns? Dragostea e rupta din rai dar doare ca in iad.
Uneori as vrea sa uit tot. Si de tine,si de noi..si de tot ce am. Sunt 90% sigura ca n-ai aproape nicio vina dar mie mintea imi joaca feste. As vrea sa mi se rupa filmu o data,sa scap de starea asta ce o am mereu. Tampitu ala de gol in stomac cu toate grijile ei.
O fi fost totul mai usor inainte? Nu-mi amintesc..eram inca la varsta aia cand tot ce zboara se mananca. Chiar daca au trecut doar doi ani..
Sa ma vad iarasi acolo,ce mi-as zice? As lua-o de la capat?
Poate am facut o greseala si acum invat din ea. Poate n-am facut..
Paradoxal e ca n-as schimba nimic din trecut. Mi-e doar extrem de frica de viitor.
Din cauza gandurilor astea am avut un cosmar teribil azi noapte,n-am reusit sa dorm decat 6 ore. E prima oara in viata cand ma trezesc plangand in hohote nestiind daca chiar m-am trezit la realitate sau nu.
Nu..nu..nu mai vreau! Vreau sa ma controlez,nu mai rezist.
Ajung la nebuni in curand,va spun..

"Doar tu alegi ce e bine si ce nu,daca drogu tau te tine intr-un continuu deja-vu. Si lasa frica-n spate oriunde te duci,si oricat ai fi de departe stii ca n-ai cum sa fugi."

 How can you forget someone that gave you so much to remember?

                                                                                              -Unknown